KorAP: Find »[drukola/base=cramă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...44 >

1,095 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima în decursul vremurilor. Crama este cel mai vechi spațiu pentru depozitarea vinului din Huși. Oamenii locurilor au muncit cu trudă și suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima în decursul vremurilor. Crama este cel mai vechi spațiu pentru depozitarea vinului din Huși. Oamenii locurilor au muncit cu trudă și suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

rană. Ar fi putut însemna orice. — Asta a fost recent? Nu știam că James are o prietenă. — Acum câteva luni. Dar ce anume i-a spus? Nicola s-a încruntat făcând efortul de a-și aminti. — Păi, eram în Dornford, crama de mai jos de bancă, într-o vineri. Toată lumea era încă tensionată de la muncă. Cei doi avuseseră o ceartă în acea dimineață. Unul dintre ei blocase mașina celuilalt și toată lumea se amuza din cauza asta, iar Charles i-a spus lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
lui să te sune de la serviciu, am zis, în timp ce mă gândeam că era exact în stilul lui James. Fusese prea încrezut încât să ia în serios ideea că ar putea fi prins. M-a aprobat. —Oricum, ne-am întâlnit în cramă și, după zece minute sau ceva de genul acesta, Charles a intrat și a venit direct la noi și ne-a salutat. Mi-a strâns mâna și mi-a zis: „Mă numesc Charles de Groot, îmi pare bine,“ și, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Haslett“. A fost din reflex. Apoi l-am văzut pe James uitându-se la mine și mi-am dat seama ce făcusem. Charles părea să nu-și fi dat seama de nimic și a plecat aproape imediat după aceea din cramă. James i-a și oferit un pahar, dar a refuzat. Iar James - credea că totul este încă în ordine. Doar că în ziua următoare l-a luat deoparte pe James și i-a zis că ar avea probleme mari dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere de vânt. Când am ajuns la următoarea trecere, am sărit de pe bicicletă, am tras-o lângă bordură și am legat-o lângă perete. Crama Albastră e la câteva sute de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se Întâmplă pe-aici? La Crama Albastră rareori se Întâmplă ceva și dacă, ocazional, se Întâmplă totuși ceva, niciodată nu e de bine. —Rigoberto cântă. Gertie și Ludmila Își arată sânii. Dar Îi știi deja sigur. — Anton e aici? I-am ignorat aluziile. Konrad se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-ar fi Înțeles nici o boabă. Văzând că nu primește răspunsul așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că e din Africa de Sud-Vest, nimeni nu știe sigur. Nici măcar ea. Molly zâmbi și atunci am observat că nu a avut timp să treacă pe la dentist. Într-o seară de decembrie, anul trecut, poliția a făcut o razie În Crama Albastră. În haosul iscat cineva i-a dat un pumn și i-a scos dintele din față - aparent un semn de afecțiune În comparație cu ce făcuse Konrad când a rezolvat balamucul și a invitat-o pe persoana responsabilă În curte. Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât scaunul se răsturnă. Scormoni după ceva În buzunare și dacă prietenul lui nu-i punea o mână pe braț, seara putea să sfârșească așa cum se sfârșea uneori la Crama Albastră. — Trebuia să-i Învăț minte, se scuză Anton, punându-și berea jos. Sunt ca Maier, adăugă, ștergându-și mâinile pe pantaloni. Sunt interesați doar să corecteze. Nu prea-mi era clar ce treabă avea fostul nostru profesor de atletică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Capitolul cinci Am făcut tot ce-am putut: Else urma să mă acopere și Anton Îmi promisese și el că o să treacă pe la apartament. Celelalte investigații despre trecutul Dorei vor trebui să mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ca să deschidă cartea de Înregistrări ca să-mi noteze vizita. Apropo de vizita mea... Dacă n-aș fi fost acolo cu adevărat, aș fi Înclinat să cred că am visat totul. Motivul este unul simplu dar jenant: băusem cam mult la Crama Albastră. Și, fiindcă mă durea capul destul de tare, amintirile mele nu erau tocmai demne de Încredere. Dar putea fi vorba și de gândurile negre, stârnite de vorbele inspectorului Wickert. În orice caz, trebuie să apelez la imaginația mea pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
bine. Ieri am fost bolnav. Am Încercat să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat. Karp În convulsii? Karp cu spume la colțul gurii? Karp, palid și fără viață, zăcând culcat pe spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de aici? Gazda mea se referise la penumbra care-i umplea biroul. La fel, și noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
stinse În foaier și jaluzele, trase, colega mea Îmi reaminti că nu mai aveam program a doua zi. Am dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-am lăsat un mesaj cu Helmut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
era ciudat că plecase imediat după vizita mea? Îl speriasem cumva cu ceva ce i-am spus? Sau poate că el era cel care nu-mi spusese tot adevărul despre Dora. M-am blestemat În gând pentru berile băute la Crama Albastră. Dacă nu m-ar fi durut capul Într-un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și cu destinații alese de-a lungul malului apei - locuri exotice cu nume ca Trelleborg, Malmö sau Stockholm. Dacă e să-l credem pe „biologul sufletelor“ despre care am citit În ziar acum câteva zile, așteptându-l pe Anton la Crama Albastră, topografia capitalei suedeze corespunde cu cea a creierului uman. Nu știu cum a ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
client. Așa că am plecat. Puteam să verific camera și altă dată. Când Anton a pășit pe stradă, doi bărbați tocmai ieșeau dintr-un gang adiacent. — Klaus și Harro, știi. Trebuie să fi părut confuz. Nu-ți amintești? Vinerea trecută, la Crama Albastră... — A, te referi la băieții de care te-ai legat? — Nu, de fapt, aveam niște afaceri de rezolvat. Anton se Încruntă. De obicei Își fac veacul prin nord. Acolo e zona lor de influență. Dar În ultima vreme gașca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De asta a percheziționat poliția Crama Albastră iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp, avea impresia că... — Și de asta ai plecat tu de la Pensiunea Andersen, la scurt timp după asta? — Poate. Anton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
hărțuit de autorități. Dar Închipuie-ți că ea n-a vrut să se bage În așa ceva. Imaginează-ți. Pentru a-l abate de la subiectul acesta sordid, l-am Întrebat dacă știe cumva ce aveau de gând cei doi tineri de la Crama Albastră. Mie mi se părea că aparțineau organizației lui Hauptstein și că patrulau străzile. — Tocmai ce l-am Întrebat și pe Klaus. „Noi păstrăm curățenia“, acesta a fost răspunsul. Dar Harro nu s-a putut abține să nu mă-ntrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
putea fi chiar persoana În patul căruia mă lăfăiam? Dacă stau să mă gândesc, Lakritz recunoscuse că a folosit un nume diferit după raidul de la Pensiunea Andersen de iarna trecută. Nu părea el prea blazat când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, jucându-se cu halba aia și fumând cu aerul ăla obosit, chiar adormind la un moment dat? Atunci am zis c-o fi din cauza conversației. Pentru urechile lui experimentate, povestea mea a părut cu siguranță banală. Reflectând Însă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
caz) - Își vârâse cleștișorii În buzunar și părăsi locuința. Câteva minute mai târziu am ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă seara, reușind să dibuiască yala Dorei, s-a prefăcut că-mi caută cleștișorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înger, ceea ce mă Încânta cumva - până când mi-am dat seama cu ce semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase protectorul meu. Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată, sau poate a unei hărți al unui teritoriu psihologic complicat - de parcă aș fi Încercat chiar să reprezint cauza problemelor mele. Mi-am amintit de neurologul despre care citisem În ziar la Crama Albastră În timp ce-l așteptam pe Anton. Conform savantului suedez, topologia creierului se suprapune perfect peste cea a Stockholm-ului. Dacă avea dreptate, mă Întrebam oare ce-ar fi dedus din situația În care mă aflam, sugerată de mâzgălelile pe care tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
n-a folosit poșete deloc. M-am gândit atunci la maică-mea și la soră-mea; dar tot nu reușeam să-mi aduc aminte dacă purtau așa ceva. Într-un final, mi-a trecut prin cap să procedez ca femeia din fața Cramei Albastre, o doamnă căreia Konrad i s-a adresat simplu, cu Dominique - adică, să țin poșeta strâns la piept. Am plecat cu puțin Înainte de miezul nopții, Încălzit și clătinându-mă, simțindu-mă din ce În ce mai liber. Hainele mă ardeau, sângele Îmi cânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]