898 matches
-
le finaliza. În 1995, a lucrat ca secretar literar la Teatrul Mic din București, iar din 1996, ca editor la Mediavision, Casa de producție a PRO TV. Este unul dintre membrii fondatori ai cenaclurilor „Central”, respectiv „Litere”. Debutează publicistic în revista „Contrapunct” (1992) și editorial în Tablou de familie, care a primit Premiul revistei „Tomis” pentru cel mai bun volum colectiv de poezie din anul 1995. Prima carte personală este Bucla, publicată în 1999, care a obținut Premiul de debut pentru poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
a primit Premiul revistei „Tomis” pentru cel mai bun volum colectiv de poezie din anul 1995. Prima carte personală este Bucla, publicată în 1999, care a obținut Premiul de debut pentru poezie al editurii Univers. A colaborat cu poezie la „Contrapunct”, „L.A.&I.” (suplimentul literar al ziarului „Cotidianul”), „Luceafărul” și cu articole și cronici în „Dilema”, „Adevărul literar și artistic”, „Interval”, „Litere nouă” ș.a. În mod paradoxal, B. a ieșit din anonimat prin câteva considerații ireverențioase la adresa lui Eminescu, publicate într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
dispensar din județul Dâmbovița, ulterior alegând să se ocupe exclusiv de scris. Între 1990 și 1994 este redactor la „Cuvântul” și la „Amfiteatru”, trece la Editura Litera, iar din 1995 funcționează în cadrul Grupului Editorial All. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Vatra”, „Viața românească”, „Arc”, „Arca”, „Dilema” ș.a. Prima sa prezență editorială se înregistrează odată cu volumul colectiv de proză scurtă Debut ’86. Excesul de relativizare a propriei valori literare se adaugă la P. discreției aproape maladive. Scriitor care stăpânește povestirea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
revenit în România, însoțindu-l pe Charles de Gaulle în vizita oficială din 14-18 mai 1968. Colaborează cu poezii, proză, medalioane și cronici literare la reviste românești din exil: „Limite”, „Ethos”, „Ființa românească”, „Revista scriitorilor români”, „România”, „Cuvântul românesc”, „Mele”, „Contrapunct”, „Dialog”, „Lupta” ș.a. Publică versuri în limba franceză la „Revue de Belles-Lettres” (Geneva), „Cahiers de l’Est”, „Création” și „Polyphonies”, iar eseuri și cronici literare în „Journal de Genève”, „Esprit”, „Le Monde”, „Revue des études roumaines”, „L’Alternative”, „Lettre internationale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Barițiu” din Cluj, debutul propriu-zis având loc în 1974, la revista „Echinox”, al cărei redactor a și fost între 1974 și 1976. A mai colaborat la „Steaua”, „Vatra”, „Amfiteatru”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Tomis”, „Astra”, „Argeș”, „Calende”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. În 1990 a scos, împreună cu un grup de tineri scriitori din Cluj-Napoca, publicația „Graffiti”. Deși cronologic face parte din generația optzecistă, în momentul debutului P. nu îi împărtășea poetica. Cu excepția ciclului final, unde se întrezărea o viitoare schimbare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
istorice este, simultan, temă de meditație despre destinul creatorului de literatură și capacitatea lui de a înțelege. Secvențele epice, distribuite în două planuri - lumea surprinsă de „febra vesperală” (metaforă a declinului, a stingerii) și naratorul - sunt ordonate pe traiectele, în contrapunct, ale unei logici autoironice. SCRIERI : Sepia, Cluj, 1973; Nostalgii secrete, Cluj-Napoca, 1976; Febră vesperală, Cluj-Napoca, 1982; Vară indiană, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972, 12; Ion Marcoș, „Sepia”, TR, 1973, 26; Valentin Tașcu, „Sepia”, F, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
politician de combinații. D-l Rațiu, desigur, avea farmec și eleganță, dar se potrivea cu mârlănia din viața publică de la noi precum nuca în perete! Mie îmi plăcea foarte mult nu pentru eficiența sa politică foarte discutabilă, ci pentru că făcea contrapunct cu toți derbedeii, mârlanii și mojicii care au invadat spațiul public imediat după ce-a sărit capacul de pe cazanul sub presiune, în decembrie 1989. La alegerile din 1990, cu inima, l-aș fi votat, tocmai din cauza acestui efect de contrast
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ani, de aceea știu foarte bine cât de diferiți sunt. Și tocmai din această diferență vine și calitatea emisiunii. Autocontrolatul Hurezeanu și scăpatul de sub orice control CTP! Când spun că îmi place, mă refer la structura emisiunii, bazată pe acest contrapunct temperamental, dar asta nu înseamnă că sunt întotdeauna de acord cu cei doi interlocutori. Uneori, opiniile lui CTP mi se par periculoase. Nu în sine, ci pentru puterea de convingere. Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ales în inexprimabil. Textul clar, pe care-l citim fără să înțelegem tot, e ocultat de un sentiment al simultaneității universale. 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate În 1987, Peter Ackroyd publică Chatterton, un roman scris în tehnica punct contrapunct. Pe lângă faptul că folosește (ca Huxley) schimbarea de perspectivă, ceea ce implică existența tehnicii punctelor de vedere interferate, la fel ca Julian Barnes în Papagalul lui Flaubert, Ackroyd amestecă narațiunea cu istoria literară. Unicul personaj care narează la persoana întâia este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru autorii Desperado este că ei nu se hrănesc din alte texte, alte cuvinte, ci alte tehnici. Iată ce face ca epoca Desperado să fie o recapitulare a tuturor epocilor, tuturor tehnicilor. Huxley caută în muzică și descoperă tehnica "punct contrapunct". De zeci de ani deja această tehnică a ajuns proprietatea telenovelelor și a bestsellerelor. Procedeul descoperit de Huxley a avut o carieră incredibilă. În ziua de azi tehnicile se copiază imediat, drept care orice Desperado caută o tehnică nouă pentru fiecare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestuia. Amândoi intră în relații cu persoane cunoscute la întâmplare, care îi leagă în final. Istoriile concrete nu prea au importanță. Singurul (și primul) roman al lui Lodge unde intriga înseamnă ceva, este Nice Work. Tehnica narativă e aceea a contrapunctului: un episod în America, unul în Anglia și de la capăt. Philip se alătură involuntar revoltei studențești și ajunge la mare preț din acest motiv. Morris din contră, ajută la calmarea spiritelor studențimii din Rummidge, e curând privit ca șef al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inginerii, cercetători din domeniul știinților fundamentale, ceea ce a făcut posibil ca numărul extrem de variat al metodelor de abord chirurgical cardiac actuale să fie treptat înlocuit de o serie de tehnologii alternative aplicate de clinicieni și nu de chirurgi cardiovasculari. În contrapunct, așa numita epidemie de afecțiuni cardiovasculare specifică populațiilor central europene și nord americane este direct corelată cu stilul de viață și tipul de dietă alimentară. În cazul modificării la nivel populațional a acestor modele/tipare comportamentale și/sau nutriționale sau
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
din nou literatură în limba maternă: romanul Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit, în Franța. A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Argeș”, iar din 1990 și la „Contrapunct”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Literatorul” ș.a. În 1991-1992 scoate la Paris revista „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” (patru numere). În Franța semnează Dumitru Tsepeneag și continuă să utilizeze pseudonimul Ed Pastenague (folosit în România în varianta Ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o dorință de reformă democratică, atribuie operei, care nu va mai fi rezervată claselor privilegiate, o funcție socială. În colaborare cu el, Brecht își scrie operele epice în care leitmotivele sunt abandonate pentru song-uri. Muzica trebuie să servească drept contrapunct parodic textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie să fie vizibilă în mod clar spectatorului, pentru sublinierea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de lingvistică și istorie literară” (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Caiete critice”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
în țară. Este membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care îi acordă în 1991 Marele Premiu pentru Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a. Editura Humanitas începe publicarea unei serii din operele sale. Ciclul este inaugurat cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Avanguardia Operaia (Avangarda Muncitorilor) sau Potere Operaio (Puterea Muncitorilor). Conflictele de muncă declanșate la uzinele milaneze ale companiei Pirelli În septembrie 1968 și Încheiate În noiembrie 1969 (când guvernul a forțat Pirelli să satisfacă principalele cereri ale muncitorilor) reprezentau un contrapunct industrial și o confirmare a protestelor studențești. Grevele din 1969 au fost cele mai ample din istoria Italiei și au avut asupra tinerilor radicali italieni un puternic efect mobilizator și politizant, spre deosebire de protestele franceze din anul precedent, care duraseră numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zeița Astarte, care se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a informat colegii din Camera Reprezentanților în legătură cu recenta arestare a cîtorva intelectuali unguri din Transilvania. Printre aceștia se număra și binecunoscutul poet de origine ungară, Geza Szocs. Ei se făceau vinovați, printre altele, de publicarea unui document ilegal, numit Elenpontok (contrapunct), care critica practicile Bucureștiului privind drepturile omului 2215. Mai mult decît atît, autoritățile credeau că Szocs și asociații săi sînt responsabili de introducerea prin contrabandă a unui memorandum în Viena, în ideea de a fi transmis la Conferința de la Madrid
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
într adevăr, a ieșit o piesă surprinzătoare și pentru mine, dar m-a 99 ajutat foarte mult într-un moment în care am vrut să mă despart puțin de Dramele decăderii și de Psihodramele Apocalipsei. Am vrut să pun un contrapunct în creația mea, pentru că așa cum în fiecare piesă de teatru contrapunctul pentru dezvoltarea conflictului și a relațiilor dintre personaje este un segment al dramei, contrapunctul trebuie să fie o deprindere și pentru creatorul care reușește să nu se manierizeze. Pericolul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
m-a 99 ajutat foarte mult într-un moment în care am vrut să mă despart puțin de Dramele decăderii și de Psihodramele Apocalipsei. Am vrut să pun un contrapunct în creația mea, pentru că așa cum în fiecare piesă de teatru contrapunctul pentru dezvoltarea conflictului și a relațiilor dintre personaje este un segment al dramei, contrapunctul trebuie să fie o deprindere și pentru creatorul care reușește să nu se manierizeze. Pericolul multora, chiar dacă ai, știu eu, sau ești dominat de teme și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
mă despart puțin de Dramele decăderii și de Psihodramele Apocalipsei. Am vrut să pun un contrapunct în creația mea, pentru că așa cum în fiecare piesă de teatru contrapunctul pentru dezvoltarea conflictului și a relațiilor dintre personaje este un segment al dramei, contrapunctul trebuie să fie o deprindere și pentru creatorul care reușește să nu se manierizeze. Pericolul multora, chiar dacă ai, știu eu, sau ești dominat de teme și de obsesii din propria matrice, ori ale universului în care se dezvoltă lumea dramei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
multora, chiar dacă ai, știu eu, sau ești dominat de teme și de obsesii din propria matrice, ori ale universului în care se dezvoltă lumea dramei și a personajelor, e că nu țin cont că trebuie să funcționeze această lege a contrapunctului, pentru a nu te mai manieriza și a nu eșua în monotonia creației. O creație care s-a întins, iată, pe trei decenii și jumătate. Ce credeți că va rămâne în istoria literaturii dramatice de la noi? Nu mi-am pus
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]