991 matches
-
putere. Alături de P.S.D., P.D.-ul și P.L.D.-ul, așa-zisul partid liberal alternativă, au îngropat practic, miercuri, toate principiile dreptei românești. Le-au aruncat la gunoi, din dorința de a satisface „pohta“ suverană a unui președinte care, rătăcindu-se prin cotloanele Cotrocenilor, și-a transformat ura viscerală față de Partidul Național Liberal în ideologie. De-acum, nici nu mai contează dacă P.D.-ul va semna un protocol ferm de colaborare cu P.S.D.-ul lui Mircea Geoană. Ba chiar un asemenea act ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
compromis care demonstrează ambiguitatea verbului "a exista": desigur, literatura pornografică există, în sensul că este masiv atestată, dar nu există pe deplin, în sensul că este clandestină, nomadă, parazită, ascunsă...: cartea pornografică ocupă infernul bibliotecilor publice, se strecoară în numeroase cotloane ale domiciliului privat, comercializarea ei se face pe ascuns, "pe sub mână". Chiar și acum vânzătorii la distanță de produse pornografice garantează un ambalaj discret pentru colete, iar revistele care conțin programul televiziunilor pot alege să nu prezinte programul canalelor pornografice
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se în propria ignoranță. Decuble își asumă deci acoperirea acestui teritoriu, inventariind holocausturile unul după altul în cotloanele încăpătoare ale unei conștiințe morale zguduite de imperativul lui Adorno, reluat și detaliat în poezie: „după auschwitz nu se mai poate scrie nimic“. Nu trebuie să accentuez că, în ciuda luării de poziție curajoase, o astfel de atitudine esențial etică nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
așteptarea rezolvării misterului care a pus stăpânire pe ființa lui. Iar amintirea nu vrea să iasă din sertarul în care a fost închisă acum multă vreme. Brusc, mintea lui e invadată de o lumină orbitoare care se strecoară prin toate cotloanele prăfuite ale creierului brăzdat de riduri și descoperă câteva litere uitate într un ungher. Literele sunt încă neclare, văzute parcă prin ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
magazin. Hai, mămică, lasă. Nu-i nici o rușine. Numa guvernu ăsta păcătos e de vină. Că ne lasă artiștii să crape de foame, sărăcuții de ei. Mă gândesc să iau hanoracul și să mai arunc o privire și prin alte cotloane, dar doamna cu batic pare să fie abia la începutul unui lung monolog. Vorbește ca și cum ar țipa, așa că toți clienții ne privesc cu interes crescând. E exact genul de situație în care-mi doresc să devin invizibil. Îi explic încă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
curtea, răsunau de zarvă și veselie. Erau copiii ei ce se jucau cum numai la vârsta inocenței se joacă cineva, alergau cu dezinvoltură în curte învârtindu-se în jurul mărului ca în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile, dar ea nu se supăra. Acum, din tot ce-a fost, au rămas casa și mărul. Nici astea nu erau cum fuseseră, îmbătrâniseră și ele; femeia îmbătrânise odată cu casa, odată cu mărul. În multe din casele vechi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
taină căpătase o imagine: o femeie înaltă, dezinvoltă, cu părul roșcat și bogat, elegantă în rochia neagră cu flori mari mov, strânsă pe talie. Căpătase o voce. O magmă roșiatică, de catifea, care ți se prelingea până în cele mai ascunse cotloane ale sufletului și din care se ridicau limbi de foc, acute glorioase. Mulțumesc anilor trecuți de atunci că mi-au pus în vorbe ceea ce am simțit când am auzit-o prima dată... și astăzi cred că nimeni nu poate colora
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să le pomenesc,pentru că unele au fost din perioada restricțiilor de pe granița din vest,după care am ajuns în garnizoana bătrânului Iași, oraș dorit de mulți ofițeri, în special careși petrecuse mai mulți ani prin Plenița,Becikeret, Sălaj, sau alte cotloane din astea. Prin perioada anilor 1960, locuințele erau una din problemele suferinde, căminul garnizoanei nu putea asigura cameră la toate cadrele și majoritatea trebuia să și caute gazdă în oraș, printre ei mă aflam și eu. Printr-o relație mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în străinătate. Dar să revenim la punctul de pornire al acestei incursiuni în viața de dincolo de amfiteatru pentru a repeta că, după părerea noastră, acest tip de istorie - de fapt, de microistorie - completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în felurite țări; i-am judecat după purtarea și faptele lor rele.” Vedeți răilor că mai sînt goimi care nu au capul de lut și știu să vă citească corect făcăturile pe care le-ați clocit în cele mai întunecate cotloane ale iadului vostru. Dacă Ierusalimul în acea vreme avea o populație cam de 70000 de suflete, în Alexandria trăiau cam 40000 de mozaici, în Roma cam 20000 mozaici, în Babilon cam 10000 mozaici, ei fiind răspîndiți cam jumătate printre Neamuri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lor, ci numai afecte specifice și diverse, vizând în exclusivitate fragmente ale ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri de beton mai solide, ce au servit de refugiu continuității? O lume își găsește mereu cotloane de scăpare când, din largul deschiderii ei, se abate asupră-i urgia. − Și cu colțișoarele astea incisive începe să te muște apetitul de reconstrucție a vechiului întreg... − Mie-mi spui? Nu-mi ies nicicum de sub piele mângâierile ploii olandeze. Versiunea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
timpi mici și arizi ca firele de nisip - un întreg fragmentariu de trăire irelevantă, aspirând prin osmoză, de-a lungul interstițiilor sale, la viața tumultuoasă a mării. De ce-i juca tocmai lui un asemenea renghi veneratul maestru iluzionist? Prin ce cotloane i-o fi dosit el aurul oțelit al virilității? Tânărul și femeia de deasupra lui formau două pâlnii unite într-o clepsidră prin îngusta porțiune în care pielea lor venea în contact; acolo, învârtită de neastâmpărul static al atingerii, o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că nevoiașul cel mai mizer dinlăuntrul nostru ar fi respins mai nemilos decât orice aproape și ascuns sistematic privirii publice din rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de ce ai Întârziat, hai sus la catedră, te așteptam”. De fapt nu mă aștepta nimeni, Mielu m-a luat de mână, mi-a făcut un semn că nu trebuie să vorbesc nimic și m-a condus În cel mai Îndepărtat cotlon, la „laborator”, o sală unde erau depozitate aparate vechi, de pe vremea lui Zapan, plină de praf și nefrecventată. Aici, credea el, nu ne aude nimeni și poate nu sunt nici microfoane. M-a pus la curent imediat cu noutățile, ascultase
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Marie nu mai are nicio îndoială: Pietro este întruchiparea Făt-Frumosului ei... A doua zi însă, îl simte pe izbăvitorul ei că mâncase usturoi, și încă o dată visul i se năruie. Curând, Mariei nu-i rămâne necunoscut "nici cel mai mic cotlon" al acestui om care fusese în ajun eroul ei: era molatic, slab de înger, lipsit de voință. O calcă pe nervi. Chiar dacă se trezise din beția de la început, iar vraja se destrămase, Marie întreține în continuare jocul seducției. Căci așa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în care înfruntasem gerul și vîntul usturător al deșertului și ne așezăm pe două taburete micuțe. Ganjur, Sandan și bărbații familiei se lasă la pămînt, în jurul sobei încinse. Tînăra femeie scotocește prin cotloane și scoate la iveală două castroane, unul din faianță colorată și celălalt din lemn lăcuit. Le cercetează cu atenție, ca nu cumva, din nebăgare de seamă, vasele să fi suferit vreo stricăciune, ceea ce ar fi făcut să dispară "duhul" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
interpretării vieții sociale. Marx a deschis noi orizonturi de analiză și totodată căile prin care acestea pot fi apropiate teoretic. (Henri Lefebre scrie: "Marx nu este sociolog, dar există o sociologie în marxism.") Încăpătura cuvântului sociologie mai are încă suficiente cotloane care așteaptă să fie depistate și apoi acoperite cu consistența teoretică necesară pentru a primi conturul complet al științei despre viața socială. Bibliografie Cazan, Gheorghe, " Trecerea lui Marx de la idealism și democratism revoluționar la materialism istoric și comunism științific", în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
al misterelor particulare, datorită acestor autori, Agamemnon a devenit mai celebru decât a fost vreodată prin propriile isprăvi (I, p. 354). Țara a ajuns o sală de teatru, iar numele cârmuitorului o afacere (I, p. 356). În palatul plin de cotloane după care mișună măști se va desfășura spectacolul uciderii lui Agamemnon (I, p. 357). Invitat să privească vestita scenă a crimei, generalul refuză în temeiul omorurilor reale săvârșite de el : când ai la activ un genocid ca acela pe care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viața nu o voi iubi decât pe ea. Îți închipui că n-am vorbit unui copil despre dragoste, dar știu că și ea mă iubește și știe că o iubesc. Sosind la Bugaz, nu-mi închipuiam că o să găsesc, în cotlonul ăsta ascuns, marea, unica iubire, la care râvnisem din totdeauna. Nicolae credea că nu aș putea întâlni nici măcar o iubire mai puțin exigentă, atât de îngust era cercul posibilităților, dar mi-a prezis că la Bugaz nu voi scăpa de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
boala nepăsării..., în curte miros de șobolani... Medici vârstnici cu mentalități învechite; bolnavi de toate vârstele, mai mult sau mai puțin grav; femei și bărbați cărora li se intersectează drumurile și destinele, trecând anonimi și nepăsători unii pe lângă ceilalți, prin cotloanele abia luminate ale așa-zisului spital. Îmbrăcat gros, cu fes albastru tras adânc pe cap, cu gluga pe deasupra, geaca groasăcăzută până peste genunchii jinșilor de culoare albastră; priveam, oarecum debusolat în gânduri. Totuși, pentru cei din jur, păream stăpân pe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea ordine și curățenie. Curtea se mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum. Necesită și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lăsăm pe cei doi să se răfuiască Între ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși, spuse cerșetorul. E prea târziu. Peste tot mișună soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă, ca odinioară când culesese rând pe rând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
devenirea în mod decisiv. Am o structură care a știut să asculte și să înregistreze, să acumuleze, până la izbucnirea proprie. Izbucnire care s-a produs numai atunci când magma acumulată era imposibil să mai fie ținută sub control și încarcerată în cotloanele sufletului. Cum am spus, în facultate începusem să scriu eseuri și cronici de teatru în revista facultății, Ex Ponto, coordonată de Marin Mincu, asistentul lui Cornel Regman. De la cei doi, dar mai ales de la Marin Mincu cu care am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ultima puja), căutarea locului celui mai potrivit pentru havan sau shoebeat urmată, bineînțeles, de... havan sau shoebeat; apoi, în cea mai bună dispoziție, masa câmpenească pe care se puteau găsi toate bunătățile lumii. (Nu încerc să scormonesc prea mult prin cotloanele memoriei pentru a vă relata ce așezau fetele pe fața de masă întinsă direct pe nisipul încă umed al primăverii timpurii, pentru că... am așa o poftă de mâncare și nici nu vreau să trezesc nostalgii adormitoare...) Ne mai și distram
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]