1,052 matches
-
de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țările noastre mărunte din nord: Marmația, Sylvania, Biharia. Cu una din ele am făcut dragoste, neputîndu-mi șterge din minte, nici În acele clipe, chipul ei din clasa a doua sau a treia. N-am văzut nici un mort, nici un tiran. Ultimul crîmpei de lume pe care cred că l-am zărit a fost marea. Nu Întinderea ei, nu valurile, ci reflectarea soarelui din oglinda apei. Stăteam mai tot timpul cu fața aproape lipită de fața liniștită a mării doar cît să prind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana Sperlea: „Poemul Mariei poartă-n el acea sfântă durere de mamă, iar încărcătura sa se bazează pe acea acalmie esențială, pe acel crâmpei de fragilitate, pus să susțină o dezamăgire“ etc. S-ar putea crede că sensibilul critic reacționează astfel numai când este vorba de cărțile unor doamne și că își redobândește neutralitatea afectivă atunci când comentează cărțile unor domni. Dar nu se întâmplă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sultanul Îi va interoga personal, În Sala tronului. Până atunci, Însă, urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era dușmana bărbaților și amorului și protectoarea oficială și zeloasă a maternităților clandestine. Linei, în timpul conversației, nu i se limpezea deloc tenul. ,, Are o acnee, gândea Mini, sau, în adevăr, nu poate suferi nici' o glumă despre familia ei." Era crâmpeiul de conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soarele vieții ei este Vișinel, îl lipi de ea pe băiat, cât putu de mult. Rafira însă se afla în altă lume. Pe orizontul sufletului ei încolți sentimentul de mamă al acestui copil. Se putea bănui că umbra îndoielii dobândi crâmpeie de lumină. Rafira îl mângâie continuu pe Vișinel, dar ochii nu se dezlipiră o clipă de chipul lui Mihăiță, întrebându-se în sinea ei: o fi acesta băiatul meu adevărat? Mihăiță trăia la rândul său o dramă ce avea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cale. Dimineața aceea părea a nu se deosebi cu nimic de celelalte trecute ale lui Cuptor. Începuse cu un soare arzător ce ajunsese să topească până și asfaltul trotuarelor. Pe toate străzile orașului, oamenii erau grăbiți să prindă un crâmpei de umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă simt locuit, cînd și cînd, de Duh, transfigurîndu-mă ca o pîlpîire intermitentă într-o icoană de-o clipă. Că, dacă iau în mînă o carte, VĂD dincolo de rînduri cîte ceva ce nici autorul nu deslușește clar. Văd lumea în crîmpeie. Că pot privi în ochii multora și nu descopăr decît cenușiul suferinței. Doar cîțiva... Pe unii nici nu-i cunosc însă în privirea lor ard ruguri; prin lacrimile lor văd cum sclipesc cuiele bătute în cruci. Și aceștia mă privesc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
argumente solide. Gata. A ajuns. Cosmonautul-hingher oprește motorul și coboară din mașină. Vântul s-a întețit. Se uită la mare. O mare foarte agitată. Pe care nici n-o poate vedea. Doar o aude. Mijește ochii și reușește să vadă crâmpeie de spumă alburie pe crestele valurilor. Iar crestele valu rilor sunt foarte sus. La înălțimea unor zgârie-nori. Valurile astea n-or să ajungă până la camera în care stau eu. Până la patul meu. Până la mine dormind. Își întoarce fața de la mare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
al clubului. A ridicat mîna. A fost ultima oară cînd l-am văzut pe Doctor Alfred Schneiderhahn. Iar acum nici măcar treptele nu mai sînt acolo. M-am întors și am văzut numai apa neagră. Zgomotul tribunelor a crescut încurajări, scandări, crîmpeie de muzică -, dar gemenii în tricourile de un albastru închis dispăruseră. Cît de departe înainte era imposibil de spus. Nu puteam privi peste umăr, să aud ceva era imposibil și, în afară de asta, acum, trebuia să ne concentrăm toată atenția asupra
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu? îl întreba Șam pe Adrian. Mi-a citit Ellie câteva crâmpeie, răspunse el, iar Șam îi aruncă o privire plină de reproș lui Eleanor. Ea îi oferi lui Șam o ceașcă de cafea. — Doar începutul. — Ei bine, nici restul nu-i mai grozav, zise Șam. Ce părere ai despre toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și maturi, dornici să cunoască mai bine tezaurul de înțelepciune populară și negrăite frumuseți ale limbii, deci scopul urmărit e foarte clar exprimat. Forma sub care autorul ne prezintă întreg materialul ce constituie substanța acestui volum este aceea a unor crâmpeie de dialog magistral stăpânit ca mijloc de comunicare cu cititorii. Omul de știință și literatul incontestabil aflat în persoana scriitorului, se prezintă de la sine, ca având un bogat palmares cu peste 55 de volume publicate și altele în curs de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
învețe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste povețe. Zâna: Să nu mințiți, fiindcă greșiți! Iepurii: Să ascultați! Să învățați! Pinocchio: Să fiți cuminți lângă părinți! Toți: (cântă) Pinocchio! Pinocchio! Toți copiii să învețe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste povețe. Prezentatorul: Ați ascultat, copii, Doar un crâmpei din viața lui Pinocchio Cea plină de peripeții! Să râdem, dar să și-nvățăm, Cum este bine ca să ne purtăm. V-a spus-o și Collodi - autorul - V-o spune și prezentatorul. Portretul colegei de bancă dialog Victorița: Pentru după
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dimineață La capătul drumului o lienescentă și vaporoasă lumină se ivi; Al Astarteei diamant crescent Se înalță cu îndoitul lui corn..."1 " Deși ziua destinelor mele e apusă Și steaua norocului a scăpătat Inima ta bună... etc., etc."2 Patru crâmpeie de poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax, sau la acea fantoșă fără chip care mirosea a hîrtie arsă și se declara personaj scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră. Meritul, trebuie să mărturisesc, nu mi-a aparținut În Întregime. La librărie lucrurile Începuseră să prindă viață, iar tata și cu mine aveam mai mult de lucru decît puteam face față. — În situația asta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul Internaționalei adusese cohorte de pribegi și de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri din ei, în București, la "Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imobiliare. Chermeza era programată și susținută de un miliardar cu mustață de morsă și cu burtă mare, într-o imensă imitație a unui Complex de palate și de parcuri, gen Sans-Souci de la Potsdam. Noul Sans-Souci avea locația într-un ultim crâmpei meridional de pădure din vestitul codru de odinioară al Vlăsiei. Păstra în perimetrul său un ruinat conac în stil neobizantin de pe timpul lui Matei Basarab, cu dependințe dărăpănate în care un dregător fanariot de-al lui Vodă-Caragea adăpostise herghelii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]