1,654 matches
-
verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să vestească întâi primăvara. Cerul limpede ca apa râului, albastru ca opalul, ne trimite o adiere ușoară și călduță. Mii de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și ne duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă, bolnavul rege Tla; în jurul naltei sale frunți - o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un „foc greu” În piept, o tovărășie plăcută și o gîrlă de suspinuri pe care poetul, fire comodă, le vrea cît mai ușoare („suspinuri, fiți mai ușori”). Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și plăcerea În suferință: „Ș-Îmi place ceasul de chin, Voi pururea să suspin”, Însă acest om simțitor și pătimaș nu stăruie În jertfă și amărăciune. Nu vrea să se „primejduiască”, cum zice Într-un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
multe-Împărțită, Curge mîndră, liniștită, Pe patu-i cel năsipos. În vale se văd desișuri, Saduri, livezi, alunișuri, Pe urmă ochiul zărește Un deal ce se prelungește. Verde și Împestrițat. Coastele-i sînt Învălite De vii, de semănături, De țarine felurite, De crînguri și de păduri. Munții mai În depărtare Se văd ca tulbure nor; Vara le e la picioare Și iarna pe fruntea lor. Iată, dup-a mea părere, Locul atîta dorit, Unde zile de plăcere, Zile scumpe am trăit. Frumoasă singurătate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd să arată, ușor modificată. Pann pune o notă de libertate În jurămîntul lui de vasalitate: „Oare nu mi se cuvine A hotărî rob să-ți fiu? Ah, comit, comit!” Filontila este și pentru Pann un simbol al suferinței erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos Tu cînți cu daruri multe ............................................. Intimă rupi de om simțitor GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nimeni cu osibește...” Poemul se termină printr-o juxtapunere de proverbe despre iubire și moravurile ei. Iată cîteva: „Unde c dragoste multă e și uriciune multă. Bărbatul temător Își Învață nevasta curvă.” .................................................................................... „Decît să-și păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepurii...” .................................................................................... „Ci cînd vei să-ți iei nevastă, Uite-te la mumă-sa și cunoaște pe fie-sa”. Unele aluzii la moralitatea femeii sînt crude: „Cățeaua pîn’ nu pleacă prin mahala Clinii nu se ia după ea. ........................................... Și curvele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna (cu excepția "împrumuturilor" nocturne din bibliotecă, cărți păstrate cu grijă la sân și răsfoite pe-ascuns în vreun crâng sau în scorbura unui copac bătrân), le-a făcut tuturor voia iar rezultatul a fost comportamentul îndoielnic și alunecos din partea tuturor. Sigur, ar fi mai bine să meargă la San Giorgio Morgeto unde vor să-l transfere; e mai departe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de farmec plină, Unde departe de - orice ispită Dulcea mea viață petreceam lină. Tinere crânguri, păduri bătrâne, De - aici plec iată, și nu mai viu; Inima-mi însă cu voi rămâne Și... "o pulpană, de anteriu". A scris și mai multe poezii în ton mai vesel și cu un refren care se repetă la capătul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
agrement. De asemenea, este bine să nu uităm rolul pădurii în apărarea omului, a satelor, constituind un loc de refugiu în perioadele zbuciumate din istoria neamului. Unii termeni din domeniul silvic sunt de origine dacică (copac, codru, gorun), slavă (stejar, crâng, gârniță 1), dar mai ales de origine latină (fag, frasin, tei, carpen, plop, salcie, ulm). Din aceste cuvinte au derivat numeroase nume proprii, ca de pildă: Păduraru, Plopeanu, Ulmeanu sau Stejar, cândva întâlnite frecvent și prin comuna noastră. PĂDUREA. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Șușnești (în comuna Bălăbănești), Cehani (azi dispărut) lângă Bălăbănești, pârâul Jeravăț și matca veche a Jeravățului, Hrănești (azi dispărut) pe Jeravăț lângă Grivița, apoi unde se varsă Jeravățul în Bârlad, Dumbrava Roșie (azi în municipiul Bârlad) ‐ malul Tutovei‐, gura pârâului Crâng din satul Crâng, comuna Perieni, satul Perieni, obârșia pârâului Perieni, apoi pârâul Sec de la Ceucani, comuna Perieni, pârâul Secșoară, la Simila și peste Simila (comuna Zorleni), satul Porțai (azi dispărut) pe Simila, lângă Drujești și apoi Dru jești din comuna
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bălăbănești), Cehani (azi dispărut) lângă Bălăbănești, pârâul Jeravăț și matca veche a Jeravățului, Hrănești (azi dispărut) pe Jeravăț lângă Grivița, apoi unde se varsă Jeravățul în Bârlad, Dumbrava Roșie (azi în municipiul Bârlad) ‐ malul Tutovei‐, gura pârâului Crâng din satul Crâng, comuna Perieni, satul Perieni, obârșia pârâului Perieni, apoi pârâul Sec de la Ceucani, comuna Perieni, pârâul Secșoară, la Simila și peste Simila (comuna Zorleni), satul Porțai (azi dispărut) pe Simila, lângă Drujești și apoi Dru jești din comuna Băcani.La acest
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o imperioasă gingășiei, apoi m-am lăsat s-alunec în trecut, în acest muzeu pustiu, acest mort lăcuti ca un sarcofag, care mă cheamă cu-atât de seducătoare tandrețe. În sfârșit, iluzia și-a slăbit strânsoarea. Umblând de colo-colo prin crâng, am descoperit câteva terebinți arbuști-coniferi cu scoarța crăpată din cauza căldurii și picurând un fel de rășină chihlimbarie a cărei puternică mireasmă cuprindea toate diminețile de luni ale copilăriei mele"359. Tabloul are în mare aceleași coordonate ca și celebra secvență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
si găsi-va timp Din starea-ngrozitoare căutînd să dea Leacuri la ce-i pierdut. Preaosteniți de veghi, Aveți prilej, ochi grei, să nu priviți Culcușu-mi rușinos. Noroc, surîde-mi Din nou, întoarce-ți roată. Noapte bună. (Adoarme) SCENĂ 3 (Un crîng. Intra Edgar) M-am auzit strigat, Și-n fericită-o scorbură-am scăpat De vînători. Liber nu-i port, nu-i loc În care gărzi și-o nentîlnită pînda N-așteaptă să mă prindă. Cît mai pot scăpa, Mi-oi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o erupție vulcanică; sinonim: gura vulcanului. CREEK curs de apă cu caracter temporar, specific regiunilor deșertice australiene. CREPUSCUL lumină vizibilă înaintea răsăritului (zori) și după apusul Soarelui (amurg), formată datorită reflectării și difuzării razelor solare de către straturile superioare ale atmosferei. CRÂNG grup de gospodării situate la o anumită depărtare de centrul unei așezări rurale, care utilizează un anumit teritoriu; exemplu: în Munții Apuseni sunt foarte numeroase, existând și legături de rudenie între oamenii aceluiași crâng. CROV adâncitură de formă circulară sau
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
solare de către straturile superioare ale atmosferei. CRÂNG grup de gospodării situate la o anumită depărtare de centrul unei așezări rurale, care utilizează un anumit teritoriu; exemplu: în Munții Apuseni sunt foarte numeroase, existând și legături de rudenie între oamenii aceluiași crâng. CROV adâncitură de formă circulară sau ușor alungită, formată într-un strat loessoid în urma procesului de tasare. COȘ VULCANIC canal vertical pe care lava iese din vatra magmatică la suprafață. CUESTĂ formă de relief asimetrică, formată în structuri monoclinale, constituită
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
deosebirile esențiale între viziunea clasică și cea romantică: "Apoi de este să descrie natura în simplitatea ei (cu toate că domnului niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește după pestriț) vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, domnul Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ta roz, Nu te mai pot vedea, Va veni o vreme și altele în consens: "Vântul nu știa peste ce bate. Legăna crucea pe care scria / Că te-ai dus la treizeci și trei de ani nempliniți / Cu liniștea cu care legăna crângul de pomi înfloriți" (Atunci am înțeles). Temporalizare și localizare; pe scurt oase, prăpăstii, patruzeci de zile de învățătură în ale morții. Fiecare moare singur (constatare mâhnită), lăsând în urmă cel mult un gest, o privire tandră: "Sora mea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și miresmele grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
întîlnesc personagii aduse din mitologii diferite. Lin împărat cum îi zice tînărul poet era Linos, din mitologia greacă 103. Nimfele, cu înfățișarea unor tinere fete, pline de grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pitpalacul, glasul izvorului și al păsărilor. La stejar am spus: stejare, Unul cu-altul hai să ținem! Dar stejarul trist răspunde: Mergi în lume ori și unde, Las așa ca să rămînem, Lume-ai mare. Ce mai vrei și tu prin crînguri Și cu noi te prinzi tovarăș? Viața noastră e-ncîntată. Iar a ta e-ntunecată De unde vii, te-ntoarce iarăși, Să fim singuri." 191 Văzîndu-l fără iubită, cucul, teiul și izvorul l-au asaltat cu întrebările. Dialogul închipuit de poet este
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apa mea privindu-și Să m-atingă visătoare Cu piciorul? Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine!... (s. n.) Singuri voi stejari rămîneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos era în crînguri, Cînd cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încîntată, Care azi e-ntunecată... De unde ești, revino iarăși, Să fim singuri..." Cu același timbru elegiac, poetul continua tot atunci, în alte versuri, din poezia Ce șoptești atît de tainic (tu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
exemplu, cum Hyperion, din cer, vede pe Cătălin și pe fata de Împărat în grădina palatului: "Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă Răsare luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, Cu plete lungi bălaie..."234 Boala, de care poetul nu va scăpa, a început să-și arate semnele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]