3,136 matches
-
și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ: TREI MUȘCHETARI HEDONIȘTI VIII PHILEBOS și „viața fericită” -1Luptător și dramaturg. Dacă Diogene Laerțiu spune adevărul despre Platon - și niciun argument nu arată contrariul... -, filosoful a participat la o competiție de lupte la Jocurile istmice și a debutat în viața publică scriind versuri, desigur, dar și tragedii. Eu unul cred că formația sa inițială de luptător și tropismul său pentru teatru nu-l părăsesc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin contrast și ca afecțiuni ce trebuie evitate - așadar, contrariul lor, plăcerea, este un bine; plăcerea este un scop în sine, are valoare prin sine însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea; în sfârșit, cum plăcerea adăugată unei activități juste
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău vecinului rămâne imposibil de susținut, în schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi incapabili să-și plătească jubilarea cu o bucurie răutăcioasă ori cu o pasiune rea. Eudoxiu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bogați, chiar stabilirea unui plafon special pentru managerii marilor companii. De asemenea, s-a constatat faptul că numărul celor care consideră globalizarea că are mai degrabă un efect negativ este de trei ori mai mare decât numărul celor care afirmă contrariul. Anul 2011 poate fi considerat ca anul în care manifestările publice împotriva efectelor globalizării, mai ales împotriva sistemului bancar din SUA, au luat o amploare mai mare față de anii anteriori, ieșind în evidență manifestări coordonate la nivel mondial sau acțiuni
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
spiritul poate fi uneori obligat să tacă, dar dacă chiar amuțește totul e pierdut. Unii au crezut că în atari momente nu mai e timp de „literatură” și că omenirii „nu-i mai arde” de asemenea îndeletniciri. Dar istoria arată contrariul. Tacit a scris, după cum spune el însuși, “într-o vreme bogată în catastrofe, crudă chiar și pe timp de pace”. Liniștea din turnul lui Montaigne nu era și a vremii. Dacă marilor dezastre unii scriitori le pot totuși opune mări
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de nerv și franchețe, îndrăzneț și totodată nuanțat, cu o anumită iuțeală în exprimare, dar nu pripit: se simțea totdeauna în scrisul lui accentul unei urgențe. Accentul acesta i-l punea însemnătatea, la el, a credinței. M. R. Paraschivescu era contrariul unui sceptic, dar nu mai puțin și contrariul unui fanatic. Avea pasiunea adevărului și considera că a nu-l afirma, de îndată ce crezi că l-ai aflat, e un fel de trădare. Era unul dintre acei oameni care nu pot cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu o anumită iuțeală în exprimare, dar nu pripit: se simțea totdeauna în scrisul lui accentul unei urgențe. Accentul acesta i-l punea însemnătatea, la el, a credinței. M. R. Paraschivescu era contrariul unui sceptic, dar nu mai puțin și contrariul unui fanatic. Avea pasiunea adevărului și considera că a nu-l afirma, de îndată ce crezi că l-ai aflat, e un fel de trădare. Era unul dintre acei oameni care nu pot cu nici un preț răbda neadevărul și tind din toată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
amânare, nici invocarea unor izbânzi revolute. Acum și aici trebuie să salvăm ce e de salvat. Acum și aici trebuie să dăm ce putem da. Hic Rhodos, hic salta! DESPRE SIMȚUL PRACTIC Suntem obișnuiți să considerăm că simțul practic e contrariul idealității. Tot ce ține de speculația teoretică sau de domeniul imaginarului, adică filozofia, poezia, arta, ar fi nu numai în opunere, dar chiar incompatibil cu simțul practic. De aici contrastul și de cele mai multe ori un mutual dispreț între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bineînțeles) ceea ce face superioritatea umană, adică în ultimă instanță acea rarisimă însușire fără de care nu există nici virtute, nici geniu și care se numește bunul-simț. Bunul-simț nu e numai funciarmente altceva decât simțul comun, dar îi e, în definitiv, chiar contrariul. El e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului-simț. Nu există om superior lipsit de simț practic. Trebuie să înțelegem însă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în ultimă instanță acea rarisimă însușire fără de care nu există nici virtute, nici geniu și care se numește bunul-simț. Bunul-simț nu e numai funciarmente altceva decât simțul comun, dar îi e, în definitiv, chiar contrariul. El e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului-simț. Nu există om superior lipsit de simț practic. Trebuie să înțelegem însă că simțul practic nu înseamnă neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o altă formă de autocomplezență. Sigur, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne judecăm fără cruțare, să ne știm păcatele și la nevoie să le mărturisim. Aceasta e prima condiție a libertății spiritului. Cum bine spune undeva Kierkegaard, contrariul păcatului nu e virtutea, ci libertatea. Și e evident așa: nici o virtute nu există fără libertate. Dar a ne scociorî la nesfârșit sordiditățile și turpitudinile, a sta mereu cu nasul în ele și a ne face un soi de fală
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
putut transforma în ceea ce el nu a fost? Adică, dacă prin absurd aș avea norocul sau mai exact, cum văd, ghinionul, de a scrie o carte care să lase dâră, risc să devin pe neîntrebate, după moarte, altceva sau chiar contrariul a ceea ce sunt? Vai de mine! P.S. Cum zice un personaj de-al lui Caragiale, „mi-a mai venit un argument”. Nu-l cred slab și mă mir că nu mi-a venit din capul locului. (De fapt, îl implicasem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
reușesc să treacă neobservate mulțumită faptului că intelectualii nu-l citesc s-a pronunțat nu de mult și asupra culturii medievale. Judecata lui e formulată lapidar, cu acea fermă siguranță pe care de regulă o dă competența și mai ales contrariul ei; iată: “în evul întunecat s-au scris versuri, dar n-a existat poetică și de aceea evul a și fost întunecat”. De unde a scos cugetătorul nostru această enormitate, pe care numai ignoranța cea mai compactă o poate produce sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a vieții și societății din trecut: „Scènes de la vie passée”. Prin aceasta trecutul este asimilat ca actual, adică în act, și este coroborat cu prezentul. Un adevărat prozator trebuie să aibă stil. Asta nu înseamnă a „face stil” (e chiar contrariul). Stilul este expresia adecvată a spiritului și nu are nimic comun cu înfrumusețarea. Am observat că marii prozatori clasici francezi, Pascal, Bossuet, Retz sau Chateaubriand, de pildă, nu se opreau să-și șlefuiască frazele, de multe ori pline de „qui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e că nu numai mulți dintre cei care-l combat, dar și unii dintre cei care se reclamă de la el, nu cunosc decât o schemă, un catehism sumar și fixist, care nu e nici măcar o caricatură a marxismului, ci exact contrariul marxismului. Marxismul îmi permite să fiu și platonician și aristotelician și kantian: vezi G. Lukaks. Oricare altă opțiune dintre acestea însă ar fi una exclusivă. Dar, cum spunea Hegel, filozofia este însăși istoria ei. La stadiul marxist, integrarea este completă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
De aceea, pun azi mult mai mult preț pe valorile de ordin moral, pe care le înțeleg ca manifestarea afectelor primordiale, adică: iubirea. Nu cred că un om prost poate fi un om bun, chiar dacă e duios, blând și îndatoritor. Contrariul prostiei, am văzut cu uimire, nu este inteligența. — Ci? — Foarte mulți oameni inteligenți sunt foarte des foarte proști și sunt foarte des și foarte răi. Dar un om bun nu e niciodată prost. — Dar nu mă țineți încordat! Care e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prostiei, am văzut cu uimire, nu este inteligența. — Ci? — Foarte mulți oameni inteligenți sunt foarte des foarte proști și sunt foarte des și foarte răi. Dar un om bun nu e niciodată prost. — Dar nu mă țineți încordat! Care e contrariul prostiei? — Contrariul prostiei este bunătatea. Un om bun poate să fie dur, violent, necruțător. De multe ori chiar trebuie să fie așa. Există un vers al lui Voiculescu pe care-mi place să-l citez: „Căci e înțelepciune a ști
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
văzut cu uimire, nu este inteligența. — Ci? — Foarte mulți oameni inteligenți sunt foarte des foarte proști și sunt foarte des și foarte răi. Dar un om bun nu e niciodată prost. — Dar nu mă țineți încordat! Care e contrariul prostiei? — Contrariul prostiei este bunătatea. Un om bun poate să fie dur, violent, necruțător. De multe ori chiar trebuie să fie așa. Există un vers al lui Voiculescu pe care-mi place să-l citez: „Căci e înțelepciune a ști să fii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
este modul În care accedem la cărți. Numeroase cărți despre care ajungem să vorbim și care, pentru unii, au jucat chiar un rol important În viață nu ne-au trecut de fapt niciodată prin mâini (deși uneori suntem convinși de contrariu). Dar felul În care ceilalți ne vorbesc sau vorbesc Între ei, În textele sau În conversațiile lor despre acestea ne permite să ne facem o idee despre ce conțin și chiar să formulăm o judecată argumentată asupra lor. * În Numele trandafirului
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
această facultate critică.” Nu există, astfel, o demarcație Între creația artistică și cea critică, și nu știm să fi fost o mare operă de artă care să nu fi inclus o parte critică, așa cum ne arată exemplul grecilor. Dar și contrariul este la fel de adevărat, iar critica se descoperă a fi și ea o formă de artă: „Ernest: Ai tot vorbit despre critică drept parte esențială a spiritului creator și acum Îți accept teoria În totalitate. Dar ce părere ai despre critica
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”.) „Caracterul fără Înțelepciune poate mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic.” (Cicero) Degeaba pui rimel la ochi, dacă nu știi să privești frumos. (Ipocritul, oricât s-ar strădui să impună contrariul, Își trădează, până la urmă, relele intenții sau obiceiuri.) „Dacă vrei să devii bun, dă-ți seama Întâi că ești rău.” (Epictet) Onoarea e superioară vieții. (Desigur, pentru cel a cărui demnitate Îl face să Înțeleagă ce ar Însemna să trăiești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tolerată ca instituție religioasă superioară, în scopul înșelăciunii. Altfel spus, Biserica a făcut un pact cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Italia), care desigur că nu apare citat. Orice formă de zel ascunde ceva urât, inclusiv zelul antifascist. Dacă Ferrara și Bocca au înțeles „prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al mahomedanilor, al budiștilor, poate chiar al fasciștilor și al adversarilor de la vremea respectivă (inclusiv Prezzolini). Prin urmare, Prezzolini îl provoacă cu o ironie josnică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]