2,692 matches
-
ei, acea teamă de necunoscut. Acum, știa ce va urma, și totuși, bărbia îi tremura, inima îi bătea cu putere, iar sufletul tânjea după dragoste.Știa, dar nu voia să știe. Aștepta , iar așteptarea luă sfârșit, când buzele li se contopiră într-un sărut lung, pasional, așa de intens, ca și cum atunci s-ar fi aflat pentru prima dată unul în brațele celuilalt. Femeia de azi, dădu frâu liber sentimentelor trăite în prima noapte cu Victor, și imaginației, și redeveni tânăra inocentă
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
când simt că îmi ajunge cuțitul la os metaforic vorbind, când mă apucă disperarea și năbădăii pe viața asta aiurită, ale cărei meandre îmi vine tare greu să le mai înțeleg și să mă resemnez în fața lor, îmi înving frustrarea contopindu-mă cu el. De acum e mereu portița deschisă către lumea visurilor mele și o pornesc în călătorie traversând tuneluri spațio-temporale într-o clipire de ochi, prin hățișurile misteriosului univers paralel. Nu am încă o idee prea clară de tot
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent...” Pentru prima Afrodită exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu a încercat să dea o definiție : „Ce este amorul? E un lung / Prilej pentru durere / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Și tot mai multe cere
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
dor,sunet viu, Pot să-ți respir din infinita libertate Desprinsă doar de gândurile-ndepărtate. Urcând pe-al tău portativ de lumină Însoțită de-un acord alb de violină, Văd cum tresar și mă topesc Prin mine însumi iar mă contopesc. Mă chemi și-n a ta muzică divină Cu brațele iubirii,privindu-mă senină Și-mi dai un vis al realului,eu ți-l primesc Pătrund prin el,simt că-l trăiesc. Sunt liberă-n sfârșit,doar eu cu mine
SUNET VIU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377652_a_378981]
-
Azi rătăcesc pe alei de gând în noapte Cu amăgirile tale rostite-n șoapte, Din amintiri îmi picuri sărut de catifea pe buze Lacrimi de dor se zbat pe umede frunze. Cu tine gânduri se prind în părul meu Se contopesc în rugăciune cu Dumnezeu O rază de speranță se zbate la răscruci Când tu vii, pleci, te întreb...unde te duci? Cuvinte dezgolești le îmbraci în tăceri Cu vise ce râd, plâng între azi și ieri Ești răsărit pe pleoape
ÎN PALME DE TIMP de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378341_a_379670]
-
de inserare, Când unul pentru celălalt eram un răsărit, Să nu avem puterea să ne-aruncam în mare, La fel ca-n noaptea-n care noi doi ne-am întâlnit. Și sarea și nisipul pe pielea noastră udă S-o contopim acum din nou intru uitare, Uitarea aceea oarbă, uitarea aceea nuda Iertarea dragostei eterne, binefăcătoare. Dar cât de mult nisip și ce sarata-i marea Pe buzele avide de dragoste deplină, Din gustul neputinței de a găsi iertarea, Din întunericul
NEBUNUL A MURIT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378365_a_379694]
-
mistuitoare care arde dând sens existenței sale. Candela iubirii parcă ar fulgera în versurile sale, asta fiindcă sufletul său, într-o continuă frământare, cere Divinității o mângâiere care să-i aline focul lăuntric. Se regăsește doar acolo unde se poate contopi cu esența divină și își colindă tăcerile în veșnicii în căutarea spiritului care îl definește și îl purifică: “Acum, când și-n cuvinte celesta iarnă vine/ Cu mari zăpezi și viscol, din miez de Univers,/ Coboară-ți Doamne ochii din
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
cu un vibrato emoțional și educațional constant; efectul paradoxal al acestei atitudini critice impune un motiv de bază etico-social frizând un impresionant umanism și milă - salvarea unei ființe umane neputincioase. Tonul concesiv, fără excese de moralism, este solemn, fără rigidități, contopindu-se în miracolele unei lumi metafizice cu declinări profund altruiste. Reflexivitatea lexicală este deosebit de melodioasă, punând în evidență sentimentul de instinct matern într-o continuă eflorescență al Emanuelei, dominat de o iubire filială suavă și divină. Deși fetița de șase
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
sau întoarse. Gabi era așa de îndrăgostit, că nu mai putea gândi limpede. - Îmi pare rău, nu m-am putut abține, prea ești ispititoare! - Mie nu-mi pare rău, șopti Laura! Știu că te iubesc, restul nu mai contează! Se contopiră într-un sărut plin de pasiune, buzele ei erau așa de moi că păreau să se topească la contactul cu ale lui, i se părea că nu mai gustase nimic mai dulce în viața lui. Îmbrățișați încă, se duseră la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
ai înțeles că viața e ceea ce simți lăuntric, suntem noi înșine oricât vor alții să ne schimbe. Chemarea vibrează dincolo de oglindă, culoarea și sunetul există, dorința de a ne regăsi poate fi aici, acum, în noi, un fulger străbate buzele contopite într-un sărut, petale de lumină adie ca un duș de ploaie în inimi, un freamăt interior, într-un acord final, reverberează fragmente ce se unesc într-un zbor nestins, rescris spre un și mai frumos pământ. Cu mine vorbești
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
soarele învinge în culoarea lor. Un om și o femeie dorită de om... O șoaptă-i iubirea lor, ca floarea de cireș în lună plină, o șoaptă din irizările începutului în sufletele ce se caută, frânturi prin care totul se contopește! Un diamant ce vine din moarte și merge în lumină, o noua vedere din cântul sufletului nostru, o cheie prin care primim toate darurile lăuntrice. MINUNATA POVESTE DIN OGLINDA APELOR VII Sfârșit de anotimp, încă o dată un ciclu s-a
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
norii întunecați purtați de furtuni trecătoare, nu cred în penitența impusă. Aurorele nu obosesc în puncte de suspensie, ascund gânduri și preced dialoguri. Vreau să mă opun șuvoiului răcoros și puternic, am mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate, încă, de firele de păianjen din oaza deșertului de nisip al patului tău
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
îngeraș de pe un raft: - Păstrează-l, să-ți aducă aminte de ziua mea! Îți va purta noroc, vei îndura multe, dar vei trăi mai mult! Cu degetele mele fine și reci ți-am atins buzele, ai simțit nevoia să te contopești, să rămâi, să te uiți în mine ca un obiect pe o bancă. Am început să dansăm, un parfum subtil emana din căldura trupului meu, ca o grămăjoară de flori de tei. Tăceri și pâlpâiri de lumină... Mi-ai mangait
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
fie neglijat”. „Așa este”. „Geneza poveștii noastre. În timp ce se întâmpla, nu-mi venea să cred că se întâmplă”. „Nici mie. Dar simțeam uimitor de clar. Și acum simt ce s-a petrecut atunci”. „Am uitat cine suntem, unde eram... Ne contopeam”. „Într-adevăr. Ca într-un vis”. „Foarte romantic”. „Și decorul, și toate scenele acelea de o creativitate spontană”. „Actul incipient, mai ales”. „Era, totuși, pregătit, dar neașteptat... Cu totul neașteptat!” „Ne pregătisem pentru altceva. Și când colo...!” „A fost un
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
un spectacol inedit în dreapta, unde se deschide gura uriașă a Văii Cerbului cu fascinația și enigmele sale, iar în stânga amețitoarea vale Gaura. În câteva minute se ajunge la Vârful Omu, ce tronează deasupra Bucegilor. De jur împrejur zările se deschid, contopindu-se la orizontul îndepărtat cu bolta cerului. Aici vântul domină înălțimile peste crestele muntelui, iar norii parcă se rostogolesc peste stânci la vale. Printre ei caprele negre țopăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Apoi pașii ne poartă pe meleagurile de la Tarnița. Șoseaua șerpuiește pe conturul lacului, pe lângă versanți către vestita Țară a Moților. La fiecare curbă, pe fiecare vale sau după fiecare stâncă descoperi ceva deosebit. Coada lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei și cu ea în brațele sale puternice, dar incredibil de tandre, porni spre patul larg și primitor, unde o
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
sale. Totul era pregătit, ca el să se întoarcă în Olanda cea veche, țara natală. Se va întoarce acolo, s-o regăsească pe aleasa inimii sale, cea care era stăpână, doar ea, singură, peste sufletul său. Ea și Dumnezeu erau contopiți în inima sa, și nu putea vedea niciun rost în lume, fără de ea, cea pe care Cel de Sus a dăruit-o ca pe o comoară de mare preț! Oricum, slujirea Evangheliei, a misiunii lui Isus Hristos în lume, era mai
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare. Citește mai mult Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire...Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept;Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mineîn mersul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
ele-n al vieții amurg...Scăldată-n mulțumiri eterne,Iti sorb parfumul iubire,Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor,Împletești noian de dorințe în mineCe curg că râurile repezi,Si nasc alte dorințe în iureșul lor,Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare.... XIV. DOR..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1031 din 27 octombrie 2013. Noaptea, cănd liniștea crește, Gândul hoinar Ce n-are astâmpăr Îmi mângâie tâmplele; Apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
singura șoaptă ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între -un gen de scurgeri fluide și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
ramuri, spre piscuri atingând nori și pierzându-se în brațele invizibile, desprinse din cer... Lumea se vede atât de diferit, privind-o de jos, simțindu-i netezimea pământului, iar mai apoi, tot mai de sus, de pe culmi ale propriei mărginiri, contopindu-se în umbra ei selenară, reflectarea-i în oglinda realității ei astfel devine tot mai clară, iar lucrurile cu adevărat importante încep a prinde contur prin măreția lor, care, privită simplu, nu ar fi decât inversată eronat, în înțelegerea valorii
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de toamnă se dezvelește în versuri profunde unde iubirea tremură în ploaia nesfârșită căutându-și alinarea. Muzică, amintiri și albastru divin se contopesc într-un legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte/ în stropi care saltă./ ploaie nesfârșită,/ împletești din trupu-ți/ sonatele lui Chopin./ ploaie făr de cântec -/ cu muzică tristă/ cu-amintirile-ți știute/ din iubirea mea închisă./ eu
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Cum în priviri îți strălucesc Și simt c-aievea-ți sunt aleasă. Desfată-mi sufletul cu dulcele alint Al gândurilor tale drăgăstoase. Cu dorul tău de stele să mă prind Și să zburăm pe aripi de mătase. În muzica nocturnă să ne contopim, Eliberați de orice prejudiciu, Strigătul trupului să-l ostoim, Gonind mental orice supliciu. Sub vălul nopții să ne regăsim, Râzând în pumni, ca doi copii. Uitând de timp, să ne simțim Mai tineri chiar și cu o zi! 16.05
VĂLUL NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381982_a_383311]
-
sa pe cerul de un albastru intens. Vântul abia adia și păsările cântau voioase. Se simțea mai ușoară, parcă plutind, de fiecare dată când o însoțea soarele pe alei. Parcursese de mii de ori același drum, dar pașii ei se contopeau cu amintirile și timpul parcă uita la ce moment a ajuns. Era veselă. Se auzea murmurul copiilor din părculețul din fața școlii. Se întâlnea cu fețe luminoase, cu oameni îmbrăcați frumos. Școala era acum secție de votare. Îi plăcea să își
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]