1,915 matches
-
Trebuie să distrugem, cu riscul violențelor și exagerațiunilor inerente unei revoluții - fie ea și în artă -, toate creațiile submediocre fie în pictură, fie în literatură, fie în sculptură și muzică. Trebuie să sădim în firile speriate, revoltate, ale publicului, plăcerea contemplării formelor noi de artă.” Aceste „forme noi” sunt identificate în constructivism. Comparat cu „a patra dimensiune” din geometrie, acesta ar depăși „romantismul expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale. O asemenea artă este
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni etc. Cele mai multe dintre poezii sunt pasteluri, iar sentimentele precumpănitoare se înscriu într-un registru moderat: nostalgia blândă și bucuria măsurată a contemplării cotidianului, a concretului, comentată afectiv de visare. Apar uneori discrete, eterate sugestii erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu statui marmoreene ș.a. Un filon relativ
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare se topește la atingerea căldurii. Firesc, se insinuează și ideea morții, uneori chiar în momente de fericită contemplare a naturii, fie ca o „adumbrire” la gândul că toate se vor întâmpla la fel, fie ca o revoltă că un demon „închide o omidă în tot ce-i frumos” și face ca toate să se surpe. În pofida etichetei de
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
ei vitală.” Opera nu este privită, prin urmare, ca un cosmoid închis și suficient sieși, ci ca o relație dinamică, vie, ce își schimbă configurația în raport cu timpul grație unei bivalențe spectaculoase, menirea ei fiind aceea de a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se va judeca tocmai după cantitatea de inefabil și de spontaneitate pe
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
care reprezintă totodată și cea dintâi ediție românească integrală a operei lui Horațiu (1980). În studiul introductiv reconstituie biografia lirică a poetului latin, urmărind devenirea interioară a unei personalități aflate mereu în căutare de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea esenței umane din epistole. Pentru a identifica elementele determinante ale viziunii poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
parabole fluente și consecvente (deși semantizarea în manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o modalitate piezișă de contemplare a ontologicului: „spre seară acolo în încăierările din piață/ în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat. Și totuși, P. nu și-a trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
interior care nu iartă. Întregul univers uman imaginat repetă ciclul natural al unei maladii, de la contaminare până la dezastru. Invazia urâtului sub toate formele posibile nu e decât metafora degringoladei mai cuprinzătoare a unei lumi ce își macină resursele vitale în contemplarea propriei alunecări spre moarte. Omniprezența unui ochi de un realism lucid, necruțător în inima acestui fenomen de disoluție tăcută, resemnată sau mai curând neputincioasă e punctul culminant al artei care individualizează o operă de mare gravitate și de profunde conotații
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
alocuri banal. Bunăoară, dragostea e „batere de aripă”, ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul unei fiare la pândă, într-o imagistică ceva mai elaborată. O undă naționalistă, specifică anilor de după 1940, îl scoate temporar din contemplarea propriei suferințe. Încearcă să edifice, printr-un artificiu de arhitectură fonetică, „o grațioasă definiție” - cum spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia/ Cuvânt cu patru a/ ca o biserică/cu patru turle albe/ pe zările istoriei/ căria nu știu cine/ i-a
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Aș fi vrut să nu se fi întâmplat acest lucru. Dar este prea târziu. Stiu că după primul pahar, vor urma celelalte. Terapeutul - Vom revedea avantajele și dezavantajele consumului de alcool. (Metodă utilizată, în general, pentru a amplifica starea de contemplare și ambivalența pacientului). Pacientul - N-are rost să facem lucrul acesta. Stiu bine că este o prostie să bei și plătesc deja pentru asta destul de scump. Dar nu reușesc să mă controlez. (Pacientul este contemplativ: își recunoaște problema, suferința și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este acela transteoretic al schimbării al lui Proschaska și DiClemente. Acest model descrie șase stadii de schimbare. Subiecții trec de la un stadiu la altul, de obicei într-o manieră ciclică, uneori anarhică. Figura 1. Cele șase stadii de schimbare Precontemplare Contemplare Progres Determinare Recădere Acțiune Menținere In stadiul de precontemplare, subiectul nu conștientizează problema legată de conduita adictivă, sau o consideră fără importanță. Subiectul vine la consultație deoarece este afectat de „forțe” exterioare: juridice, profesionale, familiale... Atunci când sunt abordate problemele legate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
legată de conduita adictivă, sau o consideră fără importanță. Subiectul vine la consultație deoarece este afectat de „forțe” exterioare: juridice, profesionale, familiale... Atunci când sunt abordate problemele legate de consum, subiectul este adesea surprins, uneori contrariat sau șocat. In stadiul de contemplare, subiectul admite existența unei probleme, recunoaște că ar fi fără îndoială util să facă ceva, dar respinge ideea unei schimbări în viitorul nebulos. El oscilează între verbalizarea neliniștilor sale și aceea a motivelor pentru care nu trebuie să se neliniștească
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al contemplației. In stadiul de acțiune, subiectul începe să acționeze pentru schimbarea comportamentului. Acest stadiu se caracterizează, dincolo de declarațiile de intenție, prin realizarea schimbării. Stadiul de menținere întărește efortul de prevenire a recăderii, început adesea chiar din perioada stadiului de contemplare. Prevenirea recăderii pregătește persoana să facă față diferitelor situații de risc. Stadiul recăderii readuce subiectul în stadiul anterior: subiectul consumă din nou alcool. Metodele terapeutice adaptate fiecărui stadiu Această teorie a stadiilor are o consecință terapeutică importantă pentru tratamentul subiecților
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stadiilor are o consecință terapeutică importantă pentru tratamentul subiecților alcoolo-dependenți. In stadiul de precontemplare, terapeutul își propune să-l ajute pe subiect să perceapă riscurile și problemele legate de conduita adictivă, deci să determine apariția unei îndoieli. In stadiul de contemplare, travaliul terapeutic constă, în mod esențial, în explorarea ambivalenței, ajutând pacientul să exprime multitudinea de argumente în favoarea schimbării, cât și a riscurilor la care se expune dacă nu se schimbă. Acest stadiu permite amplificarea încrederii subiectului în capacitatea sa de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru a fi cât mai complet posibil. Un pacient care este un prea „bun elev” evocă un raport colaborativ prost întocmit (absența autenticității). Istoria bolii: terapeutul trasează împreună cu subiectul drumul său în cadrul dependenței, astfel încât să identifice fazele evoluției sale (precontemplare, contemplare...). Este necesar să se determine perioadele de abstinență care vor servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de vreme, căreia i se asociază o puternică componentă de culpabilitate. Tehnica istoriei bolii permite identificare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
germenele miraculos încolțit în grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
al ciobanului este completat cu portretul fizic. Tinerețea și frumusețea păstorului accentuează sentimentul de durere pentru dispariția lui timpurie. Ceea ce impresionează în testamentul ciobanului, cu care se încheie varianta Alecsandri, este împletirea dintre dragostea de viață și sentimentele sugerate de contemplarea morții. În versiunea moldovenească, răspândită și în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, schema metrică a versului este de 5-6 silabe. Aceeași măsură o au și versurile provenite din sudul și estul Transilvaniei, ca și cele bănățene. Doar în nordul Transilvaniei variantele
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
un proiect de ameliorare a condițiilor economice ori sociale ale umanității, deși îi poate infuza regional soluții prin acea etică a datoriei care, așa cum arăta Simone Weil (1909-1943), răstoarnă ideologia modernă a „drepturilor”. Fascinați de misterul dăruirii - căci numai din contemplarea darului se naște imperativul datoriei -, ucenicii lui Hristos nu vor acuza și nu vor pretinde ceva de la alții înainte ca ei înșiși să se fi supus unui drastic examen de conștiință. „Adevărata provocare”, scrie autorul, „este aceea de a te
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit? Reîntoarcerea la izvoarele comune ale tradiției Bisericii din primul mileniu nu înseamnă o muzeificare a trecutului. Contemplarea memoriei sfinte a Bisericii - una, sancta, catholica et apostolica - are ca rol infuzarea prezentului cu idei și principii fundamentale. În afara acestei recuperări reciproce a bogăției tradiției Părinților, răsăritenii pot face un nepărtinitor „negoț” de idei cu reprezentanții romano-catolici în chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Într-un ceas de profundă neliniște sau îndoială, toți aceștia contemplă melancolic lumea în totalitatea ei. Pentru sfinții ancorați într-o perspectivă liturgică și eshatologică, întâlnirea cu lumea ca totalitate nu este melancolică, ci pascală. Ea necesită „pogorârea la iad”. Contemplarea infernului atinge, în chip nevăzut, proporții cosmice. Compasiunea universală pentru întreaga creație este rezultatul trecerii (Pascha) iubirii lui Dumnezeu prin inima purificată de gândurile pătimașe ori egoiste. Acest veritabil Paște lăuntric impus de solidaritatea ontologică cu soarta întregului Adam nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cei care au cunoscut tainițele adânci ale inimii ne învață că hotarul între păcatele cu voie sau fără de voie ale omului este greu de știut. Aceasta face ca părtășia noastră la „taina fărădelegii” să aibă nevoie de o permanentă pocăință. Contemplarea răutății săvârșite în istoria umanității poate deveni un imbold către o mai adâncă rugăciune, pentru sine și pentru întreaga lume. Nu este deloc lipsită de importanță relatarea arhimandritului Sofronie despre experiențele sale duhovnicești din timpul celor două războie mondiale. Cruzimea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această uriașă muncă de traducere și diortosire cu însăși Evanghelia. Numai cu Hristos putem înțelege că, de fapt, „creștinismul nu este o religie a cărții, ci a Cuvântului” (Henri de Lubac). Cunoașterea acestui Cuvânt se ascunde și se revelează în contemplarea rațiunii făpturilor și a sfintelor Scripturi. Primii teologi ai tradiției creștine au văzut în Sfintele Scripturi unul dintre multiplele aspecte ale Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu (care se recapitulează și se consumă definitiv în Euharistie). Hippolit al Romei socotea Biserica drept
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung. Aceasta este o expresie greu traductibilă în română, care ar putea fi redată prin „atitudine pătrunsă de conștiința priorității datoriei”. Virtutea nu este contemplarea plină de venerație a binelui, ci tăria morală a voinței în îndeplinirea datoriei. Virtutea reprezintă pentru Kant, înainte de toate, înălțare, depășire prin sforțare. Ca atare, ea nu este ceva demn de răsplată, ci constituie propriul ei scop și propria ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sale comportamentale rămân neschimbate. Ironia, detașarea cinică de realitate, brutalitatea reacțiilor verbale sunt trăsături greu de desprins de imaginea detectivului. Raymond Chandler a intuit că a dat peste o mină de aur și n-a ezitat să o exploateze intensiv. Contemplarea ironică a realitatății înconjurătoare și refuzul de a se lăsa luat prin surprindere - sedus, derutat, încolțit - sunt atuuri de care autorul s-a folosit pentru a amorsa o poveste în care violența și drama sentimentală formează decorul exploziv al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]