1,517 matches
-
sute de licurici au țâșnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scântei. Am închis ochii și m-am lăsat furat de valul amintirilor, de acea noapte întunecată. Auzeam vântul mai clar ca oricând. Acesta suflase pe lângă mine, lăsând parcă dâre strălucitoare în urma lui. Am deschis ochii și am constatat că noaptea începea să-și intre pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bancă, în parc, și priveam clădirea fostei ei școli. Iedera împânzise toată clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-a întrebat Midori, brusc. — Nu știu, am răspuns. — Ard tampoanele igienice. — Serios? N-am găsit alt cuvânt mai potrivit drept comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la etaj, pe pipăite. Totul în jur era cufundat în întuneric. Camera din capul scărilor părea a fi o cameră de zi și era mobilată simplu: o canapea și două fotolii. Era o încăpere mică, slab luminată de o biată dâră de lumină ce-mi amintea de vechile filme poloneze. În partea stângă se afla un mic spațiu, dedicat probabil depozitării unor lucruri, și se mai zărea și o ușă de toaletă. Urcasem scările cu foarte multă grijă și am respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ei, deși când mi-a murit pisica, pe vremea când eram copil, am plâns toată noaptea. De unde atâta fum? gândii eu. Nu se vedeau flăcări și nici nu mi se părea că focul s-ar extinde, dar se vedea o dâră groasă de fum care șerpuia spre cer. Ciudat, foarte ciudat. Oare ce-ar putea să ardă atâta vreme? — Nu sunt doar eu de vină, continuă Midori. E adevărat că am și eu cusururile mele, recunosc, dar dacă indivizii - adică tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chiar și numai dorința de a scrie. De aceea îți scriu acum. Este șapte și jumătate seara, am mâncat și tocmai am făcut baie. Este o liniște deplin\ în jurul meu și afară e întuneric beznă. Nu se zărește nici măcar o dâră de lumină. De obicei văd stelele de la fereastra mea, dar astăzi e înnorat și nu se vede nici o stea. Cei de aici știu foarte multe despre astre și deseori îmi arată care e Fecioara, care e Săgetătorul. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se înălțau până la streșini și aproape pe fiecare stivă dormea câte o pisică. Drumul era presărat cu case, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au dat colțul, au mai apărut patru femei din aceeași direcție și, asemenea grupului de dinainte, au dispărut după același colț. Amurgul părea să învăluie totul. De la fereastra sufrageriei se vedeau copacii și conturul dealurilor. Peste coama lor plutea o dâră de lumină palidă. Naoko și Reiko s-au întors împreună la ora cinci și jumătate. Eu și Naoko ne-am salutat frumos, de parcă nu ne mai văzusem și înainte. Părea chiar stânjenită. Reiko a văzut cartea și m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am mâncat. Ca să mai îmi omor timpul, am privit meciul de baseball ce se desfășura pe terenul din apropiere. Aerul de toamnă scotea și mai mult în evidență albastrul intens al cerului. Am ridicat ochii și am văzut două dâre albe, paralele, asemenea șinelor de tren, îndreptându-se spre vest. O minge trimisă printr-o lovitură nepermisă s-a rostogolit la picioarele mele și când le-am aruncat-o, tinerii jucători și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cretinule! — ĂĂĂ, hai să nu ne jignim. Mergeau pe culoar - detectivul o luase Înainte, ținînd un pistol În mîna dreaptă, și-l trăgea după el pe prizonierul prins cu cătușe. — Stai aici, Îmi spuse tata apucîndu-mă de braț. Detectivul văzu dîra de sînge care se scurgea pe sub ușă. Se uită la prizonier. Observînd asta, prizonierul Încremeni. — Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Napoleon erau bețivi. — Probabil. — Sigur. Poți să stai liniștit În privința asta. Stăteam Întinși În iarbă și mirosea a vară adevărată și muștele, cele obișnuite și cele mai mari, albastre, Începuseră să se adune pe cadavrele din șanțuri, iar pe lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi În Wyoming, popîndăii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dracul alături. E îngrozitor! —Bine, dar e un tip nemaipomenit când e în toane bune, îi ia Davey apărarea. E foarte energic. Încearcă să vezi partea bună a situației. Vijay își îndeasă în gură ultima bucată de sandvici. O altă dâră de gălbenuș se alătură celorlalte deja uscate. Trebuie să stau cu mâinile sub mine pentru a mă putea abține să nu-i întind un șervețel. Nu sunt maică-sa. Chiar dacă barba lui arată ca după o strașnică bătălie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
găsim pe Jim stând la masă. Își ține capul în mâini și pare că plânge. —Jim? zice Finn, nesigur. Jim își ridică privirea. Fața îi este brăzdată de lacrimi și dă semne că va avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
volum, iar Proust v-ar fi făcut să zâmbiți. Dar de data aceea când Împreună cu Diotallevi ne gândeam să construim o ars oblivionalis, n-am reușit să găsim regulile pentru uitare. E inutil, poți merge În căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iau un pic, pentru că nu cinasem, dar am avut impresia că observ un fel de urmă de picior care presase În mijloc cubulețele de fructe, făcând din ele un pavaj omogen. Nu era imposibil, deoarece podeaua era acum brăzdată de dâre de vin alb, și câțiva dintre invitați se mișcau de pe acum cu greutate. Belbo pusese mâna pe un pahar și se mișca indolent, fără o țintă vizibilă, bătând din când În când pe umăr pe câte cineva. Căuta s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei, o dâră de fum groasă, purpurie. O clipă am ezitat, dar ortacii legați la gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în același ritm cu ei! Însuflețit, puternic, tânăr, mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Măi fraților, spune care ai furat, mă, să nu ne omoare pe toți fără vină! Se jurară care de care că el nu. Apoi se deschise iar ușa cancelariei de unde ieși, clătinîndu-se ca un beat, cu fața scofâlcită și cu dâre de sânge pe mustăți și pe bărbie, Leonte Orbișor, împins de spate de către plutonierul care răcni: ― Să mi-l bagi la arest, jandarm, până i-o veni din nou rândul să stea de vorbă cu mine! Până să se întoarcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămână. Cum ieșiră din Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]