3,596 matches
-
noi) facem mereu aceleași greșeli: trăim fie în trecut, fie în viitor, dar rareori în prezent. Pentru noi, prezentul nu are nicio valoare. Deseori trecem pe langă el, ca și cum nu ar exista. Fie suntem prinși în proiecte de viitor, fie cufundați în amintiri și nemulțumiți de viața pe care o ducem. Raportarea omului la timp nu poate fi decât o imensă pierdere pentru el, de fapt, chiar omul este “inventatorul” timpului. Prin această născoceală numită “timp”, omul modern a definit coordonata
TIMPUL, INAMICUL OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347743_a_349072]
-
și dau năvală nebună împletindu-se cu un dulce și inocent fior. Acum apăs pedala pe lumea anilor de început ai vieții, ai locului ivirii mele pe pământ care poartă în el sugestia nemuririi. Chiar dacă nu aș vrea să mă cufund în trecut, n-am cum să mă feresc, dă el peste mine. Ce dacă sunt mamă sau bunică!? După ce îmi îndeplinesc și aceste îndatoriri, rămâne partea mea de suflet care este numai a mea și zâmbesc gândului ștrengar ce mă
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
mai larga a amintirilor. Memoria, ochiul interior, capacitatea mintală generează alte adevăruri, o lume mai deosebită decât realitatea pe care o trăiesc îndelung și în taină. La fiecare Crăciun mă așez lângă brad, îmi împodobesc gândurile cu amintiri sclipitoare, îmi cufund sufletul în lumina de vis a copilăriei și cu ochii uimiți, mă regăsesc în copilul de odinioară care credea până în adâncul ființei lui că vine Moș Crăciun. N-am renunțat niciodată la Moș Crăciun, nici atunci când a fost înlocuit cu
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
o clipă, că acel vis cumplit ar putea deveni realitate, într-o lume paralelă în care va trebui să aleg. Am închis ochii și am rostit: "Prea bine. Accept provocarea". "Așa să fie...", am auzit același glas, și m-am cufundat din nou în întuneric. * Eram singur într-o încăpere cu Internet. Mă simțeam golit, epuizat, ca și cum aș fi uitat ce înseamnă suflul vieții... magia interacțiunii. Mi-am aprins o țigară și am privit în gol. Doream să citesc o carte
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
expresii, încât nimeni și nimic nu m-ar mai fi putut opri. M-am coborât, ca de obicei, în beznă. În încăpere se aflau doar câteva lucruri de-ale mele, iar pe perete, vreo două tablouri și o icoană. Mă cufundasem într-o stare de-a dreptul cataleptică, fără a mai avea puterea să întreb, fără a avea curajul de a ridica privirea. Eu în mine. În întuneric. În infern. După un timp, Satana și-a făcut apariția, sub forma unui
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Nu îți păsa de consecințe/ Erai un revoltat mândru și ferm./ O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,/ Pe placul lor a scrie îți cereau/ Să-i preamărești, să-i lingușești / În schimb ce-ți dăruiau?/ În mizerie și sărăcie te cufundau./ „Va suferi și scrisu-i mai frumos va fi!"/ Ce socoteli meschine mai făceau!?! Asta voiau!/ Să-ți facă degrabă un mormânt/ Să pună mâna pe caietu-ți sfânt/ Și-apoi pe piatra de mormânt/ Să scrie un singur cuvânt ... / Eminescu - mort
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
din ce în ce mai adânc. Nu mai băga în seamă pe niciunul din "ai casei", sărea pe cât putea peste mese, refuza invitațiile prietenilor, devenise absentă și distantă cu cei din jur; dacă cineva îi adresa vreo vorbă, îi răspundea ușor agresiv și își cufunda nepăsătoare ochii la loc în cărți... - Alma, zise cu blândețe "dady", tatăl fetei, ce faci tu aici? Nu mai mergi nicăieri cu prietenii tăi, nu te-am mai văzut ieșind la plimbare de nu mai țin minte când... Stai de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
atunci. Mama încălzea apă multă, cam pentru jumătate de găletar-ciubăr, pe care-l așeza în mijlocul odăii dușumite, ne lua pe rând și ne spăla pe cap cu săpun făcut în casă cu aromă de mentă și pelin. După aceea ne cufunda tot pe rând, în apă preparată cu leșie de cenușă, ne zolea ( freca) cu o cârpă albă de in iar când ne scotea din găletar eram roșii, ca un rac. Pe timpul acela nu existau șampoane, spumante de baie, halate, cazi
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
când sufletul cutreieră prin ruinele deșarte. Cădere liberă îți dau în valea cea de groază, ce iute tu dispari! E valea plângerii hidoasă. Mă convertesc în cultul tău în templul poeziei. Strâng frenetic de muchiile tale ce par neșlefuite. Mă cufund în tine poezie să pot renaște în destin. Referință Bibliografică: I-aș săruta cuvântul / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
I-AŞ SĂRUTA CUVÂNTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365835_a_367164]
-
măi și mie, măcar așa din timp în timp la ce concluzii ai ajuns, să văd dacă merită sau, dacă pot să te imit. Mă aude vorbind, clipește scurt, semn că nu trebuie să îmi acorde nici o atenție și se cufundă din noi în meditația lui. - Tu trebuie să fii un adept al lui Confucius, cu gândul departe de rânduielile lumii acesteia și dacă ai putea, la ora mesei ai fi în stare să-ți iei farfurioara cu care să umbli
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
aventura vieții, a căutărilor („Călător”), idealul perfecțiunii supreme („Cântec”) dionisiaca bucurie a existenței („Revelație”), sentimentul scurgerii timpului în dezavantajul eroului liric și îndemnul stenic la ... prețuirea clipei. *** Cu ultimul grupaj, intitulat cu o formulare blagiană, „Să auzi neauzitul”ne găsim cufundați într-o zonă nepoetică în care limbajul devine prea slobod, cu imagini prozaice și formulări stânjenitoare. Se denaturează și se demistifică puritatea și frumusețea actului iubirii, se ajunge la macularea nobleței erotismului ca sentiment înălțător uman. Dacă în „Distih II
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
auzea creierii de necaz zăpăcind... Piși acu încet, invitații tot mai puține, Uluit că nici picioarele nu-l mai pot ține, Dorea numai un pic cu ea să vorbească, Chiar de chitic izbutea doar s-o iubească... Disperat s-a cufundat tare în băutură, Multi motani îl băteau acum pe bătătura, Nu mai speră, mândrie nu mai avea deloc, Si devie așa atlet și cam pe la mijloc.. Credea profund că norocul îi scapără, Râul ce-i venea și potopul ce i
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
domeniul conspirațiilor cu viteza luminii. Nu cu aceeași viteză ochii descoperiră în spatele monstrului niște oameni în uniforme având figuri foarte asemănătoare monstrului care priveau spre el prin cătarea unor arme. Jale! Se uită instinctiv la prietenii lui. Erau lângă el, cufundați în mormanul de boarfe sub care adormiseră și păreau la fel de îngroziți. Însă, trebuie să specificăm, muțenia lor nu se datora spaimei ci, așa cum vor povesti mai târziu, mult mai mult comportamentului specific al pescarului pe timpul activității. Cel puțin așa le
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Este tot ce pot să îți spun și, firesc, Sunt floarea vieții din a ta grădină! SĂ TE VISEZ În noapte amintirile se-adună Și dau năvală în inima pustie, Nu pot, n-am cum să le alung Și mă cufund în liniștea târzie Uitând de mine. Aud un zgomot la fereastra mea, Să fie, oare, îngerul de noapte? Sau poate-i gândul tău, La ceas târziu să vină La căpătâiul meu... Dar sunt atât de singur, Mai singur ca oricând
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri, ca pe majestatea sa holderlin, însingurat, cufundat în tristețe, cu care adesea intru în vorbă; el mă învață despre călătoria în nirvana, despre hieroglifa pictată peste cer din care fug încet umbrele amintirilor, despre pasărea cu ciocul de aur ca dar al morții unde există fum, cenușă
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
asta,mă dărui ție,cel care scoți la luminăpoemeledin subteranul inimii mele.... VII. ÎN PALMĂ TA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013. În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți. Numai în palmă ta cea aspră și muncita Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palmă ta sortită Să schimbe-n
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
dulce mângâiere, Alunga demoni ce mă vor în stăpânire; Când timpul va sosi de veșnică tăcere În palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire. Citește mai mult În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul,Să mă cufund în mângâieri cumințiși cu blândețea lor să potolești talazulCe-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți.Numai în palmă ta cea aspră și muncităîmi aflu calde mângâieri de catifea,Aduc tribut sărut pe palmă ta sortităSă schimbe-n armonii năluci sub fruntea
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
comenteze, a coborât fereastra compartimentului, a ales un moment potrivit și a făcut vânt sticlei, în răcoarea accentuată a nopții, părând a nu fi câtuși de puțin afectat. A tăcut și locotenentul. Abia într-un târziu, când restul călătorilor erau cufundați în somn adânc i-a explicat : - Nu prea sunt obișnuit cu băutura asta. Băieții ăștia cu atât mai puțin. La cât s-au amestecat băuturile, asta mai lipsea.... Albert a făcut ochii mari apoi a clipit, semn că a înțeles
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
și ale plutonierului-major Negară îl înviorează. Nu a ieșit încă din grațiile gradaților, stăpânii programului de după amiază și seară și al programărilor schimbului doi de planton. Doborât de oboseală și de frigul pătrunzător, în loc să-și aprindă obișnuita țigară, s-a cufundat într-un somn adânc, frate cu moartea cum ar spune Mitru - tatăl lui, purtător de cuvânt al străbunilor străbunilor lui. - Somnul, băutura și curvele sunt dușmanii grănicerilor aflați în paza frontierei ! De astea vă rog din suflet să vă feriți
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
de aerul aritocratic al acesteia, de vârsta ei înaintată cât și de doliul a cărui vizibilitate nu emana atât din îmbrăcăminte căt din întreaga-i înfățișare. S-a rezumat la a-i da binețe vârstnicei doamne după care s-a cufundat în lectura unei cărți. Încerca să profite din plin de cele scrise de autor ba mai mult, să descopere trăiri și simțiri la care nici chiar acesta nu se gândise. Acest fapt l-a determinat să-și ridice privirea pentru
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
caz, niciodată în întregime. Măcar o părticică din el trebuie păstrată cu sfințenie, altel nicicând nu va putea renaște după ce va fi rănit, chinuit, torturat, cu voie sau fără de voie de către altcineva sau de către tine însuți. Suferind descoperea durerea sufletească cufundându-se într-o stare jalnică. Nu a avut lacrimi îndeajuns. L-a cupris un dor de goană nebună, neștiind încotro și de ce. În loc să iasă pe poartă, ca toți oamenii, a sărit gardul de parcă ar fi trecut prin el din nebăgare
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
de gând, razele i se împlântă în albul Zilei-Mireasă, furișându-se-n zările mele. Cu sufletul meu îi ating sărutul de pe frunte. Se răsfiră Frumusețea în fiorul arzând al iubirii. Alunec în leagănul ramurilor pe care mugurii zămislesc chemarea. Mă cufund tot mai mult în cântecul Dorului Dacic. Acum toate mă bucură: lumina, aerul, doinele, apele cu cântecele lor, liniștea serii, ciripitul zilei, florile înmiresmate, poemele creștine, călăuzirile strămoșilor, Filocalia lui Dumnezeu, frumusețea Fecioarei Maria. Cântarea mi se prinde de suflet
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
încât ardeau și pietrele. Iar eu am pornit spre ea ca să-mi potolesc pofta. După ce am facut cam o milă de drum ars de pofta până în măduva oaselor, am căzut în altă stare, am văzut pământul deschis și pe mine cufundat în adâncimea lui. Și am văzut trupuri moarte zăcând putrede și îmbucătățite, plin de un miros fără de seamă de urât. Acolo era un bărbat cu o ținută de sfânt. Acesta mi-a arătat trupurile stricate și mi-a zis: - Iată
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]