6,333 matches
-
e rotundă cu un spațiu de cerc de parcă pe acolo acum aș avea un fel de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un internet, a, da! o să-ți placă! În colțul blocului pașii o iau în stânga și imaginea lui cumva se deplasează în sens invers. Tocmai m-a sunat să ne vedem diseară, ok! lui îi răspund. Câinele Ham s-a culcat cuminte, mă mir. Ce zici, Baby, să-l iau pe cățelul ăsta? E frumos, cred că nu mă pot abține, iaaaa-l! și l-am luat. Pot să-i pun numele tău? Nu, că n-am chef să-l strigi prin AfterDays
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ce zici, Baby, să-l iau pe cățelul ăsta? E frumos, cred că nu mă pot abține, iaaaa-l! și l-am luat. Pot să-i pun numele tău? Nu, că n-am chef să-l strigi prin AfterDays culcat, fii cuminte, ok! În fața scării mă aștepta Pinochio, Prințesă, du-te tu înainte, să nu aștepte Pinochio prea mult, dau banii țiganului plus un ban de metal, negociez puțin, asta am învățat de la Dragoș, mi-am luat și eu un coker, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
câine, pentru că nu se mai putea. Să nu-i spui câine, el nu e câine, mi-a spus îngerul cu unghii negre, el e cățel, el e un puf, ce-i dai de mâncare? Ficățel cu caș de vacă, răspundeam cuminte, să-i dai morcovi și să nu-l culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o pernă de puf și să doarmă în puf, așa trebuie, el e un puf. Deja ne usturau ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tatăl ei m-a întors cu mașina, m-a lăsat în fața teatrului în 5 minute, ce de căcat când toți sunt așa de amabili și săritori, mă strâng în mine și mă ghemuiesc cu genunchii la gură, fetița nu e cuminte și face prostii și mi-e jenă de o întreagă industrie din celula de bază a societății, mi-a plombat-o bine, zic și închid subiectul, luând-o pe scări în sus: Baby, unde ești? Alerg pe trepte în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
liniștită și Mami îi face clătite, câinele Ham a rupt tot ce a putut în garsonieră la Cezar și acum doarme mulțumit, muzica e deși afară un picamer, dar ce contează, în capitală începi să devii selectiv, aseară Pinochio cel cuminte a plecat să se însoare, Prietena care e mai sus iese tiptil de dimineață și mai strânge puțin din dezastru, îmi zâmbește din pragul ușii, azi e sărbătoare mare, Mami primește bani de la fratele ei pentru casă și luni devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț iar de un vis venit din altă lume, departe, poate e un nebun mistic, poate, habar n-am, era nevoie să-mi spună cineva să fiu cuminte și am să fiu, să mă reduc la mine, să fiu dezvirginată iar, să o iau de la-nceput. Ce bine să te poți întoarce acasă, acolo unde ai trăit tot și de unde curentul îți intră prin tălpi, tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
el a plecat câteva minute, mi-a povestit în culori destul de sumbre ce-nseamnă căsnicia ei cu el. Pentru ea a fost o descărcare sufletească. — Prin urmare chiar l-ai țepuit. — Da, spuse Fanny. Cred că da. — Ești o fetiță cuminte, spuse Creighton în timp ce CD-ul se termină. Pune alt disc, o ruga el. Hai să ascultăm radioul, propuse ea. Se apropie oră știrilor. — Iar știri! se plânse el. Fanny apasă pe butonul care deschidea radioul pe postul BBC Radio 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mi recupera timpul pierdut. Pentru mâine am un plan încărcat care, pe lângă puținele fapte făcute azi, prevede și o notă de 10 care o va mulțumi pe doamna învățătoare, dar și pe părinți. Mă voi strădui de asemenea să fiu cuminte și ascultătoare, să-mi ajut mereu părinții în treburile casnice, să muncesc și să respect pe cei din jurul meu. Da, aceste fapte îmi vor împăca deplin conștiința mea cea revoltată. Și, zicând aceste vorbe, adorm liniștită odată cu natura amorțită. Alina-Georgiana
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună mâncare animalelor în hrănitoare. Iarna este un anotimp minunat. Alina-Geogiana Dumitriu, clasa a III-a C Poveste cu Moș Crăciun Orice copil știe că moșul vine noaptea, punând cadouri celor cuminți. Moșul va veni cu siguranță și la mine, fiindcă am fost o fetiță cuminte. Mă numesc Andreea și, poate, sunt deja măricică ca să mai cred în Moș Crăciun, dar încă mai sper că, acolo, undeva într-o agendă, moșul mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Iarna este un anotimp minunat. Alina-Geogiana Dumitriu, clasa a III-a C Poveste cu Moș Crăciun Orice copil știe că moșul vine noaptea, punând cadouri celor cuminți. Moșul va veni cu siguranță și la mine, fiindcă am fost o fetiță cuminte. Mă numesc Andreea și, poate, sunt deja măricică ca să mai cred în Moș Crăciun, dar încă mai sper că, acolo, undeva într-o agendă, moșul mă mai are încă pe listă. Seara s-a coborât peste pământ și ninsoarea nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ho! De ce nu dormi, copilă? Voiam să te întreb cum e să împarți cadouri la 9000000000 de copii? Vino cu mine și am să-ți arăt! Ne-am urcat în săniuță și am pornit. Am cunoscut o mulțime de copii cuminți care îl așteptau nerăbdători pe Moș Crăciun. M-am trezit în pat cu o scrisoare, în care scria așa: ,,Dragă Andreea, Fiindcă ești o fetiță foarte cuminte, aș dori să te invit anul viitor la o petrecere la Polul Nord. Milt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am urcat în săniuță și am pornit. Am cunoscut o mulțime de copii cuminți care îl așteptau nerăbdători pe Moș Crăciun. M-am trezit în pat cu o scrisoare, în care scria așa: ,,Dragă Andreea, Fiindcă ești o fetiță foarte cuminte, aș dori să te invit anul viitor la o petrecere la Polul Nord. Milt va conduce trăsura. Prăjiturile tale au fost cele mai gustoase. Cu dragoste, Moș Crăciun.” Andreea Căciulă, clasa a IV-a C A venit iarna! Iat-o și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
era ,,La lilieci” și-n viațantâia, și-ntr-a doua... Pe a treia, nu ne-ai povestit-o... sau n-am citit-o eu? Poate... Când ți-a tăiat trunchiul, le-a fost frică păsărilor. Dar tu te-ai așezat cuminte în vatră, noi neam odihnit pe laviță și tu ne-ai dat în mână condeiul și ne-ai poruncit să luăm notițe. Să fi fost iarnă când te-ai stins? Nu mai știi. Oricum, de-abia era dimineață, și eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei Morar la Budapesta pe asfaltul ud, sub greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
leasing, dacă vrei. O nouă barbarie! Sau, cine știe, Ultima Mare Migrație. Pe Internet! Dumnezeu are la ce se gândi! Pentru că a murit o dată. A doua oară ar fi prea mult. Chiar și pentru El. 11. Petru o pândea răbdător, cuminte, prudent, cum Îi era felul, la barul din colțul opus berăriei care, cu ani În urmă, văzuse cu ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului de la UTC care nu lipsea de la nici o ceremonie. Ca o fată cuminte ce era, Anita Își arăta sânii doar soarelui și lui Volodea Demian pe pajiștea verde a grădinii lor, și nu depășeau În nici un caz mărimea unor dovleci potriviți sau a doi iepurași de câteva luni cu care Volodea se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci ar mai fi avut de luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urcat apoi În broscuța Volkswagen și ne-am Îndreptat spre frontieră. Klaus-cel-bun s-a Întors În țară. Undeva, În Bihor, a adormit la volan și a murit izbindu-se violent de un sat cu vizibilitate redusă, În timp ce ai săi așteptau cuminți să emigreze În Germania. Era lotul ultimilor sași visători din Transilvania. Klaus nu se omora cu cititul. Avea totuși un poet preferat: Franz Hodjak. Purta cu el mereu o carte de-a lui publicată În țară. Mi-a dat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]