7,769 matches
-
dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de ideea de performanță formală, autorul merge uneori și mai departe. Se obligă, de pildă, să scrie sonete în care nu numai fiecare vers, ci și fiecare cuvânt din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cârlionțul tău de femeie pură.“ „Azi, / speranța și-a luat zborul, /... / din cutie zburând... încovoiat. / Cutia era inima mea. / După nebănuite căutări, / și-a odihnit aripile/ în cutia de scrisori.“ În volum există și meditații în versuri pe tema infinitului cosmic, a vieții și a morții etc., care sunt de fapt tot declarații de dragoste, indirecte. Stilul este oricum același: declamativ, romanțios și uneori prăpăstios, fără legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva ar folosi sabia lui Ștefan cel Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya în cenușă“; „pe osia pământului ne-ntâlnim / la tine-i noapte, la mine-i zi“; „biblia-și răstoarnă începutul / la noi în pat“; „universul scutură stele / cum să dorm? cum să dormi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un capitol important al istoriei literaturii și al amplului proces de valorificare a moștenirii literare rămase de la marele poet.“ „Capodoperă a creației eminesciene, Luceafărul reprezintă sinteza poetică a sensurilor ei cele mai profunde, în care recunoaștem filozofia asupra vieții, sentimentul cosmic, limita cunoașterii, chemarea poetului și a idealului uman spre culmile cele mai înalte ale aspirațiilor sale.“ Și așa mai departe. Culmea este că tot Săluc Horvat a publicat în 1994 la Baia Mare o carte care prezintă interes și care ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cuprins de un nestins dor. / Vei crede iar, iubito, / În șoapte de amor?“ La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui astrală / Mă simt proscris pe Terra / De-o vină ancestrală.“ Autorul crede că autorități cosmice supreme s au interesat de soarta lui și l-au pedepsit pentru o vină ancestrală. Știm însă din surse demne de încredere că nu s-au interesat și că dacă se vor interesa vreodată nu-l vor pedepsi. În schimb
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne adună precum o cloșcă cosmică, piu, piu, piu... patrie, piu, eu sunt pui, eu sunt vierme... Priviți, am învățat mersul târâș la ce bun să te imaginezi fluture? Anii 80. Și ei își spălau reciproc creierele. Asta da sfințenie! Duminica, la primărie, se da anafora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
afla, Doamne, stând la taclale cu roțile Carului Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă să-ți arzi genele cu propria nevoie de lumină în somn? La 20 de ani poți să mori, dacă știi să trăiești și poți să trăiești, dacă știi să mori. Vârsta ta, Doamne, deocamdată nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de insecte, îngerii trăgeau obloanele; până dimineață fiecare își descompune propriul nimic. Oasele erau verzi pe nevăzute, carnea mirosea a pelin, sângele rușina obrajii panseluțelor. Conturul încăpea culoare atât cât să nu-l eclipseze pe Dumnezeu, bătrânul suferea de strabism cosmic. Verdele din perfuzia de 0,500 un decupaj al edenului. La marginea întunericului, puțini se încumetau să bată de două ori. Pe câte o bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atmosferă aparte. În această atmosferă se înscrie și Apocalipsa lui Ioan, cu structura, elementele narative, stilul și conținutul teologic specifice. După un prim parcurs inițiatic, „de obișnuire”, vom poposi pe țărmul Patmosului eliberați de stresul ineditului, dezinhibați, exersați în vertijuri cosmice. II Cartea lui Enoh (versiunea etiopiană) Din ciclul lui Enoh, m-am oprit la versiunea etiopiană, cea mai completă, de altminteri, care a ajuns până la noi93. Această versiune are la bază o versiune greacă, din care s-au păstrat doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu semăna deloc cu a doua. Am avut prima viziune șde fapt, „am văzut primul vis”ț pe când învățam să scriu, iar pe a doua chiar înainte de a mă însura cu mama ta” (LXXXIII, 2). Primul vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai departe? Trei categorii de îngeri suie de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
națiunilor în planul conceput de Dumnezeu pentru mântuirea poporului ales. Istoria Israelului nu există în afara istoriei universale. Dar noua creație are în centru Ierusalimul, păstrându-se astfel preeminența Israelului. Viziunea asupra istoriei este, într-adevăr, universală; mai mult decât universală, cosmică, dar cu toate acestea ea nu rămâne mai puțin iudeocentrică (în cazul apocalipticii creștine, creștinocentrică). Poporul ales pune în mișcare totul: întrucât el există, ca ax al lumii și vector al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fie originea răului și intrarea păcatului în lumea terestră, fie caracterul malefic al anumitor practici, cum ar fi magia sau ghicitul, fie, la fel ca în cazul apologeților, originea „falsei religii” păgâne, instaurate ca urmare a unei catastrofe de dimensiuni cosmice. Cea de-a doua abordare este alegorico-filozofică sau metafizică. O regăsim la Philon din Alexandria, cu dubla echivalență pe care o stabilește între îngeri și intelecte, pe de o parte, și între uriași și pasiunile carnale, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știa cu cine va avea de-a face. Acest fapt l-a ținut Într-o stare tensională deosebită. Apoi... Apoi acest dialog cu Gruia l-a aruncat pe căi nebănuite... A rămas cu gândurile zburând cu cea mai mare viteză cosmică... În nesfârșitul univers uman. Și cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care Gruia a răspuns cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ori la țenter pentru eradicarea grabnică a fenomenului rușinos al sărăciei ce mai dăinuie încă în anumite comunități sovietice. Și, dacă nu găsea înțelegerea cuvenită, era în măsură să defecteze niște circuite, bine de ea știute ca fizician, la navele cosmice garate pe astrodromul de la Baikonur, să oprească din cursă un submarin atomic la Murmansk ori să zădărnicească un nou experiment nuclear până la rezolvarea tuturor problemelor legate de alimentație în tot Saiuzul. Apoi a repetat pentru toți cu aceeași vădită tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
demonică (precum în The Exorcist al lui William Friedkin), în contextul nipon, argumentul ar porni de la credința că spiritele celor morți în mod violent (onryo) nu reușesc să treacă definitiv în lumea de dincolo, ci se mențin într-o regiune cosmică indefinită, bântuind lumea materială în încercarea de a se răzbuna. Nakata dă ca exemplu Povestea fantomei lui Tokaido Yotsuya (la origine, piesă de teatru kabuki din perioada Edo), dar mă văd nevoit să punctez că instanțe similare pot fi selectate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu avea nici o singură trăsătură care să-l fi izbit ca fiind deosebit de frumoasă; totuși, unduioasă și fragilă, ea părea atât de frumoasă, încât el se temea aproape să-i audă vocea". O ipostază, înrudită tehnic, a Duducăi frizează ridicolul cosmic, mai ales din pricina combinațiilor exagerate: "Cântul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici o responsabilitate. Pe baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei simple raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]