90,136 matches
-
Samuel Mutzner, M.W. Arnold, Leon Biju, P. Vartanian, Iosif Pop, Dan Ialomițeanu, Șt. Popescu, Ion }uculescu, Aurel Vasilescu ș.a.m.d. - relația cu Balcicul determină o anumită unitate interioară a picturii, o anumită continuitate a parametrilor de fucționare a creației, care fac inutile, ba chiar puțin ridicole, tentațiile plebee ale ierarhizării. V Balcicul devine, astfel, un spațiu al generozității, o adevărată unitate de măsură pentru capacitatea de vibrație în fața naturii virgine a unui grup uman foarte larg, și nu un
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
ca să nu spun necesitatea) pentru mai multe forme de expresie apare în ultimă instanță ca mod de asumare a șansei exprimării plenare". Deci cum ar veni nostalgia Cărții totalizante, de iz mallarméan... Valorificînd premisa criticii ca formă sui generis de creație literară - sînt citați Georges Poulet cu observația că activitatea critică nu e "un Ťgrad zeroť" al literaturii, ci, dimpotrivă, gradul său superior, Northrop Frye cu afirmația casantă cum că: "Critica literară are drept obiect o artă și este și ea
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
este cu atât mai individual, cu cât are forța, fantezia, inteligența de a se transforma. În schimb, cei pe care-i văd schimbându-și atitudinea față de Lenin, de Europa etc. se dezvăluie în non-individualitatea lor. Această schimbare nu este nici creația, nici invenția lor, nici capriciu, nici surpriză, nici reflecție, nici nebunie; este fără poezie, nu este decât o ajustare foarte prozaică la spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu observă măcar. La urma urmei, ei rămân mereu aceiași: mereu
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se impun pînă la a deveni aproape termeni standard (de exemplu, boschetar). Am înregistrat în ultima vreme și alte formații în -ar; unele serioase: piscinar
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se impun pînă la a deveni aproape termeni standard (de exemplu, boschetar). Am înregistrat în ultima vreme și alte formații în -ar; unele serioase: piscinar, folosit cu sensul normal de "constructor de piscine": "piscinarii vor
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
-mă să-l citesc, întrucât în asta ar consta obligația mea profesională. Altul, medic stomalog, profitând de faptul că îi eram pacient, a întrerupt intervenția, m-a lăsat cu gura plină de feșe și a început să-mi citească din creația lui. Iar altul m-a sunat la telemobil, când mă aflam pe stradă, și m-a obligat să ascult un capitol întreg dintr-un roman, până când - din fericire - mi s-a descărcat complet bateria.) La fel de insistenți sunt autorii lipsiți de
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
s-ar găsi și epava, - devine iminentă. Arca lui Noe... (n-ar fi prima dată când românii, slabi la istorie și de aceea făcând caz excesiv de ea, mută evenimentul într-o imaginație avantajoasă) este pregătită pentru varianta a doua a Creației. O erată, dacă vreți, - Marea Erată. E ca la niște alegeri noi și generale de care va depinde organizarea societății ...Mutandis.... mutandis și să ne ierte Domnul, e cum ar încerca la noi un Partid în fine onest să ne
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
prin magie? De ce n-am renunța la toți termenii jenanți pentru supiranții trecutului? Dl Poantă nu ezită a-i enumera în vederea debarasării: ,colaboraționismului i se adaugă Ťevazionismulť, prin care sînt denunțate, în fond, înseși modurile funcționale, necontingente și specifice ale creației" (sic !), ,în sfîrșit, să reținem și bizarul concept Ťesteticať, un substitut anxios, deși în aparență ludic, pentru estetica". Critica aplicată realului comunist i se pare - vedem cum e reluat epitetul ,reacționar" din arsenalul anilor proletcultismului - nu altceva decît ,o reîntoarcere
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
perioadei totalitare, drept un ,tip de discurs ideologizant la rîndul său". De ce mă rog? Să-i urmărim raționamentul: ,El elimină din start caracterul individual al experienței estetice". Cum așa? Urmează, ce e drept, enunțul unui adevăr aproximativ: ,Valoarea estetică este creația unui individ anume și nu poate fi nici influențată, nici explicată prin formele de guvernare". Pentru ca la adăpostul acestuia, sofismul să se înscrie con brio : , Ea (valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
însă Ion Bogdan Lefter trece la o imprevizibilă șarjă împotriva cronicii literare, care și-ar fi "pierdut brusc din importanță după decembrie 1989". De ce? Ea ar fi înregistrat, consideră criticul, o "dublă, subtilă inadecvare". Odată față de veritabila scară axiologică a creației literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o reconstrucție a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai lui Gherea, care a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată pledoarie (și, culmea, tocmai în Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau: "Șerban Cioculescu într-o pledoarie raționalistă caracteristică, prin care ajunge într-un
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile fantasticului nu au un debușeu semnificativ. Creația de personaje memorabile e și ea în suferință. Dar problematizarea existenței (limitele și perpetuarea vieții împotriva vicisitudinilor istoriei în Povara bunătății noastre de Ion Druță, confruntarea cu moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, sentimentul trecerii ireversibile a timpului în
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
romane traduse în limba română în ultimii ani. Toți aceștia reprezintă călăuzele principale, dar alături de ei apar multe alte personaje secundare, cel puțin la fel de notorii. Ce legătură poate existe între Borges, Sartre, Miller, Eco, Culianu și Amélie Nothomb în planul creației? Aparent nici una sau prea puține, așa cum nu par să existe puncte comune între cele patru cărți despre care autorul spune la un moment dat că le ține deschise în același timp: J.L. Borges, Opere vol. 3, Ed. Univers, Michael Baignet
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
relatarea romanelor lui Alain Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe sau Les Gommes făcută de cineva fără cîteva explicații minimale, dar obligatorii, privind inovațiile aduse de acestea romanului tradițional la nivelul formei? Este limpede că există opere și opere și că fiecare creație literară cheamă grila de lectură care i se potrivește și "metoda" critică de abordare capabilă să îi scoată cel mai bine sensurile în evidență. Privite foarte de aproape, unele dintre afirmațiile lui Liviu Antonesei sînt discutabile. Acesta este un fapt
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului (în adâncurile din om se găsesc zăcăminte destul de fetide), dar și fertilitatea operei sale preluate în sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
sistem până acum: ținta mânuirii tuturor semnelor și a implicațiilor descifrate este crearea unei noi realități, puterea de a face ca invizibilul să fie prezent, stabilind astfel veritabila comunicare cu puterile sacre. Printr-un asemenea teatru, omul participă direct la Creație. Scos din sfera divertismentului cult, teatrul devine magie, religie, spațiu al "simbolurilor realizate care refac lanțul între ceea ce este și ceea ce nu este, între virtualitatea posibilului și ceea ce există în natura materializată" (Le Théâtre et la Peste). Fără îndoială că
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
nu e clar de ce Enrique refuză cererea lui Juan de a-l interpreta pe Zahara, mai ales că, așa cum îl vedem imaginându-și filmul, chiar el îi atribuie rolul. Structura e însă bine articulată, firesc pentru un scenariu a cărui creație a durat - mărturisește realizatorul/scriitorul - cam zece ani. Cinematografia flamboaiantă specifică lui Almodovar nu dezamagește nici de această dată (colaborează din nou cu operatorul de imagine José Luis Alcaine, cu care filmase Leagă-mă!): există și un moment anacronic de
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
soi de dinamizare lăuntrică, de autoîncărcare a temei ce părea epuizată, o dovadă reprezentînd în acest sens și subtilul eseu al lui Mircea Moț, Ion Creangă sau pactul cu cititorul. Autorul relevă două atitudini antinomice ale lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un gest "rece și calculat", trăsătură a
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
de Luceafărul cu care sîntem îndemnați a presupune că s-a întîlnit nu doar pe filieră biografică. Congenialitatea celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict între universul primar, natural, și cel secund, al creației, se traduce într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în primul rînd tensiunea dintre universul oral, Ťanalfabetť, și lumea semnelor, în care individul își conștientizează dureros condiția de parte a lumii și de fragment al acesteia". Dorită ca un
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
forțe malefice care se opun divinității", își continuă demonstrația Mircea Moț. în acest caz credem că nu este lipsit de importanță faptul că spațiul în care sînt trimiși copiii, în numele cărții, îndepărtat, ține de margine, de periferie ori de afara creației înseși. Un spațiu, evident, demonizat. însă desprinderea de natură e regretată de humuleștean nu doar prin intensitățile nostalgice, detectabile în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd stigmatele universului abandonat în favoarea ficțiunii. Avem a face cu
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat, în perspectiva lui Mircea Moț, și de relația autorului cu cititorul, stabilită în temeiul succintului text intitulat Prefață la poveștile mele: "Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi cetit, de cînd ești. Cetește rogu-te și
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
și chiar "mon frčre", humuleșteanul nu e dispus a vedea în cititor o ființă atît de apropiată. Empatia nu-l interesează. Ironia și autoironia prefeței menționate îi dau în vileag resortul pragmatic. "Cetitoriului" nu i se pretinde o opinie asupra creației, emiterea unei judecăți de valoare, ci simpla prezență, precum un certificat al condiției auctoriale. Existența "autoriului" e în funcție de existența "cetitoriului": "Cititorului i se cere înainte de orice nu atît aprecierea operei, cît să declanșeze pur și simplu mecanismul lecturii; el este
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]