2,395 matches
-
spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută în palmă, Gândeai nebunii... Ca pe-o fructă coaptă Te-aș fi cules atunci. Îmi spuneai în șoaptă: „Ascult plânsul de prunci”. Tânjeam pentru-n sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă, mi-ai cerut Flori de crizanteme. Ți-am oferit trei flori, Un dar de-al toamnei sol. Eram
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343731_a_345060]
-
cu agoniseala altora. Ei cred că vor fi peceți ale vieții peste trupul timpului. Nu cu lumină, ci cu întuneric își încălzesc sufletele. Dar sus, în munți și-n pustietăți, prin colțuri de cetăți, sunt cei ce pâinea pe piatră coaptă și-n apă curată își orânduiesc sufletul și-și deschid inima. Trebuie să privim mai întâi oamenii. Să căutăm să nu fim niciodată numai lut fără de viață. Pământul a creat frumosul ascuns de multe ori, sub vălul necunoscutului. Rare sunt
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
Protopop Pavel Postolachi, purtând Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, urmat de părintele Pavel Pavel. Păreau ca fiind rupți dintr-o poveste și aduși în fața ochilor prin tablouri ce se perindau secvențial prin fața ochilor. Veșmintele preoțești, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce-și revărsa cu dărnicie razele, transformându-le culoarea în alb-auriu.” Dacă pasajul în care sunt prezentate, într-un amestec de descriere-povestire, această slujbă de sfințire, acel puhoi de lume adunat în fața bisericii, într-o stare
PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340107_a_341436]
-
CU NODURI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului O dimineață cât o luntre pe apă, un mănunchi de lumină, în ea e tot ce ochii văd de pe mal, înlăuntru fructul copt al soarelui rotund, strălucitor urcând scara amiezei. Lumea se miră cum cresc oasele-n aripi ca ramurile, pielea se învelește în mii de culori până la nedeslușire. Corpul capătă acele forme atât de bine gândite cu spirale de libertate la gât
ÎNTÂMPLARE CU NODURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340215_a_341544]
-
a fost inventată această superbă creație a naturii. Cine i-a dat puterea dragostei din care i-a naște tot ce este viu pe pământ? Din ce aluat universal îi sunt compuse formele și cine i-a împrumutat gustul fructelor coapte? Tot umblând după urmele ei a observat că se mișcă într-un ritm asemănător zgomotului venit din pădurile unde păsările își susțin îmbinarea sunetelor în măsuri încântătoare. Și-a dat seama atunci că imitând pașii ei poți crea mișcări îmbinate
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
a văzut-o pe Floarea, femeia din lanul de floarea-soarelui. Îmbrăcată frumos, cu fustă de piele scurtă, care nu depășea o palmă de la fund și cu bluză decoltată până la jumătatea sânilor bogați, fata își unduia provocator șoldurile în fața unui tânăr copt, îmbrăcat într-un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a întors cu tot trupul, cu privirea
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
o aromată boare, Acum roadele pământului se îmbracă-n sărbătoare. Miroase a viață țesută din vinul ce se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
cu o lucrare plastică focalizată pe un mânunchi de floarea soarelui, plantă care simbolizează buna înțelegere în cadrul familiei, dar nu numai. Căldura solară, lumina speranței, optimismul - sunt elementele care se desprind, simbolizând încrederea în viitor. Elementul sărbătoresc, dar și gutuile coapte, sunt folosite plastic de pictorița Miriam Cojocaru care, în două lucrări distincte, ne transmite parcă o invitație la dialog. Frumusețea sensuală și estetică permite temelor ușor metaforice să răzbată din obiectele simple și obișnuite, atât de familiare nouă. Aceași atmosferă
URĂRI PRIETENEŞTI DE LA PICTORI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378606_a_379935]
-
Protopop Pavel Postolachi, purtând Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, urmat de părintele Pavel Pavel. Păreau ca fiind rupți dintr o poveste și aduși în fața ochilor prin tablouri ce se perindau secvențial prin fața ochilor. Veșmintele preoțești, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce și revărsa cu dărnicie razele, transformându le culoarea în alb auriu. Trupurile lor voinicești se înfățișau și mai mari sub stiharul și mânecuțele largi, iar atitudinea lor, purtând toată încărcătura momentului solemn, evlavios, la care
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când plânge pământul Plânge-n taină iar pământul, Nemurirea ninge-ntr-una, Simt cum zdruncină cuvântul Tot ce am și am doar Luna, Timpul galopează-n șoaptă, La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânța coaptă Răbufnită-n tainic zbor... Plângi în noapte suflet trist După creanga desfrunzită, Plângi în taină biet artist Soarta ta e-o soartă tristă, Plânge-n taină iar pământul Simt cum arde-n mine foc, Ne-am împrăștiat ca vântul Răbufnind
CÂND PLÂNGE PĂMÂNTUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378845_a_380174]
-
vaci, trecând domol pe cale, împleticit, mergând stângaci, ținându-se de sale agale, vaci se legănau păscând iarbă uscată, cu pași împleticiți mergeau spre casă dărâmată pe prag, doar mata îi așteaptă și-o droaie de scaieți, tăcerea-i țanțoșa și coapta, ce poți să faci, doar să te-mbeți că mâine le pui pielea-n bat, le duci, le vinzi, le tăi, învățul are greu dezvăț și-așa n-ai loc în rai la mâță-i iei un pumn de gloanțe
VENEA UN OM CU DOUĂ VACI de DORA PASCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379040_a_380369]
-
bun prieten al lui care își mărita fata. Văzuse cum îmbobocește pe zi ce trece această codană, că doar a crescut sub ochii săi, fiind vecini și, chiar tătâne-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîțîligeni. Venise într-o zi bătrânul la atelierul lui însoțit de fată, ca să-i potcovească caii, că de, trebuiau să meargă la pădure să lucre la
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TU ESTI MINUNEA... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului TU EȘTI MINUNEA... de Nicolaie Tony DINCĂ Tu ești minunea toamnei, cu trup de poame coapte - O plăsmuire dulce cu buzele de must -, Un fruct oprit din care, ca un tâlhar de noapte, Înnebunit de pofte aș da orice să gust. Pârjolul de sub gene când ți-l abați spre mine, Fug gânduri zăpăcite să scape de
TU ESTI MINUNEA... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379095_a_380424]
-
bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi trimiți nevrând de iubire șoapte Cuvintele coapte ce mereu alintă, Cum de ele tare-n viață mă avânta, Ci chiar de nu sunt, cum le regăsesc Ca printre vorbele-ți lipsă le citesc... Referință Bibliografică: Ce înalță.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
Expoziții cu preparate din pește, diversificate, foarte bogate și apetisante, din care nu a lipsit borșul de pește preparat la fața locului, au stârnit curiozitatea și apetitul culinar al vizitatorilor și au confirmat vorba localnicilor: „Pește fiert, pește fript, pește copt, pește răcitură, pește prăjitură.” Pentru a oferi o imagine completă a bogăției culinare a Deltei Dunării vom enumera mâncărurile pregătite de fiecare localitate și vom prezenta câteva rețete pe care le-am obținut datorită generozității unor expozante. Mahmudia: borș de
FESTIVALUL GASTRONOMIC ŞI ECO-CULTURAL D’ALE GURII DUNĂRII, BUCUREŞTI, I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379905_a_381234]
-
Integrismul etic este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos și pe față și pe dos, mă scuzați că sunt vulgar, dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci cad coaptele capete de regi și prinți, ispitit sunt de dorinți ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie - mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările petrec la banchet.Nu există erori pure. Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
lunguiețe În cărămiziu ocean Revărsat peste fânețe De o doamnă precupeață, Stau bucățile de aur Învelite-n puf și-n ceață, Tari ca fruntea unui taur, De cu zori și până-n noapte, Din apus în dimineață, Ca să fie cât mai coapte, Numai bune de dulceață. În gutui și în ăst an Greu atârnă, nemișcați, Niște pui ca de bostan Supărați și îngâmfați, Și mai mari, dar și mai mici. I-om culege și i-om pune În odaie la bunici Lângă
GUTUILE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381850_a_383179]
-
avea pentru Oameni Sfânt -Cuvântul! Mamele-și doreau copii și-i creșteau cum se cuvine, Într-o casă te credeai, parcă-n stupul de albine! Cățăratul prin copacii și șotronul era jocul, Pe unde treceau copii înflorea chiar busuiocul! Grâul copt era din aur, mămăliga hrană bună, Via toată avea rod și Păstori-n cer cunună! O ce vremuri, ce virtuți ridicau pe scară Omul, Cei bogați, cei mai avuți, cultivau cu grijă pomul! În păduri trăiau Crăiese și- aveau pletele
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALBASTRU, ROȘU, NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
azimei la răscruce, după un timp în care ruga i-a fost hrană vie, în seceta câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
Crepuscul) Un tablou mirific de toamnă se dezvelește în versuri profunde unde iubirea tremură în ploaia nesfârșită căutându-și alinarea. Muzică, amintiri și albastru divin se contopesc într-un legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte/ în stropi care saltă./ ploaie nesfârșită,/ împletești din trupu-ți/ sonatele lui Chopin./ ploaie făr de cântec -/ cu muzică tristă/ cu-amintirile-ți știute/ din iubirea mea închisă./ eu ți-aș picta o notă/ o notă muzicală,/ să o duci printre stropi/ iubitului
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Versuri > Visare > VISE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vise de zi sau de noapte Sălbatice sau ...mai coapte Zburând spre-nălțimi de suflet Ne-adulmecă dorul din umblet Vise de seară, salbe de gânduri, Iubirea o cântă-ntre rânduri Povestea de-abia a-nceput Pecetluită cu-al nopții sărut Vise în doi, zbor singular, Nu caut al dorului
VISE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381987_a_383316]
-
iubea pe amândouă, însă pe Mona o adora. Mira construia un trup de femeie din nisip. Languroasă, cu fața spre mare, așteptându-și prințul să revină de pe corabia fericirii. Siluetă cu forme rotunde, cu pulpe rubensiene și sânii ca merele coapte. Cu mâinile ei contura trupul pe care și l-ar fi dorit ea. Mângâia coapsele darnice și abdomenul plat, iar părul lung, vălurit, îi acoperea o parte din umărul drept. Mâinile nu știa să le deseneze, și, din această cauză
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Străine, Visul e al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am împletit cununi Din grâu Cu spicul copt Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc, Sub
UN ZÂMBET PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380366_a_381695]
-
în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Noaptea asta de vară e abia la-nceput, În urechi îmi adie ale vântului șoapte, Ce mă-ndeamnă, mă roagă să așez un sărut Peste buzele tale, ca cireșele coapte. Vântul știe prea bine, eu pe vânt îl ascult, Te cuprind lângă mine și apoi trec la fapte, Ești atât de frumoasă și-mi doresc așa mult, Să gust buzele tale, ca cireșele coapte. Stai la mine în brațe, sunt
CIREŞE COAPTE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380399_a_381728]