930 matches
-
construcția delirului participă halucinațiile. Temele delirante sunt variate și numeroase. Cele mai frecvente sunt: * temele de persecuție sau paranoide cu idei de urmărire, relație și prejudiciu; * temele de grandoare cu idei de bogăție, putere, frumusețe, megalomanie; * teme micromanice: idei de culpabilitate, autoacuzare, umilință; * teme de gelozie, mistice și teme cenestopate. Tulburări de inteligență Ținând seama de particularitățile inteligenței, Thorndike (apud Hoeksema, S.N., 1998)67 distinge următoarele tipuri de inteligență: 1) inteligența abstractă sau conceptuală: aptitudinea de a folosi simbolurile și materialul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
săptămîni mai tîrziu, pe cînd se afla la plajă cu mama și sora lui, un telefon scurt i-a informat că tatăl tocmai își trăsese un glonte în cap. Vreme de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii, pe un velier
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
familii de stînga, antimilitaristă, și în urma întrebărilor născute de observarea faptului că militarii francezi par a fi cumva excluși din corpul social, în vreme ce situația e cu totul alta în majoritatea țărilor. E ca și cum asupra lor ar apăsa un fel de "culpabilitate colectivă". Din întîlnirea naratorului cu acel soldat-artist s-a născut, după părerea cvasiunanimă a presei, o capodoperă. Entuziasm explicabil din multe puncte de vedere, și totuși... Sobrietatea excesivă a stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Leonora Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frumusețe aspră, halucinantă, un text care trezește multe întrebări legate de opoziție și colaborare, de tăcere și compromis... Structura de rezistență a romanului se sprijină pe pilonii teamă / rușine și pe tot ce gravitează în jurul acestora, în sfera semantică a culpabilității și ispășirii. În plan simbolic, romanul se dorește a fi o dublă curățire: la nivel național, e vorba de onoarea pierdută a micuțelor țări baltice, ocupate succesiv de Armata roșie, de nemți și iarăși de ruși, privite cu ostilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea sa auctorială pe spinarea bietului cititor, care termină cartea cu un viu sentiment de culpabilitate și de neputință. NU MAI CITI. NU VREAU SĂ MOR. ÎNCHIDE CARTEA. E VIAȚA MEA ÎN JOC. NU EȘTI MAI BUN DECÎT CEILALȚI. ȘI TU VREI SĂ MĂ VEZI MURIND. (Un înger care plînge) Cei doi scriitori dau glas unor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în poșetă, Bizu începe să înțeleagă și să-și regrete orbirea. Implicat de data aceasta direct în nefericitul eveniment, chiar dacă fără știrea lui, scenariul melodramatic al sinuciderii nu i se mai pare absurd, și îl încearcă un puternic sentiment de culpabilitate. La fel ca în alte situații asemănătoare, agronomul simte nevoia singurătății și a unui sever examen de conștiință. Vinovat, se condamnă sever pentru egoismul său ("nu văzuse pentru că nu-i convenise să vadă; și la dânsul totul se altoia pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
românească un punct de referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în lumea violenței moderne. Un profesor de istorie, retras în pustietate mai mult de frică decât din înțelepciune, își scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
și aluzii înțepătoare. Dacă tot am pomenit de personaje, trebuie spus că filmul lui Alexa Visarion are implicații existențiale solide și că, dincolo de a fi o poveste cu tineri, ne invită la o reflecție etică despre răspundere și sentimentul de culpabilitate, despre vidul existențial, despre nepăsare și faptul-de-a-fi-om-azi. Vorbeam mai sus de mediul burghez și de familiile înstărite din care provin Irina și Răzvan. Ea se trage dintr-o familie destul de bogată, însă în care nu sunt evidente preocupările artistice, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă atât la nivelul jocului, cât și la nivelul mizanscenei. Un spectacol frust ce crea în public o puternică senzație de culpabilitate, mizând pe reacția conștiinței ce se revoltă împotriva înmatriculării personalității. Momentele împlinite ale acestei reprezentații probabil că nu le-aș mai putea repeta acum. Nu mai am inocența atât de necesară acestui text. Eu fac spectacolele dinlăuntrul meu. Eroii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în mod direct. în ceea ce privește agresorul, adesea, pentru a evita sau a diminua responsabilitatea și consecințele actului de violență, acesta prezintă o imagine mai puțin gravă asupra evenimentului pe care l-a produs sau construiește rațiuni false pentru a-și diminua culpabilitatea. Violența se regăsește în prezent, în cotidian și însângerează istoria grupurilor sociale, a omenirii în ansamblu. Cercetări recente, în bioarheologie, demonstrează o largă răspândire a violenței interpersonale, promovată mai ales de sexul masculin. „Canibalismul ce se pare că a fost
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și în același timp dezumanizează și desconsideră populația-țintă și victimă a actelor de violență a grupului. în timpul războiului, soldații pot comite acte de o mare violență în numele interesului grupului pe care-l apără, dând curs ordinelor primite și fără sentimentul culpabilității față de victimele cărora le induc suferința. Dar capacitatea de a acționa astfel, în circumferința sociopolitică a grupului, este legată adeseori de un tip de personalitate dependentă, imatură din punctul de vedere al dezvoltării morale. Stadiul matur al dezvoltării morale plasează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lucrurilor, conform căreia părinții ar trebui să moară primii (apud Huntley, 2001). Doliul perinatal apare și în cazul unui avort terapeutic, când produsul de concepție nu este viabil din cauza unor malformații sau deficiențe grave. S-a constatat că depresia și culpabilitatea care acompaniază decizia părinților de a întrerupe o asemenea sarcină este mai accentuată decât în alternativa că survine un avort spontan sau provocat de o gestație indezirabilă pentru familie. între autoritățile domeniului persistă o dilemă în legătură cu influența pe care o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
să menționăm că frații sau surorile mai mari ai copilului decedat, vor avea parte de o protecție parentală supradimensionată și de-a dreptul sufocantă, devenind frecvent paratrăsnetul preferat pentru toate indispozițiile părinților. în plus, adeseori se instalează un sentiment de culpabilitate față de cel decedat (având în vedere ambivalența afectivă cu care l-au tratat), cât și față de cuplul parental (întrucât acești copii se consideră adeseori coautori la multiplele necazuri ale acestora). Mulți părinți cred că barca de salvare din tragedia lor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu ca pe o măsea cariată, părinții au parte de un real suport în dramă pe care o traversează. Oricum, întregul arpegiu de trăiri constituie o povară de o dificultate specială pentru părinți, întrucât apare și un sfredelitor sentiment de culpabilitate că n-au reușit să-și onoreze o misiune fundamentală, cea de a procrea. Mai apoi, pierderea în cauză poate activa și alte suferințe din trecut și care au stat lăcătuite în subteran. Așa cum am mai menționat, potențialul traumatizant al
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care au stat lăcătuite în subteran. Așa cum am mai menționat, potențialul traumatizant al unui avort la cerere este mai redus, comparativ cu moartea copilului în uter, dar, contrar aparențelor, nu este însă deloc anodin, acompaniindu-se uneori de o corozivă culpabilitate. încercând să deceleze cauzele subtile pentru care o femeie aptă de a deveni mamă refuză totuși această șansă, literatura de inspirație psihanalitică, mai precis M. Bydlowski (2000) evocă resentimentele adânci față de propria mamă, pe care în acest mod simbolic o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
larg (inclusiv psihic). Destinatarii pot fi propriii copii, alte persoane din anturaj sau ei înșiși. Când se află în postura de viitori părinți, supraviețuitorii avortului traduc în act tendințele avorționale ale propriului lor cuplu parental, transpunându-și eventualele frisoane de culpabilitate, prin convingerea că eliminând copilul lor nenăscut, îl scutesc pe acesta de încercările aspre ale vieții. Cât privește ostilitatea rivală pe care o promovează față de rude, ea se subsumează aceleiași dorințe de a avorta psihologic pe toți cei care îi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Empereur et prêtre. Étude sur le "césaro-papisme" byzantin. Paris: Gallimard, 1996. Danto, Arthur. Analytical Philosophy of History. Cambridge: Cambridge UP, 1965. Delumeau, Jean. Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată. București: Meridiane, 1986. 2 vol. [1978]. ---. Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (secolele XIII-XVIII). Iași: Polirom, 1997. 2 vol. [1983]. ---. Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII. Iași: Polirom, 1998. [1990]. ---. Grădina desfătărilor. O istorie a paradisului. București: Humanitas, 1997. Liniștiți și ocrotiți. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui alt echilibru ce va fi într-un raport fidel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
originale sunt minimalizate sub prezumția de mediocritate. În acest fel, sociologii pot fi absolviți de orice responsabilitate pentru că nimeni nu ar fi reușit să spargă cenușiul și platitudinea unor cercetări subempirice ori inconsistența studiilor „partinice”. Dar nu și de sentimentul culpabilității pe care putem să-l observăm În rândul sociologilor maturi, ca și În dezbaterile despre „sociologia românească”. Chiar și Încercarea de a identifica un asemenea câmp, cu scopul de a contura oarecare merite În domeniu, provine În bună măsură din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și schimbul de informații, sunt multipli atât în cadrul comunicării verbale cât și în al celei non-verbale. Mulți pacienți se simt „blocați” la începutul ședinței: a vorbi despre sine nu merge de la sine întotdeauna. Anxietatea socială, stima redusă de sine, rușinea, culpabilitatea, frânează elanul de a solicita ajutor și înțelegere. In acest context, este esențial ca terapeutul să știe să înceapă conversația și să controleze convorbirea. Pe parcursul ședinței, întreruperea pacientului pentru a clarifica noțiuni sau termeni considerați fundamentali demonstrează atenție și interes
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care o presupun exercițiile, efortul rămâne constant. Pacientul are nevoie să se simtă stimat, respectat, înțeles de către terapeut pentru a fi în măsură să vorbească liber și deschis despre evitările sale, fără a resimți în legătură cu acestea nici rușine și nici culpabilitate, ceea ce, a contrario, ar agrava tulburările și ar frâna terapia. Rămâne în sarcina terapeutului să rediscute despre „contractul terapeutic”, nu în termenii unei amenințări, ai unei reprimări sau sub forma unei „lecții de morală”, lucru care ar altera și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
împotriva tulburării și nici nu reușește să-și amelioreze stima de sine. Terapeutul trebuie, deci, să aibă răbdare, în timpul ședinței, să-i explice apariția subtilă a acestor micro-evitări și să întărească alianța terapeutică, încurajând pacientul să verbalizeze, fără rușine sau culpabilitate, modul său de a evita, de a realiza diversiunea într-un anumit moment al expunerii. Si să se asigure că pacientul reușește să se confrunte până la capăt cu scenariul său catastrofic, cu riscul de a reevalua, a rediscuta gradarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
devreme, însoțită de soțul ei. Ea este anxioasă, îi este teamă să nu-și piardă mințile, să nu fie internată sau să nu fie obligată să ia medicamente. Atmosfera calmă din cabinet o liniștește puțin câte puțin. Are sentimentul unei culpabilități importante, și își reproșează că este cauza îngrijorării celor care îi sunt aproape. Trecerea în revistă a sarcinilor In perioada scursă de la consultația precedentă, pacienta a făcut 18 atacuri de panică (dintre care 6 nocturne) și a luat 27 de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]