2,007 matches
-
predicate ale unui triunghi. Toată cunoștința cere o noțiune, fie aceasta cât ar voi de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna ceva general ce servă de regulă. Astfel noțiunea corp, după unitatea atâtor varietăți ce ne cugetăm sub el servă de regulă cunoștinței noastre despre fenomene esterioare. O regulă a intuițiunei poate să fie însă numai prin aceea că, la fenomene date, reprezintă reproducția necesară {EminescuOpXIV 409} a celor varie din ele, prin urmare unitatea sintetică din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se poate cugeta ca atare prin date empirice numa. Trebuie să existe o condiție care precede toată esperiența și o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după reguli, cari reguli nu numai că le fac reproductibile cu necesitate, ci și determină intuițiunei lor un obiect, adică noțiunea despre ceva în care ele stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și prin ea toate fenomenele posibile, o au cu apercepția primordială, în care apercepție toate celea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a sintezei 128 v lor prin imaginație, sub care așadar toate fenomenele stau ca daturi la o experiență posibilă. Fiind însă că această referare a fenomenelor la o experiență posibilă este asemenea necesară (pentru că fără aceasta noi n-am putea cugeta prin ele nici-o cunoștință și ar rămânea indiferente pentru noi) urmează că inteligența pură, prin Să se ia bine seama la acest axiom, căci este de mare importanță. Toate reprezentațiile se referă necesarminte la o conștiință empirică posibilă, căci daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constituind ele baza posibilității în genere de a cunoaște un obiect în experiență? Inteligența am definit-o mai sus în deosebite moduri: am spus că-i spontaneitatea cunoștinței (în antiteză cu receptivitatea sensibilității), am spus că-i facultatea de a cugeta, sau și facultatea noțiunilor, sau a județelor, cari explicări, privite la lumină, sânt una și aceeași în ținta lor finală. Acuma însă putem caracteriza inteligența ca o facultate a regulelor. Acest semn caracteristic e mai fertil și s-apropie de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
meu identic, exprimă cu necesitate o unitate peste tot a lor în una și aceeași apercepție. În această unitate a conștinței posibile (virtuale) consista însă și forma cunoștinței toate a obiectelor (prin care cele varie se {EminescuOpXIV 416} {EminescuOpXIV 417} cugetă ca aparținând unui obiect ). Deci modul cum cele diverse ale reprezentației 136 v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în obiectul care se subsumează sub ea; căci [aceasta] se-nțelege sub expresia: un obiect e cuprins sub o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen[ă] cu acea curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de însemnată este cauza proprie care necesită o doctrină transcendentală a puterei de judecată pentru a arăta putința cum noțiuni intelectuale pure pot fi în genere aplicate asupra fenomenelor. În toate științele celelalte, unde noțiunile prin cari obiectul se cugetă în genere nu sânt atât de deosebite și eterogene de acelea cari-l reprezintă in concreto, nu-i trebuință de a face o cercetare deosebită pentru aplicarea celei dentăi asupra celei de a doua. Acuma-i clar că trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici însemnătate care ar putea să reprezinte noțiunea unui obiect. Așa de es., dacă s-ar abstrage de la determinația sensibilă a persistenței (Beharrlichkeit) și s-ar zice substanță, atunci acest nume n-ar însemna decât ceva care s-ar putea cugeta ca subiect (fără însă de a fi predicat la altceva). Din această reprezentație nu pot face nimic, fiindcă ea nu-mi arată defel ce note (determinații) are lucrul pe care-l admitem să fie un asemenea prim subiect. Așadar categoriile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci totodată și pentru a cunoaște adevărul. Căci daca judecata e analitică, fie negativă fie afirmativă, atunci adevărul ei trebuie să se cunoască de-a pururea după principiul contradicțiunii. Căci contrariul (Widerspiel) de la celea ce sânt cuprinse deja și le cugetăm în noțiunea unui obiect se va nega de-a pururi în mod consecvent; 154v noțiunea însăși se va afirma însă cu necesitate despre obiect, pentru că contrariul ei ar contrazice obiectului. De aceea trebuie să și admitem că principiul contradicțiunii este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la mulțămirea păciuită cu o proprietate hotărâtă, dar necontestabilă. Îndreptate contra dogmaticului necritic, care n-a măsurat sfera minții sale, prin urmare nu a determinat după principie hotarăle cunoștinței sale, care așadar nu știe dinainte cât și ce poate, ci cugeta a o știrici prin încercările lui, contra unui asemenea atacurile sceptice sânt nu numai periculoase, ci chiar destructorii. Căci dacă e prins asupra unei singure aserțiuni pe care n-o poate justifica, a cărei părere însă nici n-o poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Grossenlehre) asta și mai mult e dator s-o facă filozoful, ca să poată determina cu siguranță partea ce o are un deosebit soi de cunoștințe la întrebuințarea vagă a inteligenței, valoarea acelei părți și influența ei. De aceea, de când a cugetat sau mai bine a meditat (nachdenken) rațiunea omenească, nu s-a putut lipsi nici de metafizică, deși n-a putut încă s-o reprezinte pîn-acuma lămurită în destul de toate părțile străine ei. Ideea unei asemenea științe este însă tot așa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni trebuie spre a ni da un obiect parte al simțului esterior, parte a celui interior. Cea dentăi e numai noțiunea materiei (extensiune impenetrabilă, fără viață), cea de a doua e noțiunea unei ființe cugetătoare, în reprezentarea internă empirică: "eu cuget". De rest am trebui să ne abținem în toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și momentul istoric, pentru a fixa mai precis punctul de-ntrebare, vom nota chiar de-ndată cum că noțiunea culturei în sens restrâns peste tot nu este încă foarte veche; cum că ea, în însemnătatea ei specifică în care-i cugetată la noi, nu pare a exista la alte națiuni ca o noțiune unitară, fiindcă în toate limbele mai nouă lipsește o vorbă congruentă pentru significarea sa; elementele sale ni se prezintă ici altfel amestecate de cumu-s dincolo, și conțin când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propria realizare obiectivă a științei; știința există într-adevăr și ca atare, afară de individul singular, obiectiv; însă ea planează oarecum numai asupra și între individe, ea are o formațiune și obiectivitate numai ideală; ci numai abia în individele ce o cugeta și-o știu ea există în orce vreme real; aicea are realitate obiectivă *. Chiar în monumentele științei, în cărți, harte, instrumente și al[tele], unde într-adevăr ea pare a fi existentă și grămădită, ea nu există în faptă decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individual. În metafora noastră de mai sus fiecare nu-și are centrul său în centrul cercului general, ci într-un cerc deosebit, mai îngust. Datoria acestui om așezat într-o chemare anumită este, așadar, înainte de toate, ca să lucre și să cugete în cercul ce-i aparține lui și, pentru ca aceasta să n-o facă unilateral și-n strâmtoarea spiritului, de-aceea va trebui să-ntindă activitatea sa pe toate terenurile cari-s situate în cercui împrejurul cercului său propriu. Mai adeseori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
morale. Cultură în sensul său primitiv va să zică: figură, formă, frumusețe; un suflet într-adevăr cult va fi așadar acela a cărui ființă și viață, simțire și faptă va urma legilor frumosului, si el merită numirea unui suflet frumos. Să nu cugete însă nimeni la acea frumusețe a sufletului ce ni prezintă în Vilhelm Meister, în orce privință palidă și bolnavă. Cu totului altfel este icoana acestei frumuseți cum ne-o schițează Schiller în acel peste măsură eminent tractat asupra grației și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
nu consimțea cu ispita, nu i-ar fi urmat gândul<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 119, în Filocalia, vol. I, p. 247 footnote>. În tot lucrul pe care-l săvârșim, să avem pe Dumnezeu înainte și să cugetăm că vede orice gând al nostru și așa nu vom păcătui niciodată. Căci, dacă ne temem de semenii noștri ca să nu ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
duce din biruință în biruință până la limanul cel neînviforat al nepătimirii. Și chiar dacă puterile noastre sunt slabe, El are puterea de a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu râvnă îndemnurile și recomandările lor, pentru ca atunci când
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lui în loc de-a fi fost o favoare a sorții. Îndealtmintrelea fondul caracterului lui era blând și inteligența sa caldă: nici nu se putea altfel, căci era originar din ținutul Neamțului, din acea rasă arhiromînă de munteni care vorbește și cugetă încă și astăzi precum se scria în secolul al șaptesprezecelea. De aceea s-o fi și ocupat cu metafizica și nu cu tripotajul de bursă; cu căutarea adevărului după putințele lui, nu cu sofisme în favorul răscumpărării liniei Cernavoda chiustenge
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o farsă și onestitatea o nerozie. Dar... de mortuis nil nisi bene. Erorile legate de-o mână de pământ se desfac deodată cu ea, și e destul dacă, în urma unei existențe atât de chinuite precum este aceea a omului ce cugetă și simte, avem a constata o urmă de bine și de adevăr, un gol. Desigur după moartea Gianiilor și Caradalelor nu va mai rămânea nimic de constatat și nici un gol în urmă-le, căci aceștia sunt dintre cei ce se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate să tăgăduiască că ceea ce a supărat mai mult pe români sunt tendințele străine, apucăturile străine ale Domnilor greci, înrîurirea străină și disprețul a tot ce era romînesc: al tradițiunilor, al gloriilor, al deprinderilor românești. Și oricine va voi să cugete un moment la mijloacele prin care roșii s-au ridicat și prin cari se țin la putere va vedea că ceea ce-i caracterizează sunt tocmai apucăturile străine, și ideile străine și înrîurirea străină. Pseudo - liberalii noștri nu s-au ridicat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]