4,174 matches
-
tine, nu răbda. Nu lăsa patul regal al Danemarcei să ajungă divan pentru incest." Și nu-i mai spune nimic despre Regina Mamă, să o lase în pace, să nu-i facă nici un rău. Se taie în text tare, iar cruzimea crește. Hamlet primește o misiune prin acest testament, în fond. Totul este o înscenare, un spectacol grandios, la limita realității cu ficțiunea. Ideea de teatru este fundamentală. „Sus cortina. Totul e teatru și totuși realitate". Clovneriile lui Hamlet, costumul cu
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
fâșii suficient de înguste cât să delimiteze locul viitoarei cetăți. In sfârșit, o altă marotă a autorilor latini (fie ei istorici sau nu) o constituie, firește, Hanibal. Când vine vorba de defecte, generalul învins la Zama e bun la toate: cruzime, cinism, perfidie, ipocrizie, destrăbălare, aroganță, sete de sânge. Acesta își trădează nu o dată aliații, pe care-i masacrează fără nici o strângere de inimă. Celor care nu mai vor să lupte alături de el le înscenează ambuscade, lăsându-i la dispoziția romanilor
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
pragul celor 70 de ani. Un capitol ieșit din comun se intitulează „Lecturi autocritice", unde poetul, recitindu-și volumele tinereții, le comentează cu ochi critic. E impresionantă detașarea cu care își respinge poeziile nereușite, grație unei nepărtiniri retrospective de lăudabilă cruzime. „Trezirea la conștiința critică, spre vîrsta de 30 de ani, m-a ajutat s-o rup cu exersarea voinței de a scrie indiferent dacă eram inspirat sau nu." (p. 180) Oare cîți dintre cei care acoperă paginile cu versuri blegi
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
inițieri secrete și de controverse dialectice. În realitate, grosul grecilor trăiau într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se spălau niciodată pe dinți, scuipau pe jos, mureau pe capete de malarie și tuberculoză) și o cruzime francă față de infractori, mergînd pînă la execuții prin răstignire (apotympanismós), lapidare sau aruncare în prăpastie. Al doilea clișeu stă în ideologizarea Greciei pînă la preschimbarea secolului lui Pericle (de la 490 î.e.n., cînd încep războaiele medice împotriva perșilor, pînă 429 î.e.n.
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
o meschină satisfacție ca, recenzînd o carte, să-l strivești pe autor sub represalii critice. E ca o răbufnire care, chiar sprijinită pe motive serioase, își stinge repede elanul: după un timp plăcerea masacrului dispare, în locul ei rămînînd gustul unei cruzimi efemere. Și dacă adăugăm frustrarea autorului, acel imbold ostil care ți-l va pune în rîndul dușmanilor literari, atunci rostul unor ghionturi malițioase e neavenit. Mai mult, cum intuiesc că Petru Pătulescu nu face parte din genus irritabile vatum, din
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-un protocol de punere în scenă grație căruia autorul
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
completă în fața căreia cea mai cuvenită atitudine e revolta tăioasă. Între ei stă moderația unui stoic ca Marc Aureliu: senectuatea e suportabilă dacă știi să poftești numai la lucrurile care îți stau în puteri. Numai că Livius Ciocîrlie, în logica cruzimii sale destăinuitoare, recunoaște abrupt că nimic nu-i mai stă în puteri, singurele acte pe care le mai face cu plăcere fiind cele care nu-i mai cer nici un efort. „Ce noroc pe mine! Nu mă pricep să fac decît
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
lui Jack London. În Dragoste de viață, alt minunat roman al scriitorului american, unicul supraviețuitor își conservă ultimele resturi de energie disperată pentru a nu deveni prada unui lup bolnav. Spiritul acestor romane se regăsește aici, impresionanta forță a naturii, cruzimea ei constituie turnesolul unor caractere, al decantării unor existențe de impurități. În mijlocul sălbăticiei și al lupilor, supraviețuitorii unui accident de avion dau testul unei noi provocări. Muncitorii de la compania petrolieră sunt însoțiți de John Ottway (Liam Neeson), care are misiunea
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
chemării animalului ucis, un lanț al vieții care leagă pe nevăzute toate ființele vii, toate singurătățile una de cealaltă. Tigrul tasmanian este o expresie a acestei solitudini amare a celui din urmă om, contemplându-și melancolic opera de absurd și cruzime.
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
buget din ultimii 20 de ani. Când educatorii, învățătorii și profesorii sunt tratați ca și cum s-ar afla pe ultima treaptă de utilitate a acestei societăți, atunci e greu să-ți imaginezi că școala mai poate stăvili valul de violență, mitocănie, cruzime chiar, care se revarsă dinspre o lume fără busolă, aflată și ea la limita supraviețuirii, dacă nu dincolo de aceasta. Așadar, domnule Funeriu, domnule Nițulescu, vă întreb ca de la om la om, cu ce au greșit acei copii, care acum stau
Bănicioiu: PDL îşi bate joc de profesori şi de elevi () [Corola-journal/Journalistic/46847_a_48172]
-
și pozitive prezidează atracția pentru acest mediu eteroclit, viu colorat, al unor metisaje culturale și etnice tulbură toare: arhaicitatea combinată deopotrivă cu o anumită relaxare a moravurilor, dar și un conservatorism radical, o anumită senzualitate care face casă bună cu cruzimea, un neastâmpăr revolutionar arzând mocnit sub aparentul calm al administrațiilor imperiale în contrapondere cu o lene levantină, o vervă lingvistică în pasta atâtor limbi și dialecte, dar și un laconism spiritualizat etc. Ia ființă astfel un spațiu infinit de adânc
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
zilei, povara conversației cu sătenii care vor să știe tot timpul ce faci, cum îți merge, și pe care nu totdeauna îi poți opri cu o înjurătură în față, sau în gând, și cine știe câte alte lupte, ale traiului. Descărcarea de cruzime, asupra cuiva care nu poate riposta e, în felul ei, un leac de frică. Teama de ridicarea zorilor și de o nouă zi în care numai Dumnezeu știe cum o mai scoți la capăt. Sau dacă mai ieși întreg.
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
afla împreună cu prietenele ei în camera de zi, un mic salon întunecat, înțesat de mobile, cu pereții garnisiți de impozantele portrete ale mai multor înaintași. - Nici eu n-am observat până astăzi. Are burta ca un balon, îi spusese cu cruzime una dintre prietene. Chiar acuma, când veneam încoace, am văzut-o în piață, neobrăzata. - Este rușinos. Cine-ar fi crezut, adăugase cealaltă. Peste câteva zile li se vor citi la biserică primele slujbe, de logodnă. - Nu, spusese Delia, sufocându-se
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
clasicism de care avea nevoie Noul Val. Lui Michael Haneke i-a revenit pentru a doua oară Palme d’Or-ul cu filmul Amour, povestea de o mare sensibilitate a unui cuplu de octogenari, poveste în care acuitatea împinsă până la cruzime a regizorului austriac este susțintuă de doi mari actori Jean-Louis Trintignant și Emmanuelle Riva. Premiul pentru regie i-a revenit regizorului mexican Carlos Reygadas pentru Post Tenebras Lux, film parțial autobiografic, cu expunerea de o manieră aproape expresionistă a unor
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
jurnale de călătorie în Italia (mărturisind despre întâlnirea cu importante personalități culturale ale secolului trecut și despre un natural entuziasm turistic), fragmente din „caietul mamei”, Ralița Constantinescu - pagini de veritabilă proză realistă despre o lume rurală deversând de patimi și cruzimi, file de corespondență, contextualizate și comentate succint (scrisori de la Perpessicius, Cioran, Miron Radu Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații insolite și pline de umor, însemnări diaristice, dialoguri și confesiuni. Dacă
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
Dan Hăulică, președintele de Onoare al Asociației Internaționale a Criticlor de Artă, și adună intelectuali din țară, Basarabia și Bucovina ucrainiană. Ultimul număr al revistei este intitulat „Geniu și memorie colectivă: Creangă + Creangă” și conține intervențiile lui Eugen Simion (Creangă: cruzime și jovialitate), Ion Pop (Poetul, de la geniu, la clovnul farsor), Cornel Ungureanu ( Amintirile după 130 de ani), Gheorghiță Geană („Ipostaze ale genialității freatice”), Ilie Luceac (Familia Hurmuzaki, un model și un exercițiu de memorie colectivă în Bucovina), Lucia Cifor (Implicațiile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
gărgăunii, îi scoteam din găurile lor subpământene și-i omoram? Fiindcă și ceilalți copii făceau la fel? Pe atunci nu citisem Majestatea sa, regele Muștelor, nici nu văzusem mercenari de 12 ani cu kalașnikovul în bandulieră. Și-atunci! De ce era cruzimea un joc al copilăriei? ... O viespe a intrat în camera lui Dan. A făcut câteva ronduri în jurul lămpii, apoi s-a oprit pe fereastră. Pun mâna pe una din revistele lui cu benzi desenate și vreau s-o omor. Dar
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
fără replică. Și, încet-încet, înțeleg că toleranța, pe care am descoperit-o cu adevărat și-am învă- țat-o, întrucâtva, aici, în Nordul Europei, nu poate fi despărțită de libertate. Libertatea tuturor. Chiar și a viespilor. Dar... De ce n-a rămas cruzimea doar un joc, nevinovat în fond, al copilăriei? De ce n-a devenit toleranța acea lex universalis visată de idealiști și filozofi? Oare va deveni? Când? Probabil că abia atunci îmi voi putea învinge pornirea de-a omorî viespile, țânțarii, coropișnițele
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
suflet, despre divinul din noi și despre degete, în timp ce Lenin ne spune cât de lesne se lasă oamenii înșelați și furați atunci când li se înmânează «mărfuri». Amândouă fragmentele pornesc de la recunoașterea fundamentală a existenței nedreptății, doar că Tzara îi salută cruzimea și îi împinge contradicțiile până în punctul din care va înceta să mai existe în interiorul limbajului și, se speră, în limitele vieții, pentru că a fost sabotată de poezie. Lenin l-a găsit pe vinovatul cel ticălos în capitalismul cel insidios, cel
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
De fapt, austriacul și-a scris eseul din repulsia pe care o resimțea față de ruina propriului trup, dar și din revolta pe care i-o dădea gîndul că veștejirea era ineluctabilă. Potrivit autorului, bătrînețea e o fatalitate de a cărei cruzime nu se face nimeni vinovat. O ofilire treptată care ține de firea lucrurilor, adică de acel nemțesc Lauf der Dinge (mersul lucrurilor) căruia francezii îi spun la force des choses. Singurul amănunt îmbucurător este că suita de simptome pe care
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de lemne să înoate și-l va învăța atât de bine că acesta va descoperi, pe fundul unui lac, muniție de război în valoare de peste zece mii de mărci pe care o va vinde (ilegal) ca fier vechi, va omorî cu cruzime un corb-hoț, va supraviețui mai multor incendii, va supraviețui și mai multor beții, va participa la un dineu al Ministerului Afacerilor Externe fără să fi fost invitat, se va logodi fără să fi divorțat mai-nainte, va pleca în urmărirea
Uimitoarele aventuri ale lui Kaarlo Vatanen și ale iepurelui său by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5775_a_7100]
-
sentiment, locul geometric de acumulare a unor ambiguități care nu se lasă rezolvate, ci numai comunicate. Povestea celor doi, Marie și Francis, devine astfel una dintre multe altele, în orizontul ei regăsim les chagrins d’amour, un mic fior de cruzime care însoțește orice iubire, care o amplifică. Una dintre fetele care se confesează vorbește despre rolul pe care îl joacă distanța, căci, iubitul ei fiind german și locuind la Berlin, fiecare întâlnire se transformă într-o aventură în sine. Distanța
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
au descumpănit, l-au durut, l-au făcut să fie „furios pe Dumnezeu pentru persecutarea criminală a copiilor inocenți din Weequahic”. Se întreba „cum, oare cum poate încăpea iertare - ca să nu mai vorbesc de aleluia și alte osanale - în fața unei cruzimi atât de nebunești?” Logodnica lui Bucky, Marcia, tot profesoară, l-a convins cu greu - dar l-a convins, s-a lăsat convins! - să plece împreună cu ea ca instructor de natație al unei tabere de vară din munții Pennsylvaniei, departe de
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
Killing Fields" că zeci de mii de femei germane au contribuit, direct sau indirect, la uciderea evreilor în lagărele de concentrare, iar una dintre puținele care au dat socoteală pentru faptele lor a fost Irma Grese, poreclită "Frumoasa Bestie", pentru cruzimea ei Wendy Lower relatează în cartea ei și un episod ieșit din comun în care o femeie nazistă ucide mai mulți băieți evrei ce evadaseră dintr-un tren ce ducea într-un lagăr de concentrare. Ema Petri se întorcea acasă
Noi dezvăluiri despre Holocaust: Vezi ce rol au jucat femeile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55349_a_56674]
-
dat seama care era motivul pentru care se aflau în acel loc. Mamă a doi copii, femeia i-a luat pe băieți la ea acasă, i-a calmat pentru că erau foarte speriați, i-a hrănit, iar după aceea, cu o cruzime fără margini, i-a dus în pădure, i-a așezat în linie și i-a împușcat pe toți, rând pe rând. Femeile naziste au fost scutite, în cea mai mare parte, de responsabilitatea pentru Holocaust, deoarece femeia germană, conform ordinelor
Noi dezvăluiri despre Holocaust: Vezi ce rol au jucat femeile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55349_a_56674]