1,153 matches
-
plătește Mickey Jidanul? — Cu mai mult decât ți-a dat ție Brenda. Shortell râse. Privirea ciudată a lui Breuning se transformă într-un zâmbet. Niles își aruncă țigara și o strivi cu talpa. De ce n-ai raportat ce știai despre culcușul lui Marty Goines, șmechere? Ce mă-sa se-ntâmpla acolo? Mâinile lui Danny dislocară o bucățică de lemn din pupitru. Spuse cu o voce străină: — Sunteți liberi. *** Considine și Smith îl așteptau în biroul lui Ellis Loew. Masivul Dudley tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny. Îi spuse: Am vorbit cu un tip pe nume Leo Bordoni. Nu prea voia să cânte, dar mi-am dat seama că fusese interogat dinainte. Cred că tu l-ai agățat și cred că asta s-a întâmplat în culcușul lui Goines. Când i-am descris locul, i s-a părut al naibii de familiar. În afara lui Niles, întreaga încăpere era cufundată în ceață. — Nu acum, sergent! tună el cu o voce autoritară. Nu acum pe mă-ta! Cred că ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceasta va fi reședința lui de o viață, și că va ajunge profesor la Universitatea pe care i-am arătat-o de lângă ceas. Dar să nu ne lăsăm furați de amintiri și să revin la subiect. Își găsise Sire un culcuș într-o încăpere de la subsolul internatului, unde a improvizat un fel de laborator de fizică, dar avea și liniștea necesară pentru distracția lui de bază, rezolvarea temelor de matematică. Îl vizitam adesea aici și în timpul lui liber, feriți de ochii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea. Erea pitoresc. Bărbații dezbrăcați la jiletcă or la cămașă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să cânte; când a terminat de cântat, și-a dat seama că nu era pasăre. * Poți să scrii și cu sufletul, dar numai dacă ai cerneală. * Are o minte ascuțită, dar nu perforează idei. * Bogățiile se fac, nu se strâng. * Culcușul moale nu face somnul mai ușor. * Toate problemele grele devin ușoare, dacă știi să le rezolvi. * Idealul doar prin vis se atinge. * În Franța, brânza s-a împuțit de mult. Se spune că... * Nu atunci când te afli la pământ trebuie
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sine parcă mă întremă și mă hotărâi să mă întorc în patul meu, să lichidez cele două sandvișuri cu cașcaval (foamea - semn bun!) și să mă culc. Nu fu chip. T., în picioare, aștepta exact în fața scăriței care ducea la culcușul meu; cu un gest dur, mă fixă pe marginea patului de jos și articulă clar și grav: - Tu dois faire un choix! Mi-am zis că e beat și am căutat, din ochi, pe undeva, sticla de coniac, goală; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în 2011. Văd două lucruri care mi se par impor tante: văd că Înalta Curte începe să vină la întâlniri și Curtea Constituțională, de asemenea. Acestea sunt două sem nale pe care le așteptam de foarte mult timp. Ieșirea din culcușul cald și mersul în fața cole gilor, unde să discute probleme, nu dosare. Cred că ăsta e un lucru bun și per sonal sunt optimistă. E adevărat că fără optimism în domeniul ăsta nu faci foarte multe. — Vă propun să vorbim
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
uscat părăsea râul. La câțiva pași după plajele cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile, golfurile dispăreau în canioane inaccesibile și o persoană, dacă voia sau trebuia, putea să întoarcă spatele familiei și prietenilor și să-și încropească un culcuș alături de urșii americani. Malurile râului și munții vibrau practic datorită sufletelor tuturor celor care aleseseră sălbăticia; câțiva dintre ei lăsaseră în urmă pietre de mormânt și inscripții - inclusiv numeroasele semne ale trecerii lui John McKay pe la Barth Hot Springs. McKay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A luat-o în brațe, iar brațele lui erau calde. Jina și-a îngropat fața în pieptul lui și-a rămas așa până când Ahmad n-a mai mișcat, iar flăcările pornite de el s-au întins spre alte cabane, spre culcușurile lupilor și fumul înecăcios s-a ridicat peste Corey Ridge. Trebuie să mergem, a zis Mike. Naji a ridicat ochii. Nu pot să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o lopată. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost complet. Lică nu avea numai tacâmul pus, ci și patul așternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrinări, rezultă că anume stradă era legată pentru el de un anume fel de ospătare si culcuș. Acest trai aventuros căpătase totuși, prin repețire, un fel de ordine. Sia avea vreo zece ani când Lică, într-o zi, văzuse pe o casă o firmă ce-i adusese din nou dinainte pe verișoara Lina din Tecuci. Descoperirea ii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i se păru că Lică gîndește: "Iată-mă! Eu sânt locțiitorul, amantul și vin să mă așez confortabil în culcușul tău de cadavru viu, căruia îi vom face în curând un sicriu." " Cine e nemernicul ăsta și ce voiți aci?" spuse în minte, cu glas violent, Adei. - Ce dorești, Ada? articula cât mai moale ca să nu se zdruncine. Ada făcu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un model în ace de brad foarte clar. Instalarea mea în aripa locuibilă a clădirii principale, a cărei structură solidă era datorată anilor ‘80 ai secolului XIX, nu oferea nimic nou, eventual o variațiune a lucrurilor cu care eram obișnuit. Culcușul mi l-am găsit, așa cum o făcusem deja ca ajutor la Luftwaffe și în serviciul Reich-ului, apoi ca tunar tanchist, ca prizonier de război și, în sfârșit, ca băiat la cuple, ca beneficiarul cel mai de sus al unui pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a lovit, condusă de destin, un tubușor de lut care i-a adus țintașului ca premiu barza Adebar. Aceasta purta în cioc un coșuleț în care își aveau culcușul doi gemeni. Asta se întâmpla înainte ca pilula să inaugureze era anticoncepționalelor. Cine s-a speriat mai tare? Nici măcar trandafirul pe care l-am nimerit imediat după asta nu a reușit să o consoleze pe Anna. Indiciul profetic referitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
muntelui, oamenii și vitele din sat. Dar nici pe departe nu se putea vorbi de așa ceva. În primul rînd, intrarea era destul de îngustă și chiar fioroasă. Aveai impresia, cînd te uitai de afară înăuntru, că vezi locul unde-și are culcușul de veci întunericul și că pe lîngă el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile până atunci vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare de lumină și cădură. De la o vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
astfel încît oricine putea să vadă că el își purta hainele ca pe un scut. Avea, de asemenea, de a face cu maniera în care se reîntorcea acasă în fiecare seară, ca un animal care este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe partea dreaptă, cu o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]