1,606 matches
-
se telegrafia cu febrilitate: A plouat în Bărăgan ! semn de belșug pentru noi cei de aici și de prăpăd pentru concurență. Prin 1925, '26, înainte de marea criză mondială, cum intrai în Urziceni, venind de la București, dădeai imediat, pe dreapta, de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
prăpăd pentru concurență. Prin 1925, '26, înainte de marea criză mondială, cum intrai în Urziceni, venind de la București, dădeai imediat, pe dreapta, de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
lor de sărbători (bucătăria e centrul lumii casnice); partea a doua a ,poemului" se numește Infernalia și ,se ocupă de lucrurile tulburi, întunecate, iraționale", adică de existența lui Antipa în orășelul Dealu-Ocna, unde face naveta și este funcționar la primărie (crâșma lui Moiselini e centrul unde se adună un grup de prieteni și se lansează glume, zvonuri, comentarii și vorbe de spirit). Cel mai important pariu ce se pune acolo și care bulversează grupul este cel lansat de Antipa. Acesta, antedatând
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
de ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările și chioșcurile de ziare, terasele, crîșmele, cinema "Favorit", ale noastre-s capacele de la canalizare și stîlpii de lumină, ale noastre au fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și eu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
a permis, Ci am vorbit despre copilărie Și cînd am vrut să-i pun mîna pe nas Chiar a fugit... ori mi se pare mie Că aștepta pe un gagiu mai gras. 6. Și-n zi de luni, solemn, în crîșma Scala Inelul de logodnă (un rulment Din R.D.G.!) i-l dărui cu sfiala Celui ce moare și surîde lent, Și-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
bucurie. Din punct de vedere formal, este o realizare impecabilă, încheiată la toți nasturii, dar nespus de sumbră, culminând cu sinuciderea unei fetițe cam sărace cu duhul, descrisă pe zeci de pagini, în timp ce toate celelalte personaje petrec până-n zori la crâșmă, într-o nepăsare absolută. Probabil unul dintre puținele delicii ale acestui roman extrem de apăsător este traducerea semnată de Anamaria Pop, o traducătoare migăloasă până la obsesie, care are capacitatea de a reda până și cele mai fine nuanțe și digresiuni din
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
sat cu gândul de a cumpăra o sticlă cu vin. La instruirea la care luase parte la București, înainte de plecarea în misiune, fusese prelucrat să se poarte amabil cu autoritățile locale și cu oamenii în general. Când a intrat în crâșmă, s-a întâlnit cu primarul, care s-a interesat cum s-a instalat și a dorit să-i ofere ceva de băut, în semn de bun-venit. În cârciumă se puteau comanda doar vin de Murfatlar, coniac de Vrancea și Pepsi
Agenda2004-13-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282221_a_283550]
-
spectrul văzut, iar arătarea de la ieșirea din cimitir era chiar paznicul acestuia. În serile următoare, însă, nu a mai avut curajul să umble singur prin sat pentru a verifica aparatura. Astfel, mergea cu paznicul de la primărie până la paznicul de la prima crâșmă, cu acesta până la paznicul de la biserică, cu el până la paznicul de la a doua crâșmă, apoi cu paznicul de la cimitir până la paznicul de la a treia crâșmă, iar cu acesta până la paznicul de la aparat. Totul la o populație de 500 de locuitori
Agenda2004-13-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282221_a_283550]
-
următoare, însă, nu a mai avut curajul să umble singur prin sat pentru a verifica aparatura. Astfel, mergea cu paznicul de la primărie până la paznicul de la prima crâșmă, cu acesta până la paznicul de la biserică, cu el până la paznicul de la a doua crâșmă, apoi cu paznicul de la cimitir până la paznicul de la a treia crâșmă, iar cu acesta până la paznicul de la aparat. Totul la o populație de 500 de locuitori. În Carcaliu, una dintre preocupările de zi cu zi era băutul la cârciumă. Acolo
Agenda2004-13-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282221_a_283550]
-
sat pentru a verifica aparatura. Astfel, mergea cu paznicul de la primărie până la paznicul de la prima crâșmă, cu acesta până la paznicul de la biserică, cu el până la paznicul de la a doua crâșmă, apoi cu paznicul de la cimitir până la paznicul de la a treia crâșmă, iar cu acesta până la paznicul de la aparat. Totul la o populație de 500 de locuitori. În Carcaliu, una dintre preocupările de zi cu zi era băutul la cârciumă. Acolo se adunau bărbații. Mese nu existau în local, iar clienții beau
Agenda2004-13-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282221_a_283550]
-
ecoul unor vorbe mai vechi, pisania unei biserici de-altă lege: noi sîntem văzători, și Dumnezeu e-un orb bătrîn, fiecare sîntem copiii lui, și fiecare îl purtăm de mînă. Un joc de oameni și de lupi, cu întîlniri la crîșma lui Humă, cu fugi pe munte, acolo unde ,vin vulturii și nu te deosebesc de pietre și/ și ți se așază pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
le rămânea decât să se depărteze cât puteau de iute. Ca să-l caute pe Voicea, târgovețul care avea de golit o hazna mergea dis-de-dimineață la obor. Mai târziu nu se putea vorbi cu căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
moșesc, fa. - Vin’ desară. - ’Te, ’te ! Pe mine mă cheamă toată ziua Neculai și dumneaei mă face Moișă. Dute, Ghiță și-mi dă pace. Hai, Catrină, ce stai fa, scoate francu’, dă-l încoa. Cârnățarul te îndrepta la sigur, căci crâșmele din obor se aflau chiar în priveliștea sa. - Voicea ?... Acum pute la Roizen. Sau : nu s-a trezit de ieri, e sub masă la Bacalu. Voicea era cel mai gras bărbat din târg : lat în spate cât o ușă, peste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
asta mergea de câtva timp când, dintr-o dată, întro noapte ea se sparse. Toți patru dispărură pe neașteptate dar nimeni nu întrebă ce s-a întâmplat. Doar cei care aveau nevoie de Voicea înjurau când nu-l mai găseau prin crâșme. Curând alți meseriași le-au luat locul ; nici unul însă nu s-a putut impune așa cum o făcuse Voicea. Ce s-a întâmplat cu ei nimeni n-a știut vreodată și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se sculă ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-am avut eu grijă... În ușa crâșmei, răsturnat într-o ladă de scânduri pe două roate, sta Ușer, ologul, cu picioarele amestecate cu mâinile și cu ochii dați peste cap. Toți lăsau un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și anume: Galata lui Beldiman și Galata Miroslavei, cea din urmă devine comună în 1871 și ca sediu al primăriei ̀ și alege casa singuratică din colțul șoselei Iași-Voinești. Prin această casă s-au perindat jandarmeria, dispensarul și chiar o crâșmă a comunei Galata. Școala Primară „Col. C. Langa”, Comuna Miroslava Între anii 1903-1904, locotenent colonelul Constantin Langa zidea pe moșia sa, Miroslava, o școală pe care, după ce o mobilează și o înzestrează cu vreo cinci hectare de pământ, o dăruiește
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
această casă aveau loc serate muzical literare la care participau, printre alții: frații Bobescu, Antonin Ciolan, Achim Stoia, George Pascu, George Vintilă, Ion Baciu, Ion Pavalache, Ion Voicu, Nicolae Labiș, Nina Casian, George Lesnea, Ion Istrati, Radu Boureanu și alții. Crâșma „La Doi Peri”, sat Hlincea Această crâșmă a fost adăpostită de ultima casă aflată la ieșirea din satul Hlincea care a aparținut lui Gheorghe Calistru. Avea pivnițe adânci și răcoroase, precum și un scrânciob. În lungile lor drumeții, Mihai Eminescu și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
la care participau, printre alții: frații Bobescu, Antonin Ciolan, Achim Stoia, George Pascu, George Vintilă, Ion Baciu, Ion Pavalache, Ion Voicu, Nicolae Labiș, Nina Casian, George Lesnea, Ion Istrati, Radu Boureanu și alții. Crâșma „La Doi Peri”, sat Hlincea Această crâșmă a fost adăpostită de ultima casă aflată la ieșirea din satul Hlincea care a aparținut lui Gheorghe Calistru. Avea pivnițe adânci și răcoroase, precum și un scrânciob. În lungile lor drumeții, Mihai Eminescu și Ion Creangă s-or fi abătut și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Fosta Școală de Agricultură din Vișan................................................ ...................... 90 Biserica din Vișan................................................ ....................................................9 2 Mănăstirea Frumoasa, Str. Radu Vodă, Nr. 1.................................................... ........ 94 Mănăstirea Cetățuia, Str. Cetățuia, Nr. 1.................................................... ...............96 Mănăstirea Hlincea, Sat Hlincea, Comuna Ciurea............................................... .... 98 Casa Cortez, La Doi Peri................................................. .......................................100 Crâșma „La Doi Peri”, Sat Hlincea.............................................. ..................102 Biserica Rotundă din Lețcani.............................................. ...................................104 Mănăstirea Dobrovăț, Comuna Dobrovăț............................................. ................. 106 Mănăstirea Hadâmbu, Comuna Mogoșești............................................ ................ 108 Bibliografie......................................... ..................................................... .......111 Sumar................................................ ..................................................... ..........112 <contents>
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
foștii clienți. Soțul Caterinei nu s-a mai întors de pe front și cum era singură, s-a încurcat cu unul, Gheorghe, care traumatizat și marcat de pe front, avea patima băuturii. Gheorghe s-a îndepărtat de muncă și sa apropiat de crâșmă. Rar, când era mai treaz, era capabil să câștige un ban spărgând lemne sau săpând prin grădinile oamenilor. Mare parte din banii pe care îi câștiga îi lăsa la birt. Când se întorcea la casa Caterinei, în care se mutase
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]