6,583 matches
-
HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect de discuție destul interesant pentru Else. — Și-n al doilea... am continuat, ezitând din nou. În partea opusă a curții, băieții se străduiau din răsputeri să nu pară curioși. Afundându-mă În scaun și căutându-mi țigările, mă gândeam la o formulare favorabilă. — În al doilea, am repetat, terminând rămășițele unui măr, mă Întreb dacă știi ce se Întâmplă la Apollo când nu lucrezi. Colega mea dădu din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Dora, pe fundalul unei memorii refractare. Până la urmă, am fost nevoit să admit că, după ceva timp, Începusem să mă simt ciudat. Nu era ca și când n-aș mai fi dorit-o. Nopțile noastre erau la fel de pline, trupurile noastre, la fel de curioase. Dar mă durea cumva că Dora n-a folosit numele meu adevărat. Chiar nu-și dădea seama că persoana În care mă deghizasem nu se potrivea cu felul meu de-a fi? Cu cât ne vedeam mai des, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ofițeri sus-puși. Din câte-am Înțeles, acuzațiile de dinainte fuseseră nefondate, aceasta Însă se poate să fi fost motivată. Pentru a-și demonstra punctul de vedere, curtea de justiție i-a cerut lui Hatz să-și demonstreze virilitatea. O pretenție curioasă, dacă e să ne gândim, ceea ce se pare că se putea Îndeplini doar dacă ar fi avut un copil. Încetișor Începeam să Înțeleg unde bătea Manetti. Și cât de mult mă Înșelasem eu. Irizarea mea nu fusese completă. Acum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi explora fața. Când Heino a reușit să-și alunge pudelul curios, mă anunță că se gândise să-și viziteze mama, Împreună cu Boris. M-ar fi deranjat să am grijă de prăvălie cât timp erau plecați? Clienții veneau mai ales În weekend, când oamenii aveau timp să Își onoreze morții sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu tot cu cântece, trecea pe lângă ei. Stinsese lumânarea aceea cu propria lui suflare, spunându-și că Dumnezeu nu era decât o ficțiune inventată de cei bogați pentru a-i ține fericiți pe cei săraci. O stinsese cu un gest, cu un curios și demodat sentiment al temerității, și uneori simțise un resentiment ilogic Împotriva celor care astăzi se nășteau fără sentimentul religios și erau capabili să râdă de seriozitatea iconoclastismului din secolul al nouăsprezecelea. Iar acum mai era doar o singură lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei peste capetele prizonierilor, Într-o limbă pe care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i neștiință În privința a ceea ce se Întâmpla. Îl Întrebă pe dr. Czinner: — De ce zâmbiți? Și speră să audă că el găsise o cale de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o greșeală? — Oh, cum adică, domnule Myatt? Doar ați văzut cifrele. Nu sunt chiar așa de rele. Doar că vreau să vând și să mă retrag cât Încă mă mai pot bucura de viață. — Ce vreți să spuneți? Întrebă Myatt curios. Cum să vă bucurați de viață? — Adică nu sunt foarte interesat de afaceri, spuse domnul Stein. Myatt repetă uluit: — Nu sunteți interesat de afaceri? — Golf, spuse domnul Stein, și o mică proprietate la țară. Acesta este visul meu. Șocul trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de-abia dacă i-a vorbit și i-a spus că nu a auzit de el, ceea ce l-a făcut să fie nebun după ea. —Marci, am impresia că am fost Împreună la Brown, i-am spus. Ea se uită curioasă la mine pentru o clipă și apoi zise: —Sylvia... Wentworth? —Da. Ei, Sylvie Mortimer, acum că m-am căsătorit cu Hunter. —Felicitări, ne-a spus Milton. Sunteți un cuplu drăguț. — Am auzit că ești foarte bună prietenă cu Lauren, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
au găsit nici un fel de semne. În certificatul de deces nu figurează nici o cauză aparentă a morții. În timp ce trecem prin Illinois, Indiana și Ohio, Helen zice: — Nu l-am omorât în nici un caz pe John intenționat. Pur și simplu eram curioasă, zice. Exact cum am procedat și eu cu Duncan. — N-am făcut decât să verific o teorie, zice. John spunea întruna că spiritul lui Patrick e cu noi. Și eu îi tot spuneam că Patrick trăiește, e în spital. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Absorbit de frumusețea trupurilor înfierbîntate, al căror miros de piele transpirată îl simțea insinuîndu-se feminin și tandru în trupul lui, excitîndu-l, s-a trezit urmărind-o pe una, mai zveltă, cu formele mai pronunțate, murmurînd aprecieri, pînă cînd, observînd privirea curioasă a Sorinei, a completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a descrețit fruntea fetei, făcînd-o să izbucnească în rîs: Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi la capătul culoarului. Carol își retrase mâna din pantaloni, transpirând de parcă ar fi fost surprinsă masturbându-se lângă cuburile de supă. Ei bine, vei spune. Într-o seară, în timp ce te masturbezi, descoperi o excrescență în vagin. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de dragul tău, că nu consideri penisul lui Carol drept altceva decât este de fapt. Sper că nu încerci să-i descoperi o simbolistică. Și mai sper că nu faci o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun „curioasă“, îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu? Numai un poponar ar putea face așa ceva - susurând apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
consideri penisul lui Carol drept altceva decât este de fapt. Sper că nu încerci să-i descoperi o simbolistică. Și mai sper că nu faci o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun „curioasă“, îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu? Numai un poponar ar putea face așa ceva - susurând apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți dai seama, până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
public, multe dintre obiectele de care se folosește sunt fabricate în China. Iradiind forță și conținut, răspândind valori proprii și influențând alteritățile cu care au intrat în contact, China și locuitorii ei descoperiți relativ târziu de marea masă a europenilor curioși și încrezători în valorile și principiile lor au reprezentat și reprezintă un punct nodal major pe mapamond. Interesul și fascinația celorlalți față de universul chinez a dat naștere sinologiei, domeniu al cunoașterii aflat în plină efervescență și avânt. Globalizarea și tendințele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu însuflețire. Pe drum, a început brusc să plouă și întreaga suită s-a adăpostit într-un pavilion. Peste puțin timp, a sosit în apropierea pavilionului o altă lectică de mireasă, dar mai mică și sărăcăcioasă. Mireasa plângea, ascunsă înăuntru. Curioasă, Xiangling, aflată în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete frumoase și și-au luat numele Bai Suzhen și Xiao Qing și au coborât în Hangzhou, pe malul Lacului de Vest. Tot inspectând curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic, adăugă el, surîzÎndu-i afectuos domnișoarei Hilfe. Dar, lucru curios, ea nu-i răspunse, ci se Învălui Într-o tăcere ce părea a spune nu numai că-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind În domeniul colectei de Îmbrăcăminte. Rowe avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ruj alb, concesie ironică, probabil, făcută acelei zile a morții. Catherine mă însoți în holul de la intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-o strânsoare stranie, ca și când s-ar fi temut să nu mă vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne întorceam spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dos decât faptul că decizia luată de Pro Democrația cea mai importantă organizație neguvernamentală care a monitorizat alegerile - de a nu mai trimite observatori la turul doi a fost aproape ignorată, atât de autorități, cât și de televiziuni?! A fost curios să afle propagandistul din fruntea BEC de ce a hotărât Pro Democrația să se retragă și de ce a declarat că alegerile au intrat în «marja de fraudă»? A ținut cont de raportul acestei organizații și ce măsuri a luat pentru a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vechii securități.” Despre fostul președinte, același autor mărturisea cu amar: „În clipa de față, d-l Constantinescu a pierdut totul, iar încăpățânarea de a juca scena ceaușeștiană a balconului îl va acoperi de un ridicol și mai mare. Am fi curioși să aflăm dacă și ce înțelegeri a avut cu Virgil Măgureanu, dacă și în ce măsură apropiați ai săi sunt implicați în marile afaceri necurate ale ultimilor ani. Măcar atât ne datorează cel care și-a bătut joc nu numai de țară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]