1,233 matches
-
cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis aduc spre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
transpuneri scenice ale metaforelor literare. Atmosfera se constituie într-un element activ al spectacolului, care cuprinde întreaga sală. Publicul este chemat în sală de bătăile toacei, care sunt urmate de o liniște adâncă, obligând la maximă concentrare. [...] De un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea Dorinei Lazăr forța unei adevărate interprete, a unei tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare simplitate tragedia lui Ion Nebunul. Inocența și seninătatea tulburătoare suferinței sale. Spectacol de anvergură, Năpasta cu siguranță înseamnă un moment de anvergură în teatrul românesc. (Viorica Tănăsescu) ... Extrăgând piesa din zodia naturalismului, spectacolul aspiră spre un realism substanțial, metaforic, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestuia la Sfântul Mormânt sau în SUA în 1982, cu care prilej se va întâlni cu Mircea Eliade. Memorabile sunt paginile și scenele cu Părintele-Profesor, bolnav terminal, operat doar ca să se constate o metastază ireversibilă; portretul senectuții, de-a dreptul cutremurător, este demn de pana unui romanicier. Dumitru Stăniloae s-a stins cu puțin înainte de a împlini 90 de ani, în seara zilei de 4 octombrie 1993. Așa cum este ritul, părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
e votca. Și Kent-ul. Tata mi-a comandat tocilă, mama pastile împotriva fumatului, unchiul B pompă Kama, Mondo muștar, Mara aspirator, Ion aparat de fotografiat, Turturică șapcă"... Să-ți tot stea gîndul la spectacole, în asemenea condiții! Altă relatare cutremurătoare: într-o zi, actorul nostru se-ntîlnește cu peruchiera de la Teatrul Mic, care avea soțul, actor, în pușcărie, fiindcă... a spus un banc, la restaurant: "N-am mai auzit, în ultimul timp, de o condamnare a unui actor. Pe vremuri, da
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mi-a încredințat-o acest misterios om de cultură vizează sfîrșitul marelui scriitor și om teatru Camil Petrescu la care a stat o vreme, în gazdă. Nu am mai găsit această precizare în nici una dintre cărțile dedicate autorului; dezvăluirea este cutremurătoare! (Florica Ichim neagă informația, dar mai știi?!): Mircea Ipate Mariș susține că ilustrul Camil a sfîrșit... ucis de soția sa, Eugenia Marian (care era o femeie frumoasă, deși nu foarte talentată). Mi-a spus că, în ultimele săptămîni, scriitorul era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Adică, rămîne un proiect irealizabil. Artistul nu avea să se mai întoarcă la Cluj, deoarece după o lună de la avanpremieră trecea Dincolo... Spectacolul morții este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nuvelă, personajul feminin este prefigurarea celui din roman, îndeplinind (anticipator) mai multe secvențe tematice. Dăruirea intempestivă, abandonul în brațele bărbatului care le idolatrizează (episodul D. în roman, fără accentele repulsive) coincid; de asemenea "oglinda întoarsă", înțeleasă de narator drept revelația cutremurătoare, survenită după știrea morții celui iubit (episodul dezvăluirii "tăcerii" lui Fred, de către Autor). Deznodămîntul istoriei (personajul masculin își ia viața, din disperare, din iubire) și "recuperarea" semnificațiilor ignorate ale acesteia (sacrificiul absolut care s-a săvîrșit, în numele iubirii, prin actul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
15 (13 aprilie 1990), p. 1 A DOUA MOARTE În plină febră electorală și oarecum pe măsura ei, lumea pare a se elibera de obsesia tragediei care a produs Revoluția din Decembrie și i-a însoțit primii pași. Jertfele inocente, cutremurătoare inițial, se învăluie progresiv în ceața uitării, cursul evenimenteleor e revizuit drastic, până la nerecunoaștere. În piețele confruntării cu dictatura mai pâlpâie câte o candelă, presa mai evocă unele mărturii, adesea deconcertante, pe când discursul oficial asupra schimbărilor survenite e tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care este condiție de supraviețuire sau de naștere a valorilor sau a unei ființe"73. Pentru Sábato, iubirea îmbracă forme diferite. Este emoționantă dragostea pe care omul-Sábato o are pentru semeni, compasiunea să pentru suferință, pentru durerea omenească. Nimic mai cutremurător că fragmentul din ultima să confesiune literară, Antes del fin, considerat de critici testamentul artistului pentru generațiile viitoare: "M-am întors din Albania, unde am fost invitat să primesc premiul Kadaré. Eram distrus, insă m-am dus, ca să nu dezamăgesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
uită prin lucarna îngustă, cu sentimentul de orgoliu al observatorului care privește de la înălțime. Deși spre sfârșitul vieții Cioran îi mărturisește lui Liiceanu că a obosit să mai denigreze universul, iar a scrie este un chin, pentru că ce vede este cutremurător, nu poate renunța la voluptatea de a transmite convingerea că viața este "coșmarul cel mai real cu putință". Cioran nu scrie mult pentru a-și justifica "lenea", ba chiar vorbește cu dispreț de acei scriitori care simt un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atemporala a lui Borges, datorită căldurii umane ce străbate întreaga să opera, dar și a curajului de a asumă demnitatea de martor concret al istoriei. Față de Cortázar, Sábato transfera centrul de greutate al narațiunii de la întâmplările uimitoare, fantastice, la investigarea cutremurătoare a psihologiei abisale, fără a renunța la jocul inteligenței, ci, dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu siguranță, ceva considerație. S-ar crede că atât creștinii, cât și musulmanii, sunt ingrați ori suferă de pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva, ce crimă cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele lumii. Are o răbdare de măgar, nu se plânge când e lovit, îi lasă oricărui nenorocit iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Lisabona natală la sfârșitul anului 1935, pentru a muri nouă luni mai târziu, o dată cu funestele prevestiri ale războiului? De ce spectrul poetului Pessoa, prea puțin apreciat în timpul vieții, îl vizitează și i se adresează ca unui alter ego, atât de firesc, cutremurător de firesc? Pelerinajul lui Reis de-a lungul și de-a latul cartierelor Lisabonei, spațiu magic și totodată curte a miracolelor, nu este cumva un simbolic gest de adio pe adresa unei epoci, a unui timp ireversibil? Înghețat acum sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară// din părul încâlcit o pârlesc cu țigara// la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolindu-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)". Doar în cutremurătorul text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același energetism întunecat al demonicului ce pândește spectacolul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termenii următori: "A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...". Încă și mai elocventă este declarația datată 27 mai 1992: "Dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ (...) În timp ce încerc să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei:// ("Cutremurător și suplu un cerc de bărbați/ orgiac vor cânta într-o dimineață de vară")// dar putred se înalță masculul destinului (și/ deflorând chipul fără margini numai că dispare/ pe veci) se va naște "cel" denumit: în dimineața/ de fosfor alergând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fapt, doar în cuvinte știu să mă războiesc. Îmi plac figurile de adevărați disidenți, cum eu n-am putut să fiu decât în surdină. De aceea, mi-am răscumpărat neputința scriind despre un I. D. Sîrbu sau Marcel Petrișor, autorul cutremurătorului Fort 13. 10) Sunteți colecționar (de timbre, clopoței, carte rară, artă plastică, manuscrise etc.)? Iubiți pisicile, câinii, păsările? Alte pasiuni? Nu colecționez diverse obiecte. Am însă plăcerea să văd în casă mulți clopoței. Explicația e de ordin psiho-auditiv. La Crăciun
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
i-ar fi conferit-o, pe care nicio instanță enunțiativă solidă și coerentă nu i-ar fi permis-o. Și astfel, modulațiile auctoriale configurează un loc polifonic în care se topesc identități, țări, limbi și tradiții, într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Afacerea DSK ; două ipoteze pentru o enigmă (Editions Golias, 2011) de Pierre-Yves Chereul, o reflecție asupra mass-mediei și a (im)parțialității informațiilor pe care le vehiculează. Pe 15 iunie a apărut însă și primul roman, de politică-ficțiune, cu un titlu cutremurător, Il faut abattre DSK (Doborîți-l pe DSK), de Jean-Pierre Jub, despre ieșirea din închisoare a lui Dominique Strauss-Kahn peste treizeci de ani! Iată cum literatura epocii postmoderne nu mai are răbdare și o ia înaintea timpului, anticipînd asupra unor evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
știm cu toții, din experiență sau din cărți. Dar Hervé Bel merge mai departe în explorarea subteranelor minții omenești, dezvăluind procesul de transformare în sclav conștient și propagator fanatic a unui individ înzestrat altfel cu toate resursele necesare rezistenței critice. Mai cutremurătoare decît decăderea morală a lui Ivan, absorbit rapid de Organizația tentaculară, e luciditatea lui, conștiința acestei prăbușiri, urmărirea procesului degradării personale cu un soi de dedublare masochistă. Fiecare pas spre irevocabil doare mai tare ca precedentul, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a cîștigat în 2012 premiul Renaudot pentru spumoasa narațiune Notre Dame du Nil, iată că o altă scriitoare de culoare, cameruneza Leonora Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]