928 matches
-
a participat la toate sesiunile Conciliului II Vatican (1962-1965). La data de 15 decembrie 1969 a fost numit patriarh al Veneției de către papa Paul VI, începând să conducă eparhia în mod efectiv începând cu data de 3 februarie 1970. În cadrul Consistoriului din 5 martie 1973, papa Paul VI l-a ridicat la rangul de cardinal. Ioan Paul I a fost o persoană tăcută, modestă, cu un simț al umorului extrem de amical. În cadrul mesajului din cadrul slujbei Angelus (“Îngerul Domnului”) din 27 august
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
moartea Cardinalul Luigi Maglione în 1944, Montini continuă să-și desfășoare activitatea sub autoritatea directă a papei. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost responsabil cu organizarea extinsei activități de ajutorare și de îngrijire a refugiaților politici. În consistoriul secret din 1952 papa Pius al XII-lea a anunțat că avusese intenția să-i numească pe Montini și pe Domenico Tardini în Sfântul Colegiu dar că ambii au cerut să fie scutiți de obligativitatea acceptării. În schimb, papa Pius
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
catolică la toate nivelurile și a susținut presa catolică. Impactul său asupra orașului Milano în această perioadă a fost atât de mare încât a atras atenția lumii întregi. La conclavul din 1958, numele său a fost frecvent menționat. La primul consistoriu al papei Ioan al XXIII-lea, din decembrie 1958, a fost unul din cei 23 de prelați promovați la rangul de cardinal, iar numele său era în vârful listei. Răspunsul său la convocarea la Conciliu a fost prompt și chiar
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
Comitetului Parohial. Zidurile lăcașului de cult au fost consolidate, iar pereții interiori au fost pictați în tehnica frescă de către profesorul Corneliu Pașcanu din București. În anul 2003, cu puțin timp înainte de resfințirea bisericii, preotul paroh Vasile Chiroșcă, fost membru al Consistoriului și fost secretar protopopial, a fost pensionat pe motiv de vârstă, după 42 ani de activitate. El a primit vestea cu mâhnire, declarând că "pensionarea nu este canonică, preotul având dreptul să slujească atât cât îi permite sănătatea. (...) Ce, Sfinții
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
preot la Nadeș, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Mormântul său, pe care îl împarte cu doi fii și cu a doua soție se găsește în cimitirul evanghelic din Nadeș. Pe lângă activitatea sa de preot, Marienburg a fost membru al consistoriului districtual, al Conferinței Naționale Bisericești ("Landeskirchenversammlung"), al Tribunalului conjugal districtual ("Bezirksehegericht") și a Asociației pentru Istoria locală transilvană ("Verein für siebenbürgische Landeskunde"), din anul înființării acesteia în 1842. În plus, Marienburg a fost timp de 3 ani secretar ("Syndikus"), 7
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
al doilea Razboi Modial"” . Biserica Evanghelică se numără printre instituțiile angajate să susțină Germania nazistă, scop în care a promis 5 millioane $ obținuți din utilizarea muncii forțate în timpul perioadei naziste. Având atribuții conferite prin Decretul lege din 1941 și consimțământul Consistoriului Regnicular al Bisericii Evanghelice C.A dat la 2 iulie 1942 și bazat pe Convenția publicată în Monitorul Oficial nr.234 din 7 octombrie 1942,. a preluat învățământul de stat și confesional astfel că toate liceele, școlile și grădinițe de
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
episcopul Ghedeon Nichitici. Biserica a fost demolată din ordinul autorităților ( 30.03. 1902 "Aduce la cunoștință Of.prot. că au fost pretorul și cu inginerul Comitatului de au vizitat biserica și au dat ordin să fie încuiată."),iar prin Ordinul Consistoriului Bisericesc nr.3892 din 4 aprilie 1902 se comunică poporului decizia de închidere a bisericii, aceasta fiind încuiată pe data de 9 aprilie 1902, prin Ordinul Preturei. Planul de reparare a bisericii înaintat de Comitetul Bisericesc nu este aprobat (cf.
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
din anul 532. Avea deasupra o capelă în care se păstrau religve. "Chalke" a dat numele său întregului corp de construcții, care cuprindeau în plus sălile de gardă ale pretorienilor, Sala de tribunal, numită "Lychnos", în care primea împăratul, "Sala Consistoriului", o altă sală de recepții cu trei porți încrustate cu fildeș, la care era anexată o sufragerie a împăratului și o biserică a Stăpânitorului. Tricliniumul cu nouăsprezece paturi", (Triclinos - în limba greacă) era o sală de recepție vastă, luminată de
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
vestibule în are liber, patru mari biserici("Sfântul Ștefan, Domnul, Sfânta Maria a Farului sau Theotokos, Biserica Nouă"), nouă mari capele, nouă oratorii, un baptiseriu, patru săli de gardă, trei mari galerii de recepție, cinci săli ale tronului("Lychnos","Marele Consistoriu", "Tricliniumul celor nouăsprezece paturi", "Tricliniumul din Mangor", "Chrysotriclinium"), zece apartamente imperiale, o bibliotecă, trei mari sufragerii, șapte galerii de comunicație, trei alte galerii(peripatos), trei terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
în anii 1836-1837, Biserica Învierea Domnului trecând în folosința comunității greco-catolice rutene din orașul Suceava. Cu toate modificările făcute bisericii, catolicii nu au dat jos pisania originară care atesta că acest lăcaș de cult a fost ortodox. În anul 1923 Consistoriul Arhiepiscopiei Cernăuților a solicitat Ministerului Cultelor și Artelor retrocedarea Bisericii Învierea Domnului din Suceava către cultul ortodox. Printr-o scrisoare din 19 mai 1936, în urma intervenției mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, Ministerul Cultelor a luat această biserică din folosința comunității greco-catolice
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
ziua de 16 mai ca dată a sărbătoririi cultului său. La început, în Ducatul Bucovinei exista un singur decanat, cu sediul la Cernăuți. Ca urmare a dezvoltării comunităților catolice din Bucovina, prin dispoziția nr. 1978 din 8 iunie 1828, Înaltul Consistoriu mitropolitan din Lemberg a înființat un vicedecanat la Suceava, numind în această funcție pe parohul din Suceava, pr. Franz Stüber. Acest vicedecanat a fost transformat în decanat în anul 1847, parohii de Suceava îndeplinind o lungă perioafdă (până la instaurarea regimului
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
fost împrejmuite, a fost blocat drumul de acces, iar trecătorii au început să folosească spațiul dintre garduri și biserică pentru a-și face nevoile. Parohul Apostolachi Ioanovici și epitropul Grigoraș Popovici au înaintat la 18 august 1801 o plângere către Consistoriul episcopal din Cernăuți în care au cerut remedierea acestei situații. Pe lângă dughene, din inițiativa episcopului Dosoftei Herescu și cu cheltuiala șătrarului Ilie Cârste și a altor credincioși, pe terenul biserici a fost construită în anul 1782 o casă de lemn
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Milano. A primit consacrarea episcopală din mâinile papei la 6 ianuarie, cu arhiepiscopul Eduardo Martínez Somalo și episcopul Ferdinando Maggioni, care au sevit drept co-consacratori. A fost numit cardinal în consistoriul din 2 februarie 1982. Carlo Maria Martini a fost considerat unul dintre cei mai liberali membri din Colegiul Cardinalilor și un mare prelat în general. Cardinalul Carlo Maria Martini a stârnit numeroase controverse, într-un interviu difuzat în revista "„L
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
servit orașul ca reprezentant al Universității Naționale Săsești la Sibiu (1861-1875), organ pentru care a stabilit regulamentul interior. Gull a fost activ și pe plan bisericesc evanghelic, fiind unul din colaboratorii și promotorii noii constituții bisericești. A fost ales în consistoriul național de către a treia adunare a Bisericii Evanghelice din Transilvania, funcție în care a rămas până la moarte. În urma unei apoplexii a fost paralizat din 1896.
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
vizită canonică făcută în Bucovina, arhiepiscopul Ankwicz de la Lemberg a făcut apel la clerul din Galiția, dar și acolo era lipsă de preoți. Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor s-a făcut cu nr. 2943 din 7 decembrie 1822
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
începând din secolul al XVIII-lea. Mișcarea reformei a pătruns printre locuitorii maghiari în secolul al XVI-lea. Poporul devenind în întregime reformat, și biserica, care până atunci era romano-catolică, a intrat în proprietatea bisericii reformate. Parohia a aprținut de Consistoriul Suprem al Bisericii Evanghelice din Sibiu până în anul 1862, având, din secolul al XVI-lea, doi preoți: un preot principal, de religie reformată și un capelan (inițial sas, mai apoi maghiar) de religie evanghelică. În prezent numărul credincioșilor este în
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
să le ocupe țăranii trecuți la grecocatolicism. Cu toate acestea, lipsurile materiale (enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și atitudinea nebinevoitoare a episcopului Eugenie Hacman au determinat pe părintele Iraclie să ceară Consistoriului Eparhial să fie transferat din nou la Parohia Șipote. Cererea sa i-a fost acceptată abia în aprilie 1859. În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat la Stupca, un sat mare și frumos. Aici exista o colonie de
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți: Ca urmare a creșterii populației, mica biserică de lemn a devenit neîncăpătoare și atunci obștea (în frunte cu preotul paroh Vasile Cocorean) a hotărât să construiască o biserică mai mare. Prin decizia Consistoriului Arhiepiscopesc nr. 1802 din 10/22 martie 1887 s-a aprobat desfacerea bisericii vechi și s-a orânduit ca parohienii de la „Sfântul Nicolae” să primească Biserica „Nașterea Domnului” (filială a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”) pentru săvârșirea slujbelor religioase. În acea
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
și Gheorghe Abăza (1715-1721). În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. În ședința Consistoriului Episcopiei de Rădăuți din 27 februarie 1784, episcopul Dosoftei Herescu și-a dat asentimentul pentru desființarea mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie, precum și a tuturor schiturilor. Ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Sfântu Ilie a funcționat ca mănăstire de călugări
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
de Carpați, avem astăzi să ne conformăm literaturii din România, căci în deșert ne vom împotrivi trecutului fonetic de acolo”." Printre cei care susțineau etimologismul au fost Iosif Hodoș și Partenie Cosma. Învățătorii care întâmpinau greutăți din cauza ortografiei etimologice, cer Consistoriului să întocmească și să tipărească manuale cu ortografie fonetică. În 1879, fonetismul își face intrarea și în redactarea proceselor verbale, atât în sinodul arhidiecezan de la Sibiu, cât și în cel de la Brașov. A scris lucrări cu caracter istoric: "Din corespondența
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
un raport prin care se solicita restaurarea bisericii Mirăuți, ce urma să fie făcută cu fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la Fondul religionar greco-ortodox din Bucovina. Guvernul austro-ungar a trimis la 16 octombrie 1880 Consistoriului mitropolitan al Bucovinei o adresă prin care solicita un punct de vedere cu privire la cererea baronului Hurmuzachi. Raportul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici al Bucovinei a fost înaintat împăratului Franz Joseph abia la 18/30 ianuarie 1886, timp în care s-au
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de la școlile poporale din Suceava”". Împăratul a avizat favorabil acest raport la 28 decembrie 1886. Inginerul cernăuțean Beil a fost însărcinat cu cercetarea Bisericii Mirăuți și calcularea costurilor lucrărilor de restaurare. Într-un raport din septembrie 1891, el a comunicat Consistoriului ortodox că pentru executarea lucrărilor de restaurare ar fi necesară o sumă de 25.000 florini. Începerea lucrărilor a fost amânată de încetineala birocratică austriacă a avizării diferitelor rapoarte și proiecte. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a aprobat la 28 februarie
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de restaurare ar fi necesară o sumă de 25.000 florini. Începerea lucrărilor a fost amânată de încetineala birocratică austriacă a avizării diferitelor rapoarte și proiecte. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a aprobat la 28 februarie 1893 proiectul de execuție, iar Consistoriul ortodox a luat legătura cu arhitectul Karl A. Romstorfer, conservatorul Monumentelor Istorice și de Artă din Bucovina. Întocmirea proiectului de restaurare a edificiului propriu-zis, precum și executarea schițelor pentru pictura murală au necesitat un timp îndelungat. Între anii 1898-1901, cu aprobarea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
până la începutul anului 1919. În acel an, parohul Bisericii „Sf. Dumitru“ din Suceava a făcut o cerere către Mitropolia Bucovinei pentru a prelua Biserica Mirăuți ca filială a parohiei sale, deoarece biserica sa era în reparații. La 1 aprilie 1919, Consistoriul arhiepiscopesc de la Cernăuți a dispus egumenului Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou din Suceava“ să predea lăcașul de cult parohului de la Biserica „Sf. Dumitru“ pentru a folosi biserica pe durata reparațiilor la biserica sa parohială. Abia la 25 ianuarie 1926, biserica
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
nu a luat niciodată în posesiune această nunțiatură întrucât a fost transferat, în 1923, la nunțiatura apostolică din România. Între anii 1923 și 1933 a fost nunțiu apostolic la București. Papa Pius al XI-lea l-a creat cardinal în consistoriul din 13 martie 1933. În această calitate, Dolci a participat la conclavul din 1939, în care a fost ales papa Pius al XII-lea.
Angelo Maria Dolci () [Corola-website/Science/328957_a_330286]