3,786 matches
-
să-l arate cu degetul arătător, obișnuit să acuze, pe liderul partidului liberal și șef al Senatului, imputându-i că l-a criticat dur, fără justificare, în emisiunea de ieri seară la „Antena 3”: „Nu permit nimănui să pună în cumpănă bunele mele intenții și să afirme, în lipsa mea, că nu se are încredere în calitățile mele...”, spune domnia sa răspicat. Dl. Crin Antonescu a ripostat, nepermițându-i lui Ponta să-și termine fraza: „Am afirmat că înțelegerea noastră rămâne valabilă, nu
O ZI PLINĂ DE CONTRADICŢII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350433_a_351762]
-
poate știu. Lucia Olaru-Nenati: Poetul Nicolae Dabija este unul dintre acei intelectuali creativi pe care îngerul neamului nostru i-a izvodit acolo, dincolo de granița de foc lichid a Prutului, în această generație, pentru a întări marginea românității în vremi de cumpănă. Alături de Grigore Vieru - devenit o efigie a poetului tribun - și de încă atâția alții, Dabija a incendiat sufletele românești din acea parte de țară, dăruindu-le un reper, un scop nobil, un ideal, așadar acea energie luminată trebuitoare marilor realizări
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
erau „cuc și altă pasere” și nu-și mai dădeau seama că beau pișoarcă. Nea Gheorghe zicea că le face un bine că să nu se turlăcească prea din cale afară. În fața casei lui nea Gheorghe era un puț cu cumpănă cu o ciutură de lemn și un jgheab lung de lemn, dintr-un trunchi de copac, plin totdeauna cu apă de unde-și adăpau țăranii boii sau caii. Altă dată, când era nea Gheorghe în toane bune mi-a spus fălos
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
000 de coroane, cerându-le însă să dea dispoziție să se tragă clopotele bisericilor pentru ca „populația creștină să se poată închina după cuviință și după legea strămoșească, să poată dobândi ajutorul și îndurarea lui Dumnezeu în aceste vremuri de grea cumpănă”. Stindardul alb, din mătase, purtat de delegații urbei pe drumul ce coboară spre Șcheia, s-a dovedit a fi purtător de noroc. Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Cazacii, la Suceava / Tiberiu Cosovan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 76, Anul I
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi. Proba de rezistență maximă pentru timpane este canonada zilnică de la orele 14, ritual care se ține cu sfințenie, cu începere din prima zi a lunii, până într-un „final furioso” la cumpăna dintre 19 și 20 martie. De ce ora 14, în plină zi, pentru un spectacol de focuri de artificii? Așa cere tradiția, chiar dacă nu se vede nimic. În schimb, se aude. Monstruos, cum ar zice Caragiale. Deși e păcat că se
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
ar deosebi de piatră. În piatră e tăcerea pietrei, pe când în cântec e vocea umană și sufletul. De unde răzbate la dumneavoastră darul acesta al cântecului, care este talentul și dragostea? Am moștenit glasul de la mama. Unde e așezată de destin cumpăna drumurilor de viață și de cântec, în ce vă privește? Pe când aveam paisprezece ani am plecat la București, unde m-am perfecționat pe plan muzical. Am urmat Școala Populară de Artă, în 1982, pe care am absolvit-o cu media
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
de cântec, în ce vă privește? Pe când aveam paisprezece ani am plecat la București, unde m-am perfecționat pe plan muzical. Am urmat Școala Populară de Artă, în 1982, pe care am absolvit-o cu media 9,80. Aici e cumpăna. De aici începe drumul mai lung, ori mai scurt, dar cu țintă. E mai drept drumul acesta, ori mai serpentinat, mai lin, ori pieptiș? O spun nemijlocit, faptele. Am făcut înregistrări la Institutul de Etnografie și Folclor, Constantin Brăiloiu, sub
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
mine pentru nu știu ce fleac, mi-a spus cu ciudă: tuberculosule! Copilul nu era vinovat cu nimic, el așa îi auzea probabil pe părinți discutând. A durat boala mea câțiva ani de zile și iarăși m-a salvat Dumnezeu din această cumpănă a vieții și m-am însănătoșit. Învățasem să curbez nuiele cât puteam eu de groase, pe care le legm la capete cu sfoară, îmi făceam rost de săgeți de la vârful cocenilor de porumb în vârful cărora înfigeam o mică bucată
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de sfânt, / Iar faptele-mplinite, ce-ai mei mi le făcură, / Sunt calea ce-au lăsat-o și dreapta lor măsură. Că el, trecutu-i sita neghinei din cel grâu, / E piatra ce-mi rămâne, când trece apa-n râu, / E cumpăna dreptății ce-mi saltă ori se-nclină / Spre brațul cu dreptatea curată, fără vină”. În anotimpul de aramă, poetul e predispus melancoliei și dorurilor în poeme foarte frumoase, cum e cel numit: “Toamna ardeleană” (Dor de Nichita). Un oarecare sarcasm
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
vor împlini niciodată. Simplul om este supus altor oameni, supuși și ei la rândul lor altora și nu avem habar unde se termină eternul lanț, poate acolo unde a născut soarta în viață. Mă întreb obsesiv deja în clipele de cumpănă ale vieții mele, “suntem neputincioși sau dispunem profund de viața noastră?”, cred și simt însă că nu îmi pot răspunde, dar oare își răspunde cineva? M-am îmbrăcat rapid, zic eu cochet, ușor formal într-o fustă neagră conica așa cum
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală...Comoara această o purtăm în niște vase de lut, pentru că această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi... Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtorare, în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți, trântiți jos, dar nu omorâți.( 2Corinteni 4:1,7-9). 3 greutăți de măsură pentru păstrarea echilibrul în situații limită: Prezența lui Dumnezeu (Matei 28:20), promisiunile Lui (2Petru1:3,4) și scopul lui
IMPREUNA LUCRATORI CU DUMNEZEU de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348655_a_349984]
-
o anumită distanță în relațiile ei. Nu și-a început viața sexuală cum se întâmplă în general cu fetele vârstei sale, încă din perioada adolescenței. Dar nici marea dragoste nu i-a apărut până acum. Soarta îi rezervă însă o cumpănă, prin accidentul suferit. I-l scoase în cale pe Ștefan. Oare chiar se îndrăgostise de el sau ceea ce simte acum poate fi o confuzie între dragoste, iubire și obligație față de cel ce i-a salvat viața? Din modul cum gândește
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT "FATA DE LA MARE" Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Dacă-n oglinda privirii albastre ca marea se-nchide sub geană universul unei domnișoare, ca să viseze lin la cumpăna drumurilor copilăriei și maturizării, înseamnă că ea încetează perceperea cu minutarul a trecerii timpului; e semn că anii fetei galopează de parcă viața i-ar fi datoare să-i arate și încuviințeze cât mai mult și prematur din ea...! Domnișoara aceasta
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
e tot timpul cald, nu port grija nimănui, fac ce vreau, când vreau și mă distrez mai mult decât în cer. Dacă vrei, poți veni și tu cu mine. Vei vedea ce bine ai să te distrezi! Îngerașul stătea în cumpănă, pentru că nu știa prea bine ce ar trebui să facă. Auzise de la îngerii mai mari că odată, un înger fusese alungat pentru că se purtase foarte urât și cel mai probabil că, auzind plânsul, acel înger venise să-l ia cu
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
devine Dumnezeu pentru Dumnezeu, iar poruncile Sale vor fi ,,îndreptarul” vieții morale ale lui Israel. De aceea, legământul nu reflectă rigiditatea unui act despotic, ci este manifestarea cea mai clară a iubirii lui Dumnezeu față de Israel în momente de grea cumpănă, atât sociale cât mai ales spirituale. Însă, cunoscând Dumnezeu ,,cerbicia”, formulează în termenii cei mai radicali păstrarea legământului, care era sinonimă cu fidelitatea față de sine și față de poruncile Sale, dar în același timp accentuează măreția actului: ,,ați făcut ce-am
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SORCOVA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SORCOVA Dragii noștri gospodari, La cumpăna dintre ani Cu mic cu mare venim, Pe toți să vă sorcovim. O luăm de la cap de sat Și de-a lungul și de-a lat, Să vă sorcovim în tindă Sub cârnații puși sub grindă. Sarmalele în ceaun, La
SORCOVA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349936_a_351265]
-
atât de naturală și vizibilă numai pentru Natalia: „(...)Va veni, cum a venit întotdeauna, Umbra care o însoțește de douăzeci și patru de ani încoace în puținele ei momente de fericire, da, de fericire, nu deplină, dar fericire, în momentele ei de cumpănă, de tristețe, de îngrijorare, de dor. Va apărea discret Umbra, tainic și straniu va apărea în preajma ei, așa cum apărea de fiecare dată tocmai atunci când doamna învățătoare simte nevoia să-și deschidă sufletul, să-și spună focul care o mistuie de
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru. Evenimente neașteptate îl pot pune la un moment dat pe om în situații aproape fără ieșire. La cumpăna dintre viață și moarte - reflecția asupra propriei existențe se profilează ca pe un ecran, obligându-l să-și regândească și să-și reconsidere propriile atitudini de până atunci. Dacă balanța înclină spre viață, aceasta va fi o învățătură strașnică asupra
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
iubitule, tocmai când lumina/ îmi pătrunsese în suflet, cu luna...” (În orezărie). Un element luminos în versurile Danielei Voiculescu este faptul că dincolo de această tristețe ancestrală, poeta nu traversează o criză de identitate. Divinitatea o ajută să depășească momentele de cumpănă. ” vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent... singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul!” (Celebrul ”Acum”) sau ”Dumnezeu îmi pășește în ochi, liber” (A șasea fericire). Spectacolul poeziei
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
teribilă împrejurare prin care a trecut, recent, un dus-întors peste granița vieții, întâmplare menită să-mi trimită limpezimea minții într-un vârtej al uluirii, poate că n-aș fi așternut aceste rânduri pentru care multă vreme am tot stat în cumpănă. Mă temeam să nu stârnesc ironia sau stupefacția unor prea realiste capete, deoarece nu s-au putut închega răspunsuri în perimetrul verosimilului. Întrebările pe această temă au rămas fără un răspuns cert și toate interpretările explicative au fost puse la
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
și când a vazut cum fagul nu cade la deal, ci se răsucește, s-a culcat la pământ de spaimă, să nu vadă ce se-ntâmplă. Nu se știe cum, fagul n-a căzut peste ei. Au avut zile. Multe cumpene are omul în timpul vieții lui. De aceea se roagă orice creștin când plecă de-acasă, să aibă Cel de Sus grijă de el! Trecând anii, uncheșul Iacob a îmbătrânit. Mătușa Anița s-a prăpădit la 85 de ani. Uncheșul a
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scârțâia-n aerul rece-al nopții cumpăna de la fântâna din vale, parcă auzea zbieretul mioarelor când se-ntorceau seara de la pășune, ciripitul păsărilor, foșnetul lin al codrului în jocul șăgalnic al vântului... Alături de el, Veronica se vedea fetiță la Neamț, alergând pe dealurile Filioarei sau până sub
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în bătaia vântului, scârțâia cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi... El singur cu Casandra Alupului de mână pe Stânca Stearpă, mergeau, coborau, povestindu-i ceva și ea râdea, poetul îi culegea flori și i le prindea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
colindă albită de dor, purtată de dulce fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de atâta așteptare. Cheamă-mă, și-ți voi umple gălețile cu picături de rouă în fiecare dimineață! Amintire De când te-am văzut sufletul meu zburdă copilărește. Ochii noștri
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]