4,884 matches
-
plan emoțional-afectiv mecanismele obiectivării intelectuale a Dumnezeirii din scolastica târzie. Omul recent nu se concentrează atât de mult asupra momentelor vitale din evoluția gândirii teologice europene, cât mai ales asupra destinului gândirii politice, unde paginile dedicate autorilor britanici strălucesc prin convergență. Noutatea momentului cartezian care plasează subiectul epistemologic în centrul discuțiilor metafizice nu este suficient cântărită. Res cogitans domină totuși întreaga istorie a gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung răbdătoare”. Convergența celor două drumuri e totală atunci când călătorii și-au înțeles bine chemarea. Căci, la urma urmei, toți pașii lor nu măsoară decât insomnia unei iubiri fără hotar, aleasă, primită și regăsită în acel „nume care este mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de fire”. Convergențe teologicetc "Convergențe teologice" Aceste impasuri nu compromit meritele reale ale eseului lui Christos Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de fire”. Convergențe teologicetc "Convergențe teologice" Aceste impasuri nu compromit meritele reale ale eseului lui Christos Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
postcromă, astigmatică. Pentru a-și demonstra teza, Etzioni ne îndeamnă să privim dincolo de pigmentarea pielii și de alte asemenea superficiale trăsături, să ne concentrăm asupra conduitei și credințelor, asupra interacțiunii sociale și valorilor împărtășite. Vom observa astfel, crede Etzioni, o convergență remarcabilă a idealurilor și valorilor la care subscriu cetățenii/grupurile. În orice caz, coeziunea internă a diverselor grupuri „etnice” sau „minoritare” e mai mică decât eterogenitatea lor, într-o lume care pare mai fragmentată de disparități economice și educative decât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rămași după Cortina de Fier, tinerii militanți pentru democrație - numiți „disidenți” chiar când nu trecuseră prin Partid - foloseau tot mai mult strategii de subminare a comunismului de stat devenite posibile grație „destinderii”, acordului mai mult sau mai puțin machiavelic privind „convergența sistemelor” și „moartea ideologiilor”. Conferința de la Helsinki din 1975, boicotată numai de Coreea de Nord europeană, Albania, a consfințit printr-o declarație comună paradigma drepturilor omului, printr-un fel de întoarcere la începuturile modernității politice - momentul auroral 1789, din care se născuse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poate fi apărată.4 Cititorii care înregistrează asemenea luări de poziție pot ajunge ușor la concluzia că între conceptul kantian al cunoașterii și acel concept al cunoașterii de orientare empiristă care domină gândirea științifică contemporană nu ar exista puncte de convergență notabile. Această impresie este însă greșită. Pe un alt plan al analizei, lucrurile se înfățișează cu totul altfel. Este acel plan pe care coceptul kantian al cunoașterii și conceptul cunoașterii propriu gândirii empiriste moderne vor fi examinate pe fundalul opoziției
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spre formă. În cele din urmă, îmi propun să pun în evidență unele apropieri între conceptul kantian al cunoașterii și conceptul cunoașterii al empirismului modern de orientare științifică, în calitatea lor de concepte ale cunoașterii orientate spre formă. Este o convergență care exprimă, sub un aspect determinat, viabilitatea și perenitatea analizei kantiene a cunoașterii. Un concept al cunoașterii orientat spre conținut va putea fi caracterizat drept premisă și punct de sprijin al unor tradiții ale gândirii metafizice. Dincolo de deosebiri notabile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în reflecțiile și analizele lor de interesul pentru evidențierea condițiilor care fac posibilă o cunoaștere cu valoare obiectivă. În mod firesc, considerațiile acestor autori, spre deosebire de cele ale lui Kant, au un caracter preponderent metodologic. Cu atât mai remarcabilă ne apare convergența lor cu unele concluzii ale analizei kantiene, pe linia elaborării unui concept al cunoașterii orientat spre formă. Hermann von Helmholtz, socotit cel mai de seamă cercetător german al naturii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
după legile cauzalității. Prin urmare, noi nu putem cunoaște necesitatea existenței lucrurilor (substanțelor), ci numai pe cea a existenței stării lor, și anume din alte stări care sunt date în percepție după legile empirice ale cauzalității.22 Asemenea apropieri și convergențe ale analizelor lui Kant cu reflecțiile metodologice ale unor cercetători ai naturii dintr-o epocă mai târzie pot să apară surprinzătoare. Ele vor înceta să fie așa dacă vom ține seama de faptul că deși analizele din CRP au drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod curent de Kant este gemeine sittliche Vernunft.) Există reprezentări despre bine și rău care orientează comportarea și evaluarea comportării oamenilor în toate comunitățile. Cu greu s-ar putea contesta convergența remarcabilă a unor asemenea reprezentări care sunt caracteristice pentru tradiții culturale și religioase dintre cele mai diferite. Bunăoară, a rezista unor înclinații egoiste mai mult sau mai puțin puternice, a acționa în contradicție cu indicațiile pe care ni le dau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tradiție de cultivare a filosofiei lui Kant. Care sunt motivațiile acestei tradiții în studiile kantiene din perspectiva celor care au susținut-o și au impus-o prin autoritatea lor? Iată doar câteva dintre cele ce par a semnala puncte de convergență remarcabile în preocupările unor autori care au publicat la noi cercetări kantiene până în anii celui de-al doilea război mondial. Mai întâi, filosofii educați la școala Junimei și urmașii lor împărtășeau convingerea că într-o cultură tânără însușirea temeinică a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
energiei, presiunea bolii și suferința continuă nu l-au ajutat, însă, la finalizarea unui atare proiect. Ultimele câteva capitole ale cărții sunt, din acest motiv, supraaglomerate cu întâmplări - tocmai pentru că scriitorul s-a grăbit să adune într-un punct de convergență unghiurile de fugă ale narațiunii. Semnificația titlului trebuie căutată dincolo de limitele textului, în realitatea mai amplă a erei tehnologice în care se intrase în dinamicii ani ’50. În monografia dedicată lui Chandler, William Marling avansează ipoteza că în romanul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vorbește ceha”, pe nemți „care au vrut Împărțirea Cehoslovaciei și care vor să revină În forță”, dreapta „gata să renunțe la Sudeți”... Ungaria: social-democrați Este uneori dificil să distingem fosta nomenklatură maghiară de cea poloneză. Am subliniat, de altfel, suficient convergențele unui model maghiaro-polonez de anticipare a capitalismului, distinct de altele, și mai ales de modelul ceh. Să fie oare așa pentru că tranziția de la socialism la capitalism a fost mai blândă? În orice caz, fosta nomenklatură ungară nu se teme să
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
prea Înglobante și pot genera o imagine distorsionată a procesului de consolidare a noilor cariere politice. Prin urmare, studiul este construit pornind de la resursele specifice ilustrate de către traiectoriile individuale ale actorilor guvernamentali. Vom Încerca să delimităm astfel posibilele modele de convergență dintre diversele căi politice urmate de actorii guvernamentali pentru a ajunge la putere, la ocuparea unor portofolii ministeriale. Cu toate acestea, considerăm necesară analiza mai multor elemente distinctive care pot explica apariția unor diferențe În comportamentul actorilor politici executivi. Principalul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
acestor resurse În articularea unor cariere politice. Vom Încerca, prin urmare, să răspundem mai degrabă la următoarea Întrebare: Sunt resursele acumulate În timpul comunismului determinante În construirea carierelor politice după 1989? Cât de greu atârnă moștenirea comunismului În articularea prezentului? Studiul convergențelor și divergențelor dintre perioada comunistă și cea postcomunistă va fi construit pe două mari axe. Prima dimensiune vizează identificarea mecanismelor generale de numire și revocare a actorilor politici Înainte și după 1989. Acest demers comparativ presupune o latură cantitativă și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Cabinetului Stolojan, 40,48% dintre miniștrii Cabinetului Văcăroiu, cât și 43,75% dintre miniștrii Cabinetului Năstase au deținut funcții de secretari de stat Înainte de numirea lor Într-o funcție ministerială. Analizând cele două perioade, putem contura mai multe elemente de convergență și de divergență. Mai Întâi, există un fenomen accentuat de rotație interguvernamentală ce caracterizează cele două perioade. După 1989, asistăm la o diversificare a modelelor de rotație care este direct dependentă de strategiile partidelor politice emergente. Ne putem Întreba, prin
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
2% dintre miniștri reușind să acumuleze patru mandate. Cu toate acestea, diferența de durată dintre perioadele analizate poate sugera că asistăm la procese similare În privința rotației actorilor, recunoscând existența politicilor similare de construcție a echipelor guvernamentale. La acest punct de convergență trebuie totuși să adăugăm un aspect. Privind categoriile mandatelor În funcție de mandatele cumulate, ne este relevată o distincție importantă. De fapt, cabinetele comuniste românești se caracterizează printr-un important proces de acumulare de experiență care nu este identificabil la nivelul postcomunismului
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Miculescu, a fost unul dintre liderii politici comuniști, ocupând funcțiile de ministru și ministru adjunct În cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și de cea de vicepreședinte al guvernului (1975-1981). Între 1983 și 1990 este ambasadorul României În China. De altfel, convergența elitelor (concepută drept creare a rețelelor de alianțe Între actorii politici) și integrarea acestora pot fi realizate printr-o omogenizare rezultată din socializarea fondată pe similitudinea de traiectorii și cea a rolurilor ocupaționale, printr-o socializare postrecrutare. Vezi Donald D.
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
theories of elite consensus: Tests with West German data”, Midwest Journal of Political Science, vol. 15, nr. 3, august 1971, p. 444; R.D. Putnam, The Comparative Study of Political Elites, Prentice-Hall, New Jesey, 1976; pentru o analiză a conceptului de „convergență a elitelor”, vezi John Higley, Richard Gunther, Elites and Democratic Consolidation in Latin America and Southern Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 1992, pp. 1-38. Interviu cu Petre Roman, prim-ministru (1989-1990, 1990-1991) și ministru al Afacerilor Externe (1999-2000), 23 februarie
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
diferențe în ceea ce privește modul de participare la dezvoltarea ei, la nivelul diferitelor țări sau organizații, marile forțe ale lumii, Uniunea Europeană, SUA și Japonia, care alcătuiesc așa-numita Triadă a Societății Informaționale, fac eforturi pentru realizarea unei zone informaționale comune bazată pe convergența tehnologiilor informaționale și de telecomunicații. Fiecare din componentele triadei, prin politicile organizațiilor guvernamentale, dorește să asigure coerența strategiilor de realizare a societății informaționale globale din punct de vedere al legislației, competiției, tehnologiei informaționale și a comunicațiilor, al aplicațiilor și serviciilor
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
permanență noi intrări, idei, gânduri și cunoștințe care pot fi împărtășite în această platformă electronică.” Pe internet, exact ca și în realitate, oameni cu interese comune se întrunesc în comunități, pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Internet computing Convergența tehnologiilor informației și a comunicațiilor este ilustrată, în primul rând, de dezvoltarea rețelelor de calculatoare cu comutare de pachete și explozia utilizării internetului. Arhitecturile sistemelor au evoluat înspre schema „Internet computing”. Principalul mesaj constă în: centralizarea resurselor informaționale (baza de
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
au un rol determinant în afirmarea acesteia ca societate a cunoașterii; aparținând realității contemporane atât în calitatea lor de mediu de activitate profesională și managerială, cât și în cea de obiect de cercetare științifică și de proiect strategic, ele marchează convergența între două fenomene definitorii pentru natura umană - cel al cunoașterii și cel al organizării - într-o construcție socială emblematică pentru ideile de competență colectivă, acțiune inteligentă și performanță durabilă. Întemeierea pe cunoaștere înseamnă, pentru organizații, atingerea stadiului deplinei maturități, concordant
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
standarde, norme, reguli de cooperare etc.). Diversificarea viziunilor asupra problematicii examinate a condus la un pluralism terminologic constând în utilizarea paralelă de noțiuni ca „organizație centrată pe memorie”, „firmă intelectual-intensivă”, „organizație inteligentă”. Ultimul deceniu al secolului XX a marcat producerea convergenței între perspectiva tehnologică și cea managerială, prin cuplare între necesitățile organizațiilor și facilitățile soluțiilor de asistare informatică. După 1995 apar primele rezultate semnificative în crearea și funcționarea de organizații bazate pe cunoaștere. Acestor dezvoltări le corespunde, în plan meta-teoretic, noua
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]