3,093 matches
-
aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică diferitele elemente din superpoziția cuantică a funcției de undă a sistemului plus a mediului să interfereze unele cu altele. Decoerența a fost subiectul cercetării active în ultimele două decade. Decoerența poate fi văzută ca o pierdere de informație dintr-un sistem către mediul său (deseori
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
modelat ca și o baie de căldură). Privit izolat, dinamica sistemului este ne-unitară (cu toate că sistemul combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
dinamica sistemului este ne-unitară (cu toate că sistemul combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica cum operează decoerența, este prezentat un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica cum operează decoerența, este prezentat un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe de bază asupra teoriei cuantice. Se efectuează analogii de vizualizare între spațiul de fază și spațiul Hilbert. O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe de bază asupra teoriei cuantice. Se efectuează analogii de vizualizare între spațiul de fază și spațiul Hilbert. O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente). Spațiul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un spațiu de fază clasic conține o funcție cu valori reale în 6N dimensiuni (fiecare particulă contribuind cu 3 coordonate spațiale și 3 momente). Spațiul de fază "cuantic" al nostru în schimb conține o funcție cu valori complexe într-un spațiu 3"N" dimensional. Poziția și momentul nu comută însă totuși moștenesc mare parte din structura matematică a unui spațiu Hilbert. În afara acestei diferențe, analogia este corectă. Sisteme
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
implicit "volumul" disponibil, adică vectorul de stare combinat cresc enorm. Fiecare grad de libertate al mediului contribuie cu o extra-dimensiune. Funcția de undă originală a sistemului poate fi extinsă în mod arbitrar ca o sumă de elemente într-o superpoziție cuantică. Fiecare extindere corespunde unei proiecții a vectorului undei într-o nouă direcție. Direcțiile pot fi alese aleator. Avem deci libertatea să alegem acele extinderi în care elementele rezultante interacționează cu mediul într-o manieră specifică elementului. Asemenea elemente vor fi
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
acele exensii sau descompuneri a vectorului de stare original care duce la pierderea coerenței de fază între elementele sale. Aceasta poartă și numele de "superselecția indusă de mediu", sau einselecție. Elementele sistemului supuse decoerenței nu mai manifestă caracteristici precum interferență cuantică unele față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
sistemului supuse decoerenței nu mai manifestă caracteristici precum interferență cuantică unele față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de decorență una față de alta. Orice dispozitiv de măsură sau aparat acționează ca un mediu, de vreme ce, la un anumit moment dealungul procesului de măsurare
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
față de altele, așa cum se întâmplă în experimentul celor două fante. Orice elemente care suferă o decoerență unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de decorență una față de alta. Orice dispozitiv de măsură sau aparat acționează ca un mediu, de vreme ce, la un anumit moment dealungul procesului de măsurare, efectul său trebuie să fie suficient de mare pentru a fi
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
dealungul procesului de măsurare, efectul său trebuie să fie suficient de mare pentru a fi observat de oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse. Ca efect, interacțiunile pot fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse. Ca efect, interacțiunile pot fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât și măsurarea, în ambele elemente ale dispozitivului trebuie să se suprapună semnificativ, în sensul produsului lor scalar. Dacă
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să interfereze, atât sistemul original cât și măsurarea, în ambele elemente ale dispozitivului trebuie să se suprapună semnificativ, în sensul produsului lor scalar. Dacă aparatul de măsură are multe grade de libertate, este "foarte" puțin probabil ca acest lucru să
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
lor scalar. Dacă aparatul de măsură are multe grade de libertate, este "foarte" puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. Ca o consecință, sistemul se comportă mai degrabă ca un ansamblu statistic de elemente diferite decât ca o superpiziție cuantică coerentă a lor. Din perspectiva fiecărei componente a aparatului de măsură, sistemul pare să fi suferit un colaps ireversibil al funcției de undă într-o stare cu o valoare precisă a atributelor măsurate, relativ la fiecare componentă în parte.
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
Capsulele virușilor sunt extrem de robuste și capabile să reziste la temperaturi de 60 °C; ele sunt stabile la un pH gama 2-10. Capsulele virușilor pot fi folosite pentru a crea componente de nanodispozitive, cum ar fi nanofire, nanotuburi, și puncte cuantice. Particule de viruși tubulari, cum ar fi virusul mozaic al tutunului (TMV), pot fi utilizate ca șabloane pentru a crea nanofibre și nanotuburi, deoarece ambele straturi, interioare și exterioare ale virușilor sunt suprafețe încărcate care poate induce formarea de cristale
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]