1,399 matches
-
apără cu îndârjire dreptul de a-și jeli fratele și se revoltă când „mi se refuză un mort care îmi aparține”. Și în acea clipă, femeia care nu-și uită morții, căreia nu i-a mai rămas în chip de consolare decât îndeplinirea ritualului funerar, îl vede deodată în fața ei pe Oreste în carne și oase, pe Oreste trăind, și nu-și crede ochilor. Experiență a imposibilului devenit posibil: Oreste îi apare Electrei mort și viu în același timp. „M-ai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acesta spune că se plictisește, că are capul gol, că s-a săturat, el afirmă rar că este trist și cu atât mai puțin deprimat, cel puțin în mod spontan; - în mod cu totul excepțional, cere spontan înțelegere empatică și consolare de la adult. Adolescentul are mai degrabă tendința de a refuza ajutorul, de a declara că n-are nevoie de nimic, de a fi ostil sau indiferent; - existența unor momente tranzitorii din timpul zilei în care este menținută activitatea, în care
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul era singurul tovarăș. Singura consolare. - Când bărbatul a fost pus În libertate, a continuat să istorisească Ivo Markovic, a căutat să-și găsească soția și fiul. Trei ani fără vești, Închipuiește-ți. Ei bine, n-a trecut mult și le-a primit. Faimoasa poză ajunsese și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul loc pe care Îl credeam sigur: matematica. Dar, atenție. Dacă nu ne consolăm În urma observării, putem găsi consolarea În faptul Însuși al observației. Mă refer la actul analitic, științific, inclusiv estetic, al observării. El este - lăsându-l pe Gödel deoparte - aidoma procedeelor matematice: sunt atât de sigure, clare și inevitabile, că Îi liniștesc intelectual pe cei care le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mării pe pietrele de jos. - Soboli nebuni, a insistat croatul. - Asta-i - Faulques zâmbea strâmb. Bine ai spus dumneata deunăzi. Cu cât totul e mai evident, cu atât mai puțin sens pare să aibă. - Atunci, nu există nici o ieșire? - Există consolări. Fuga prizonierului care, chiar când se trage În el, se crede liber. Înțelegi ce vreau să zic? - Mi se pare că da. - Uneori asta e de ajuns. Simpla strădanie de a Înțelege lucrurile. Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nostru e foarte anarhic și rebarbativ” (Papadima, 1936/1985, p. 130); el percepe legile ca o constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); model (2); om (2); papă (2); părinți (2); sacrificiu (2); scumpi (2); tati (2); adevărat; alinare; amic; amintire; apărare; aproapele; apropiați; ascultare; a avea copii; babă; baby; barbă; best friend; buni; bunic; bunică; cald; calm; călăuză; ceartă; chin; cicălitor; consolare; conștient; copil în brațe; creator; credincios; creștin; cuminte; cumsecade; fără cuvinte; darnic; diriguitor; discipol; divinitate; divinități; dominator; cel mai drag; dragoste pe veci; drog; duhovnic; al doilea Dumnezeu; dur; educator; elevi; exemplu; fată; fericire; fericit; ființă dragă; frumos; gardian; grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); plăcere (2); rană (2); sentiment (2); simți (2); singurătate (2); supărare (2); te doare (2); a tînji (2); urît (2); 2; Adina; afecta; afirmare; a afla; afunda; aici; astăzi; așteptare; de boală; cap; cauza; căldură; a se chinui; chinuit; consolare; consuma; crește; Da; depărtare; deprimat; a deveni mai puternic; dezamăgi; dezastru; doliu; dorință; de dorul casei; dramatiza; durere sufletească; dureri; emoții; epuizare; erou; existență; experiență; față; femei; ferit; a fi bolnav; filosofie; fraier; furia; gînduri; greutăți; iad; indiferent; inspirație; insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
9 mai 1979 Ă 365). O astfel de viziune, de sorginte metafizică, e contrazisă, însă, de tot ceea ce intră în „echilibrul” dintre integrare și înstrăinare. Mai mult chiar, soluția aceasta, aparent neutră, nu-i decât consecința unei disperări dizolvate în consolare. Într-o scrisoare mai nouă, de după 1989, vorbește despre „noi, românii”. Se vede pe sine ca fiind emblematic pentru români, și ceea ce era trâmbițat altădată ca împlinire Ă anonimatul, ratarea Ă devine motiv de mândrie, dar și de abia ascunsă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
344). Chiar și germanii sunt în pericol: „Peste un secol, din acest popor pentru care eu am avut întotdeauna o slăbiciune, nu va mai rămâne decât o amestecătură de turci, sârbi, polonezi și greci” (15 ianuarie 1976 Ă 520). O consolare, totuși, Cioran găsește. Una apocaliptică: „Până la sfârșitul veacului, viața va deveni imposibilă în toate colțurile lumii. Iată o perspectivă consolatoare” (3 iunie 1980Ă 540). Pe Cioran îl consolează faptul că, astfel, ar putea locui oriunde. Să locuiască oriunde și să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acțiune (!), nici, nici, nici, nici, nici nimic altceva Ă sunt un elegiac al sfârșitului lumii” (III, 17). Și dacă este convins de adevărul caducității universale (efectiv „bolnav” de ea), Cioran nu poate trage de aici decât concluzii contrare: „o imensă consolare și o deznădejde nespusă” (III, 17). Dincolo, însă, de fundamentarea oximoronică a ființei cioraniene, luciditatea este la Cioran consecința neputinței, iar nihilismul, reversul iubirii cu disperare a vieții. „Toate nenorocirile mele se trag din faptul că sunt prea atașat de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o dată să spun cu mîndrie unor colegi economiști "ortodocși" că ei credeau că ne trec pe linie moartă cînd, de fapt, în ciuda poziției lor dominante, ei erau marginalizații istoriei. Încă gîndesc așa. Această conștientizare a însemnat pentru mine o mare consolare personală. Căci singurătatea nu e o poziție foarte confortabilă. Am avut de ales. Era vorba de a ști dacă vom publica o revistă. Am fost întotdeauna împotrivă. Credeam că era foarte important să ne întîl-nim pentru a face schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră. Poezia din perioada '7376 valorifică două teme mari: bucuria și durerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
con un problemă demasiado complicado pară sus fuerzas. Lucha con la materia como un artista con șu obra. Algunas veces, en algún momento, logra ser Goya, pero generalmente es un desastre." (Ernesto Sábato)1 Dacă durerea mărturisita are efect de consolare, atât pentru cel care se confesează, cât și pentru receptor, nimic mai tămăduitor, atunci, decât să-l citești pe Cioran, care, ca și tânărul Werther al lui Goethe, face apologia durerii și a voluptății de a suferi. Mare liric al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fi avut nici un rost, ca gândul la moarte ajuta la orice, numai să mori nu"23. Cioran nu este de acord cu morală intoleranță a creștinismului, conform căreia "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat", ci crede că sinuciderea este singura consolare în fața hazardului nașterii, este manifestarea libertății individuale de a hotărî când putem dispărea din viață, din moment ce omul nu a fost consultat atunci când i s-a decis apariția. Cand ideea de a o termină cu viața pune stăpânire pe noi, ni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care debarcau pe front în 1914 nu erau complet dezrădăcinați de țară. Prezența pe teatrele de operațiuni a animalelor din gospodării (a calului, îndeosebi, dar și a câinelui, a porumbelului, chiar a canarului și, de ce nu, a șobolanului) este o consolare demnă de menționat. Ea le readuce oamenilor în suflet liniștea, curajul, setea de viață. La Bruxelles, la Muzeul Regal al Armatei și al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie, care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
între simbolul "Dumnezeu" și dumnezeul dogmatic, care este într-adevăr o pură iluzie, îl obligă să presupună că toate manifestările sublimante ale vieții umane culturile succesive, toate fondate pe simbolul "divinității" sînt simple subproduse ale sexualității refulate, un fel de consolare pseudo-sublimă pentru culpabilizarea plăcerilor sexuale. Este adevărat că Freud se opune în repetate rînduri în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte Acceptarea subli-manlă riscă să decadă pînă la nivelul nevoii infantile a consolării. Greșeala răstoarnă total sensul moral ascuns în texte, sens care se referă la viața și moartea elanului animant și nu la moartea trupului și la viața în lumea de dincolo. Acest sens comun tuturor mitologiilor este: mai curînd mor trupește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît acesteia îi este opusă injustiția evidentă a inter-reacțiilor umane și se încearcă să se găsească acestei injustiții manifeste și presupuse a fi iremediabilă o consolare în credință și într-o justiție după moarte. Nu a existat tentativa de avansare a unei pseudo-dovezi a existenței personale a lui Dumnezeu,pretextîndu-se în cerc vicios că trebuie neapărat să existe un Dumnezeu real care să compenseze nedreptățile vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci constituie baza, fondul ancestral al întregii funcționări psihice, în lipsa unei hrane spirituale și sufletești mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la nivelul profunzimilor magice, care astăzi nu mai sînt însă decît superstiții fără fond, el este înclinat să creadă că orice explicație naturală nu este decît profanare. Și totuși aici, ca pretutindeni profunzimea misterului nu poate fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care vor veni; 9. Stabilește o aducere aminte reciprocă între Dumnezeu Și cel care Îl iubește, suferind 11; 10. Face pe om să se roage mai mult, într-un mod mai fervent, înaintea
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Despre legea duhovnicească ..., 57, p. 242). footnote>; 6. Ispășește o parte din pedepsele meritate; suferințele Și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le am săvârșit; 7. Face capabil pe om să primească slava lui Dumnezeu; 8. Prin ea Dumnezeu îndepărtează consolările pământești, făcând să fie așteptate cele cerești, care vor veni; 9. Stabilește o aducere aminte reciprocă între Dumnezeu Și cel care Îl iubește, suferind 11; 10. Face pe om să se roage mai mult, într-un mod mai fervent, înaintea
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
convingerile religioase există deosebiri enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
iubirii: de câte ori cu sete / și dor nestins, o, Moarte, / îndrăgostitu-n taină nu te cheamă! (Dragoste și moarte, vv. 48-50).501 Pe un ton mai atenuat, mai trist, măi melancolic, moartea păstrează în poezia quasimodiană semnificațiile leopardiene de odihnă și consolare: Dragostea mea, aici eu sufăr / fără de moarte, singur (Cântecul lui Apòllion, trad. MB); Au poate că nici moartea nu-i mai alină-acum / pe vii, moartea din dragoste? (Scrisoare, trad. MB). Totuși, incluzând-o în ciclul vieții, Quasimodo reduce la minimum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi viața aș fi schimbat pe moarte (Amintirile, vv. 26-27), și afirmă că trecerea în cealaltă lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]