1,698 matches
-
fiecare clipă în care fugim de ea? Mai bine înfometați și nefericiți decât morți; oricum, numai vii să fim, nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și să faci tot posibilul să obții una dintre ele. În ce fel te poți tu asemăna cu ele? De ce libertate ești tu frustrat? Libertatea de a mă sinucide, să zicem. Vrei să spui că dorința ta de a-ți curma zilele e motivată de faptul că nu ți se permite acest lucru? Poate că da. Și susții că n-ai face-o dacă ai avea libertatea s-o faci? puse la îndoială Filip. Poate că nu. Nu te cred. încearcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai morală? sări Carol ca ars. Este cel puțin la fel de imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de perfecționate și atât la îndemână. În schimb, pentru a convinge pe cineva că viața, așa cum este ea, este un joc care merită să fie jucat până la capăt, ai la îndemână argumente din ce în ce mai puține și mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stăpâni pe viața noastră, atâta timp cât începutul și sfârșitul ei sunt hotărâte de altcineva? în schimb, omul a câștigat marele privilegiu al sinuciderii. E drept că natura a pus în fiecare ființă un bun gardian instinctul de autoconservare. Animalele nu-și curmă zilele datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să spunem "Nu"... Ehe! Știm atâtea lucruri încât bietul instinct nu mai face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
O societate care apără cu atâta înverșunare proprietatea privată, uită să acorde și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și Slavă Domnului, nu s-a mai repetat stările acelea așa de rele cum erau înainte de a mă lăsa de fumat. Azi când se împlinesc trei de atunci mă simt stresat doar de amintirea acelei dimineți care putea să-mi curme zilele. Nu știu de ce dar parcă uneori îmi este frică de ceva nedefinit cu toate că tensiunea arterială este bună și respirația destul de bună. Am rămas poate pentru toată viața mea cu acea teamă animalică față de moarte care este cu atât mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește scena din menajul ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și familia prof. univ. dr. Natalia și Nicu Simion, de a căror bunătate și bunătăți m-am bucurat cu prisosință. Recunoștință până la capătul de drum. REFLECȚII (CXLVIII) Nici cu mintea de pe urmă Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se curmă Nedreptăți în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă anterioară, orice crimă, era pedepsită cu o moarte fără judecată. Învingătorii, socotindu-se exponenții unei suveranități absolute, au plătit însutit tot ceea ce primiseră". Războiul civil, în loc să se curme prin capitularea de la Evora-Monte, se continuă mulți ani. Portugalia rămâne, de atunci, zdruncinată, lipsită de unitate, pradă ușoară societăților secrete. Înfrângerea lui Don Miguel n-a însemnat numai abolirea monarhiei legitime, ci, îndeosebi, orientarea Portugaliei pe o cale antitradițională, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar din piața Catedralei, printre case din alte veacuri, ale căror acoperișuri aproape că se ating. Cu câtă melancolie și, totuși, calmă beatitudine a privit Oliveira Salazar de la vreo fereastră a casei rev. Morques Pimentel către această stradă, care se curmă în coifuri bruște până dispare între streșini și olane!... O întreagă lume sta adormită ca sub o vrajă, acolo; lumea pe care o descoperise de curând Oliveira, - Evul Mediu cu legendele, eroii, sfinții și îndrăgostiții lui; Evul Mediu portughez, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Arelate, am venit să mă predau; căci mă gândesc că numai el ar putea să facă ceva, să-i oprească pe demonii ăștia, mă gândeam că pot să îndrept răul pe care l-am făcut și... Glasul i se curmă în gât. Plecă spre pardoseală ochii plini de lacrimi și tăcu. Fără să aștepte să întâlnească privirea stupefiată a lui Sebastianus, Etius făcu câțiva pași prin încăpere, cu mâinile la spate, părând să urmărească în mintea sa o anume idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și el, căzu cu un plesnet gros în apă. Bărbatul cel mai apropiat de el, ce se găsea la câțiva pași de colibă, se întoarse, porni în goană către tovarășii săi și începu să strige, alertându-i; strigătul însă i se curmă imediat în gât, străpuns de a treia săgeată a lui Maliban. în acel moment, Sebastianus părăsi adăpostul copacilor, intră în apă și se azvârli înainte, cu sabia în mână, urmat de tovarășii săi, în afara lui Divicone, care rămase pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest definitiv. Oare chiar nu mă vede sau mă ignoră? Și apoi, nu l-am văzut dormind nici o clipă de când am intrat în această încăpere. Și sunt câteva luni de atunci! oare câte or fi? Nu mi-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fiecare clipă în care fugim de ea? Mai bine înfometați și nefericiți decât morți; oricum, numai vii să fim, nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă nemulțumirea ta. După aceea vei rămâne din nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și să faci tot posibilul să obții una dintre ele. În ce fel te poți tu asemăna cu ele? De ce libertate ești tu frustrat? Libertatea de a mă sinucide, să zicem. Vrei să spui că dorința ta de a-ți curma zilele e motivată de faptul că nu ți se permite acest lucru? Poate că da. Și susții că n-ai face-o dacă ai avea libertatea s-o faci? puse la îndoială Filip. Poate că nu. Nu te cred. încearcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai morală? sări Carol ca ars. Este cel puțin la fel de imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de perfecționate și atât la îndemână. În schimb, pentru a convinge pe cineva că viața, așa cum este ea, este un joc care merită să fie jucat până la capăt, ai la îndemână argumente din ce în ce mai puține și mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]