5,839 matches
-
ochii și spiritul. Pentru că scopul vizat de Eusebiu rămâne seninătatea, prietenia cu propria persoană, alungarea răului absolut: reaua credință. Viața cotidiană plasată sub semnul unui epicurism autentic care reduce plăcerea doar la satisfacerea dorințelor necesare - chiar ceva mai mult decât consimțea Epicur însuși - cuprinde exerciții spirituale, o practică meditativă: Grădina oferă ocazia acestei asceze mentale bazate, o dată în plus pe un principiu familiar înțelepciunii zen... Angrenarea clădirilor între ele permite și ea un savant amestec de căutare intelectuală a filosofului și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o ocazie comunitară utilă funcționării oricărei societăți. Religia catolică este o piesă a edificiului său politic conservator. 18. Un epicurism creștin. Fie, așadar, catolicismul dar, cu siguranță, nici vorbă de credință oarbă, de abdicare de la orice spirit critic... Astfel încât putem consimți la opțiunea îndeobște admisă de critică: un Montaigne fideist. Desigur, fideistul afirmă necesitatea de a te mulțumi cu credința și de a refuza orice justificare rațională a dogmelor. Nu e nici o nevoie să ceri rațiunii dovezi ale existenței lui Dumnezeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-și complică viața cu interdicții, nu inventează legi extravagante pentru a justifica autopedepsirea, caznele ori bucuria în suferință - la care nu țin câtuși de puțin. Sunt sănătoși, deci ascultă învățăturile naturii: să eviți durerea, să fugi de ea... Ei consimt la înclinațiile naturale și nu găsesc niciun haz negării plăcerii - ce paradox funest! Montaigne nu crede deloc în dreptul natural dar constată că dacă două fapte pot să-l facă să aibă vreo îndoială asupra acestui subiect, acestea sunt instinctul conservării
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din rinichii” filosofului îsunt chiar cuvintele lui) nu ține de bunul său plac. Stă în puterea voinței sale doar reprezentarea răului întruchipat de orice boală. Montaigne nu poate împiedica răul fizic logic, dar îl poate influența și poate să nu consimtă ca durerea să invadeze niște teritorii pe care încă nu le-a cucerit. Pentru că durerea este și - mai ales, susțin adepții Porticului - o construcție mentală. Or administrarea părții periclitate a trupului nostru îaici, faimoșii rinichi!) de către acea parte numită suflet
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aici Montaigne devine cititorul avizat și eficace al lui... La Boătie: într-un anume fel, el reia ideea de bază a tânărului și genialului filosof dispărut prea de timpuriu: fii decis să nu mai fii aservit și ești liber. Nu consimți la cele pe care le pun oamenii pe seama ta, emancipează-te! Aceste lucruri sunt spuse clar în fond; în formă, să-l citim ceva mai atent: acest îndemn feminist trebuie privit cu un ochi avertizat... De exemplu: Montaigne găsește ridicolă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
luat în considerație în orice tip de relație - este capacitatea lor de a diminua forța bărbaților, amenințarea pe care o reprezintă ele pentru libertate, autonomie, independență, bunurile cele mai prețioase ale filosofului. E conștient că, de regulă, căsătoria - la care consimte, desigur, dar în forme mai puțin obișnuite - duce la apariția copiilor și că timpul reflecției, atât de prețios pentru travaliul filosofic, este astfel spulberat. Frica de vaginul cu dinți, de castrare - pentru a vorbi în termeni freudieni... - îl bântuie pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea tarziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a valida, a-și exprima acordul: bineînțeles, desigur, evident - registrul lui nu depășește asentimentul tâmp. Dacă hedonismul se incarnează în asemenea figuranți, nu-i de mirare că lumea are o opțiune contrară... Spiritul lui Aristofan pare mai pregnant decât cel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imediată să fie privită ca fiind cea mai în măsură să producă un beneficiu imediat, desigur, dar și viitor. Un hedonist care-și merită numele își calculează plăcerile și nu se supune unei dorințe pentru că este dezirabilă așa cum e. El consimte la ea și o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care poți să o încalci dacă și numai dacă ea a fost făcută în mod clar, între indivizi liberi, consimțind la aceasta, excluși din comunitatea delincvenților relaționali. Sau în ceea ce privește orice altă virtute - dar și viciu... - care nu trimite la măsura ideală platoniciană, ci la relativitatea existențială a părților contractante și implicate. Hedonismul în Grădină sau oriunde în altă parte, dacă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată păcatul de moarte... Pentru a rezolva problema morții, pentru a trăi ca un muritor și a ajunge senin la ceasul fatal, Philodemos se sprijină pe o teologie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. în fața unei fiziologii, a unui cosmos, a unei biologii, a unei anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reacționat cu armele ideilor la introducerea ideilor pașoptiste liberale și a instituțiilor avansate din occident, solicitând introducerea cu prudență a civilizației apusene. Aceste precauții se referă mai ales la mijloacele utilizate pentru aplicarea formelor importate: „toți conservatorii serioși trebuiau să consimtă la faptul împlinit, trebuiau să admită revoluțiunea socială, democratizarea societății noastre, ca un ce irevocabil, și lupta nu mai poate avea loc decât în privința mijloacelor ce trebuie să întrebuințăm ca să micșorăm, pe cât se poate, relele rezultate ce sporesc din modul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aveau să devină, din acel moment, reguli ale funcționării acestuia. Primul dintre acestea l-a constituit însuși principiul balanței de putere, care, dintr-un principiu teoretic al relațiilor internaționale, se permanentizează și devine o instituție a relațiilor internaționale, asupra căreia consimt toate puterile majore ale sistemului. Diferența față de sistemul echilibrului de putere din secolul al XVIII-lea este una uriașă, în sensul în care Congresul de la Viena declară balanța de putere ca reprezentând regula de bază a funcționării sistemului, pe care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
public specializat de a evalua cu prioritate posibilitatea încredințării copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte și propuneri în acest sens; plasamentul copilului (prin hotărârea Comisiei pentru protecția copilului) la o familie sau o persoană care consimte la aceasta și prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, în cazul în care este periclitată dezvoltarea și integritatea fizică sau morală a copilului; înființarea unui Centru de coordonare și monitorizare pentru copiii străzii care va
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și Mimile, pe care Céline a avut grijă să-i lase În versiunea ei la Java neagră. „(prezentatorul) vru să-și reintre În funcții : era clar că ardea de nerăbdare să vorbească despre roman. Gastinel i-o tăie apoi dur, consimțind, până la urmă, nu Înainte de a scoate un oftat de-ți rupea inima, să zică două-trei cuvinte despre carte [...] Au căzut deci de acord să spună două-trei lucruri neînsemnate - puțin compromițătoare, tot timpul cu grija maniacală de a nu dezvălui deloc
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că patima reprezintă o „boală a judecății”, o „criză a gândirii”, o „stare de slăbiciune” În care inteligenței nu-i rămâne decât rolul de a „justifica patima”.) „Pasiunea reprezintă pentru afectivitate ceea ce ideea obsesivă este pentru gândire.” (Th. Ribot) Cine consimte ușor rareori Își ține cuvântul. (Naivitatea credulului Îl face să fie ușor influențabil În opiniile sale. Nu te poți baza pe el și nici pe cine a mințit adesea: ambii „și-au mâncat credința toată”.) N-am zis să-l
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Acest «nici măcar» e problema centrală, culpa capitală a «minimalismului» etic... Marcat de această incapacitate, omul se face vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns (de Împrejurări aspre, de spaime necontrolate și alte asemenea), ci pentru răul la care consimte neconstrâns, la care ar putea deci, fără riscuri, să nu consimtă. Nu să facă imposibilul i s-ar cere, ci să facă puținul care stă În puterile sale. și puținul acesta rămâne nefăcut, În virtutea unei inerții care infectează, ca o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de această incapacitate, omul se face vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns (de Împrejurări aspre, de spaime necontrolate și alte asemenea), ci pentru răul la care consimte neconstrâns, la care ar putea deci, fără riscuri, să nu consimtă. Nu să facă imposibilul i s-ar cere, ci să facă puținul care stă În puterile sale. și puținul acesta rămâne nefăcut, În virtutea unei inerții care infectează, ca o otravă reziduală, atmosfera morală din jur”. Cum e turcul, și pistolul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea unei atitudini față de un fapt, În situația În care n-am fost constrânși În vreun fel, echivalează cu admiterea situației sau a faptului respectiv: „Cine tace pare a consimți”, spune un alt proverb.) „Există o responsabilitate și În tăcere.” (T. Vianu) Vorba dulce mult aduce. (În alt proverb găsim explicația: „Pasărea se prinde cu grăunțe, omul cu vorbe frumoase”; „Cu vorbe dulci mai multă pâine mănânci”. Vorba dulce Își
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
necesare unele precizări. Românii continuă și azi să creadă - mai bine zis, refuză a-și pune Întrebări - că așa-numiții români americani ar fi compatrioți de-ai lor aflați În SUA Uneori, numai, acceptînd un alt nivel de conștientizare, ei consimt sau convin că unii dintre cei de „dincolo” de Atlantic ar putea sau chiar se vor Întoarce În România, definitiv sau numai În vizită, În timp ce alții nu vor mai reveni vreodată acolo de unde au plecat ei sau ascendenții lor. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pare să aducă anumite clarificări și În privința raporturilor dintre membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) În anii ’48-1950. Spre exemplu, În toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfîntul Sinod, În frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin revoluție. După cum s-a văzut, lunga „dictatură a proletariatului” a fost cea care s-a apropiat cel mai bine de structura puterii care sperase Lenin să caracterizeze procesul revoluționar. Or, În acest caz, desigur, muncitorii și țăranii nu au consimțit asupra structurii puterii, ci ea a fost impusă de stat din cauza nevoii imperative de coordonare. Cum revoluționarii Învingători sunt aceia care ajung să scrie istoria oficială a modului În care au obținut puterea, contează prea puțin, dintr-un anumit punct
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu e capabil) s) converteasc) domeniul internațional anarhic într-unul ierarhic. Caracterul anarhic de durat) al politicii internaționale este r)spunz)tor pentru izbitoarea uniformitate a calit)ții vieții internaționale de-a lungul mileniilor, declarație care va întruni un larg consimt)mânt. De ce avem de-a face atunci cu o persistent) tendinț) c)tre reducție? R)spunsul este dat de faptul c), de obicei, reducția rezult) nu din intențiile unui cercet)tor, ci din erorile sale. Studiul unit)ților aflate în
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pot, într-adev)r, s) cear) mai mult decat doresc, sperând c) puținul pe care adesea ei îl primesc va corespunde într-o oarecare m)sur) cu estim)rile lor personale. Astfel, distanța dintre promisiune și realizare, dintre cererea prezidențial) și consimt)mântul Congresului, se dovedește iluzorie. Primii miniștri obțin tot ceea ce cer, și totuși, legislația de bâz) din domeniul social și economic din Marea Britanie reprezint) de obicei un lung proces de maturizare. Președinții cer multși nu obțin tot și, cu toate
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]