1,366 matches
-
vom muta „Cortina” pe Nistru. Cel debarcat are tot timpul să mai fie ministru. Este suficientă o doză de optimism politic: „Fii zelos, asta nu-i ultima Cameră!”. Întărtați la culme de avantajele pe care le-ar obține din „cearta contrariilor”, nici guvernanții, nici partidele, n-au observat că, în Transilvania, mândra „divizie secuiască”, care nu poate fi decât o organizație paramilitară, își face pregătirea, în vederea unui alt 15 martie, care să le aducă autonomia teritorială. Dacă cumva se ascund în spatele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un factor de temperanț în viața social, fiind, cum spune Ralea, amortizorul exceselor politice, sau, și mai explicit; Etica socializeaz puterile, transformându-le din scopuri cu finalitți proprii în mijloace de întrebuințare general. Pentru aceasta, ea întrebuințeaz procedeul neutralizrii prin contrariile lor, opunând forțelor superbe tocmai ceea ce ele disprețuiesc, oprind desfșurarea lor nemsurat prin concurența propriilor lor antinomii. În consecinț, autorul arat cum toate moralele au condamnat tendințele imperialiste și cele avare, disprețul pentru cei slabi, neputincioși sau bolnavi, exacerbarea calitților
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
se proiectează în idee26, creând în felul acesta o simbolistică originală a imaginilor. Așadar, insula cea verde nu este numai insula reală a copilăriei poetului, tărâmul de joacă din Copii eram noi amândoi 27, ci un punct de coincidență a contrariilor, punctul în care viața și moartea, realul și imaginarul se vădesc a fi același lucru 28 întocmai ca în poemul Mureșanu 29, spre exemplu. În spațiile acvatice de oglindire, unanim prezente în poezia eminesciană, realul se i-realizează și contrariile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
contrariilor, punctul în care viața și moartea, realul și imaginarul se vădesc a fi același lucru 28 întocmai ca în poemul Mureșanu 29, spre exemplu. În spațiile acvatice de oglindire, unanim prezente în poezia eminesciană, realul se i-realizează și contrariile coincid după logica gândirii mitice 30; spațiile devin, în felul acesta, esențialmente vizionare, vădind astfel triumful poeticii viziunii asupra poeticii pașoptiste a vederii 31, căci dematerializarea metaforică a obiectului e una din înfățișările particulare pe care le ia tendința, generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința, obscurantismul, necesitatea iluminării omului asupra condiției sale de pasager pe Terra. Chiar și teze esențiale din filozofie, cum sunt mișcarea și transformarea, acumularea cantitativă și saltul calitativ, culminând cu lupta contrariilor, el știe să le expună pe înțelesul Mașei, o țărancă dintr-un sat moldovean, cum n-ar putea-o face nici un specialist în domeniu, să explice prin metaforă complexitatea științifică a problemei. Întregul proces invizibil al devenirii continue este determinat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
o definește ca fiind "hotarul sau circumferință exterioară a Energiei"; Rațiunea este o forță vitală necesară în definirea Energiei (mai tîrziu avea să spună în Jerusalem: "trebuie să creez un Sistem, sau fi-voi înrobit de al altuia"), de vreme ce "Fără Contrarii nu există progres(ie)". Problemă însă era că Rațiunea tinsese să fie predominantă, de aceea Energia trebuia să fie eliberată, proces înfăptuit cosmic prin activarea forței explozive a revoluției, Orc, cel ce sfărîmă limitele de orice natură. America este un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Totuși, accentuarea ireversibilității evenimențiale (imposibilitatea întoarcerii la materia primă, la origine, sau la inocentă după trecerea prin experiență) reprezintă aspectul evoluționist, dinamic, romantic, care la Blake se reflectă în aproape obsesivul "mers mereu înainte", ce denotă progresivitatea dată de polaritatea contrariilor. În acest sens, trebuie sa subliniem faptul că aceasta ireversibilitate temporală fundamentează tocmai doctrina modernă despre săgeată timpului propusă de Ilya Prigogine, care arată că timpul are o direcție unică favorizată: mereu înainte. Este interesant de remarcat că polarismul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în ce priveste absolută libertate a omului și posibilitatea acestuia de a deveni desăvîrșit. Potrivit lui R. Steiner, în planul astral "toate conștiințele se contopesc că valurile oceanului"269, ceea ce ne apropie de ideea de Beula a lui Blake, unde toate Contrariile sînt la fel de adevărate. De aici, spune Steiner, germenele divin a pătruns în om doar prin cristalizarea corpului fizic 270. La Blake, spectrul fără trup nu poate exista, este moarte veșnică; spectrul este absența timpului, prin care lumea Temporalului-Los devine, prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ordine și haos. Această "creasta" este în mod straniu descrisă matematic tocmai de secțiunea de aur, ca "ultim bastion" în fața invaziei haosului (cum foarte expresiv sugrează F. Cramer). 120 NOAPTEA A PATRA: Descrie misiunea lui Los în bătălia generalizată a contrariilor (legarea lui Urizen: limitarea Rațiunii; descătușarea Imaginației). 121 (IV, 26-30) Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie: Este proclamarea drumului reînnoirii sufletelor pe care Tharmas o face în fața lui Los (Fiul): trecerea prin Elemente este echivalentă cu stadiile de evoluție prin cakre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
anormalitatea psihică. Atât normalitatea, cât și anormalitatea coexistă în persoană, deși sunt antinomice, prin natura contrarie a sensului lor valoric. Faptul de a le cuprinde pe amândouă denotă caracterul organizării ambivalente a sistemului personalității. Această ambivalență este supusă principiului echilibrului contrariilor, reprezentat în cazul corpului viu prin principiul vitalității. A fi sănătos sau a fi bolnav sunt două situații ontologice egal posibile de „a fi” ale persoanei umane. În virtutea principiului vitalității, persoana trebuie văzută și înțeleasă ca un sistem autoechilibrat care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patologicul, acesta din urmă fiind o formă a anormalului. Normalul este o „stare-situație” a persoanei, pe când anormalul apare ca fiind contrariul acestuia. Noțiunile de normal și anormal sunt opuse celor de bine și rău, având la bază o dialectică a contrariilor. Referindu-se la acest aspect, din punct de vedere moral, L.A. Seneca spunea următoarele: „Binele și Răul nu au sedii distincte în noi. Ele nu sunt altceva decât natura noastră înclinată către Bine sau către Rău”. Rezultă de aici că
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Pendularea persoanei umane între normalitate și anormalitate ține de însăși structura și tendințele dinamice ale acesteia, specifice naturii sale. Din punct de vedere structural și implicit dinamic, ființa umană nu este unitar organizată. Ea are un caracter ambivalent, oscilând între contrarii. Această dispoziție structurală ambivalentă, care se opune principiului imobilității, este reprezentată prin principiul vital. Principiul vital include atât normalitatea, cât și anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform principiului afirmării și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
toate concentrează în esența lor „dezacordul” și implicit „confruntarea” dintre ceea ce este perceput ca firesc și ceea ce este considerat nefiresc, primul element fiind acceptat, iar cel de-al doilea respins. Din această perspectivă, conflictul apare ca o confruntare dialectică a „contrariilor” în viața socială. Deși de o mare diversitate, cum spuneam mai sus, conflictele sociale pot fi clasificate în câteva grupe: a) protestele sunt forme ale conflictelor sociale organizate, care se desfășoară planificat, după un program prestabilit și care, de regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor noțiuni cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de discursul marxist s-a desfășurat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ființă unică primordială (Dumnezeu) sau la raționament, pornind de la observație (fulger, electricitate) sau prin psihologie (nazism /bolșevism) sau prin biologie (aripi insecte /aripi păsări). Corpul sportivului trimite spre ființele din jurul său. analogia poate să fie directă sau inversă (hexagrama), coincidența contrariilor, androgin (trimite la vârsta de aur), temă scumpă ermetismului, bisexual (mascul cu caracteristic femele și invers), cuplat (mascul unit cu femela), alternant (când mascul, când femelă), hermafrodit (organele ambelor sexe), gin-andro-morf (juxtapunerea caracterelor), inter-sexual (nici mascul, nici femelă). Relația între
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
matematic prin cifrele 2 și II. Această formă unică intră în relație cu spațiul de joc și acela al corpului multiplu al colectivității spectatorilor. Cifra doi simbolizează dualismul, luptă, mișcare, progres, rivalitate, reciprocitate, opoziții, număr al reciprocității antagonice, al unirii contrariilor, coincidentia oppositorum, manifestă în sfera percepției (viață/moarte, spirit/materie), unirea contrariilor presupune o revelație. În arena stadionului se află două echipe, cu două culori alb/negru și doctrina artei sportive se desfășoară între materie și spirit. În gradene stau
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu spațiul de joc și acela al corpului multiplu al colectivității spectatorilor. Cifra doi simbolizează dualismul, luptă, mișcare, progres, rivalitate, reciprocitate, opoziții, număr al reciprocității antagonice, al unirii contrariilor, coincidentia oppositorum, manifestă în sfera percepției (viață/moarte, spirit/materie), unirea contrariilor presupune o revelație. În arena stadionului se află două echipe, cu două culori alb/negru și doctrina artei sportive se desfășoară între materie și spirit. În gradene stau suporterii acestor echipe, un corp colectiv. În simbolistică și în arhitectura stadionului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
politică) și tradiția anglo-saxonă ar putea fi urmărită din trei perspective pe care deocamdată le vom prezenta într-o schița de parcurs: 1) că evoluție în trepte; 2) că standard ideal al civilizației politice; 3) că formulă de mediere între contrarii (absolutism - democrație/ monarhie constituțională; centralizare - autonomie locală/ federalism etc.). În complementaritatea studiului lexicografic, se va urmări circuitul scrieri/ idei lansate de Benjamin Disraeli, William Ewart Gladstone, Thomas Babington Macauley, James Stuart Mill, ș.a. - fie în textul original, fie în traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o în principiul mișcării întregii vieți înspre eliberarea de sine, înspre rațiune 69. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei se vădește într-un joc al contrariilor, ce se substituie până la confuzia reciprocă. Poemul dă seama și de metaforele tensiunilor ascunse în firea autoarei: „mi-am dictat / la masă scria un bărbat / îmi dicta. scriam după cum îmi dicta / și dictam ce-mi dicta. el scria”. SCRIERI: Eclipsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
antinomicului în istoria filosofiei / 75 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului / 76 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică / 79 2.3. Metoda dogmatică și paradoxiile filosofiilor orientale / 89 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate / 92 2.5. Blaga și gândirea dialectică / 99 Capitolul 3. Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic / 109 3.1. Structurile antinomice blagiene și filosofia Indiei / 109 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană / 111
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fără ca acest lucru să implice în mod obligatoriu posibilitatea desfacerii în două propoziții contrare conjugate 18. Interpretarea acestor enunțuri devine, în acest caz, una dialectică. Ele nu mai reprezintă contradicții logice sau formale, ci reflectări ale unor unități dialectice de contrarii sau, în alți termeni, ale unor contradicții dialectice 19. Astfel de enunțuri nu conțin afirmații contradictorii, ci doar predicate contradictorii. Dacă lucrurile stau astfel, atunci și sensul termenului "antinomie" se modifică. În aceste cazuri, ar trebui să înțelegem prin antinomie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cea formală o relevă foarte bine Gheorghe Enescu. După el, contradicția dialectică este o categorie ce exprimă unitatea și dinamismul tendințelor și laturilor contrare din interiorul obiectelor, proceselor, sistemelor ce compun realitatea. Ea este exprimată în limbaj prin cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aduc în atenție și argumentele sale în sprijinul gândirii favorabile antinomicului. Pentru aceasta, voi extinde contextele de referință, îmbogățind liniile de comparație și argumentare. Voi face referire la cinci situații: filosofii eleați, filosofia orientală, gândirea mistică și filosofia ideii coincidenței contrariilor, Immanuel Kant și gândirea dialectică hegeliană. Acestea vor fi grupate în funcție de atitudinea față de antinomic: negativă (eleații, Kant), respectiv pozitivă sau favorabilă (celelalte). Lucian Blaga se situează de partea antinomicului, desfășurând și o serie de argumente în acest sens, prin care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]