1,068 matches
-
zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer cu mine zboară! IUBITA MEA O, ființă fericită Fii pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te iubesc mai mult
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
doare și că ai merge-n munți Decât să îi rănești de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești cum sunt toți Și răul, nedreptatea nu poți să le suporți! VIOLUL Am fost pom cu dalbe flori, Tu din seară până-n zori, Conștient, premeditat L-ai prădat, l-ai scuturat! Silită-atunci acum mi-e greu, Ești vis urât în somnul meu, Îmi arde-n suflet un jăratic C-ai fost nedemn, brutal, sălbatic. Sunt floare tristă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist, e rece și e sus/ Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine,/Plapumă de nori vreau să dorm în tine!” „Când soarele se-ascunde
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși, cu capul înclinat. Le asculta atent vibrațiile multiplicate în toată ființa lui, ca în cutia de rezonanță a unui instrument. Într-al Mării Negre prund⁄ Ler lerului Doamne⁄ La cel dalb altar preasfânt⁄ Hoi leronda lerului Doamne... Nicolae părăsi salonul. Urcă în bibliotecă și se opri în fața portretului Luminăției Sale. Îi plăcea să-l privească în lumina lumânărilor. Doar atunci semăna într-adevăr cu imaginea tatălui său din momentele de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fond, nu cer ceva anume pentru mine... Ca poet, mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit. Sunt fericit pentru că versurile vin, curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
face o analiză hermeneutică a colindei tip Furarea astrelor, voi încerca să trec în revistă și să comentez pe rând principalele motive mitice pe care le conține sau doar le sugerează textul colindei. 2. Desfrâul sacru Sub poalele ceriului Florile dalbe ! La umbra nourului [mărului ?] Mândră masă e gătită Pe iarba cea înverzită. Dar la masă cine șede Dumnezeu ce toate vede ; Și Crăciun, cel bătrân, Și Ioan, Sfânt Ioan, Și Ilie, Sfânt Ilie (13, p. 26). Din punct de vedere
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acest moment crucial, când este în joc însăși soarta Cosmosului, somnul zeului este o greșeală fatală pe care o speculează Iuda. În unele variante ale colindei, cel care adoarme este Sf. Ion (21, p. 11) sau chiar Dumnezeu („Sus la dalbul răsărit/ Tare Domnul a durmit” ; cf. 26, p. 65). Dar cel mai adesea somnul îl cuprinde pe Sf. Petru, ceea ce îi permite intrusului să-i fure cheile și să năvălească în rai. în multe variante, Sf. Petru (sau cel care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a unor colinde românești nu este în măsură să „dizolve” arhaica structură „păgână”, cosmogonică a acestora : Dimineața de Crăciun Născutu-mi-a un domn tânăr, Domn tânăr ca Dumnezeu, Tinerel și frăgețel Și mi-și face-un scuticel, Scuticel de bumbăcel, Fașe dalbă de mătase, Legănior de păltior, Vântul tragănă, De mi-l leagănă... Domnul tare să creștea, Lucru mare că-mi făcea : Făcu ceriul și pământul, Făcu ceriu-n două zile, Și pământu-n nouă zile (15, p. 26). Tema arhaică a colindei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
când astfel de (cefalo) trofee dădeau măsura vitejiei unui luptător (112). Dintre preten- denții la titlu, doar unul reușește să treacă probele de voinicie, iar acesta este răsplătit cum se cuvine : Domnia să-i dau, Sila [= puterea] și măria Și dalba domnia (34) ; sau Pe el că-l dăruia, Cu târgul Iașului, Cu al Moldovei Și cu al Craiovei, Cu grija domnească, Boier să se pomenească (35, p. 117). în varianta publicată de Gr.G. Tocilescu, cel care organizează „turnirul” și care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului, adresată propriilor săi ucigași, sună astfel : Pe mine pământ nu puneți Numa dalbă [sfântă] gluga mea, Fluieru după curea (45, p. 565). Au fost inventariate 230 de versiuni ale Mioriței (deci circa 20% dintre cele aproape 1.200 de variante publicate), în marea lor majoritate transilvănene, în care expunerea cadavrului la suprafață este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune, Calea-n codru-ți tună, Codrul este mare Și lumină n-are ; Codrul este des Intri, nu mai ieși. Capul să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populară” (80) -, în punctele nodale ale „marelui drum” se află câte un copac care fie indică un topos anume al drumului (bifurcare, loc de odihnă, fântâna cu apa uitării, întâlnirea cu „Maica bătrână”), fie participă (ajutând sau nu) la trecerea „dalbului de pribeag” dintr-o „zonă” în alta (traversarea mării, ascensiunea la cer etc.). Am văzut rolul major pe care îl joacă paltinul în călăuzirea și ascensiunea sufletului, așa cum apare în unele bocete bănățene. Iată și cunoscutul pasaj al salciei, care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
motivul „întâlnirea/interogarea copacilor” (salcia nu răspunde, dar rugul da), dar nu și motivul „binecuvântarea/blestemarea lor” (84, p. 102). 2. O altă neconcordanță (parțială) este cea dintre soiurile de copaci întâlniți în cale : brad, măr, salcie, paltin - în cazul „dalbului de pribeag”, și rug, măslin, salcie, paltin - în cazul Sfântului Sisinie. Este posibil ca episodul din legenda în discuție să fie rezultatul unui sincretism dintre două sau mai multe cicluri de credințe (legende), dar desfacerea sau tăierea acestui nod comportă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valorile reale ale acelui moment, în toate domeniile. Când lua diploma, fiecare rostea câteva cuvinte, eu am întrebat dacă n-aș putea cânta ceva din Maramureș, în locul cuvintelor formale, așa se face că am cântat Scoală, gazdă, din pătuț/ Florile dalbe/ Și ne dă un colăcuț/ Florile, florile dalbe, cu mii de oameni în față și un succes imens, un colind de pe Valea Izei, neinclus atunci în nici o culegere folclorică și total necunoscut, din jocurile copiilor, dar care azi e pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Când lua diploma, fiecare rostea câteva cuvinte, eu am întrebat dacă n-aș putea cânta ceva din Maramureș, în locul cuvintelor formale, așa se face că am cântat Scoală, gazdă, din pătuț/ Florile dalbe/ Și ne dă un colăcuț/ Florile, florile dalbe, cu mii de oameni în față și un succes imens, un colind de pe Valea Izei, neinclus atunci în nici o culegere folclorică și total necunoscut, din jocurile copiilor, dar care azi e pe buzele tuturor, în repertoriul celor ce cântă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eu și TU Elena Marin Alexe eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină ce grija mi-o poartă și calea-mi arată. eu rugi adunate, Tu milă, dreptate, eu neascultare, Tu pace, iertare. eu pumn de tărână, Tu mă porți de mână , mă conduci prin lume spre-o țară anume. eu plâng
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fie! Domnișoara Eugenia a plecat? — Da, acușica. — În ce direcție? — Într-acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă Margarita, să faci ca scrisoarea asta să ajungă chiar în dalbele mâini ale domnișoarei Eugenia? — Cu multă plăcere. — Dar chiar în dalbele-i mâini, nu-i așa? În mâinile ei ivorii precum clapele pianului mângâiate de ele. — Da, știu, ca și-n alte dăți. — Ca și-n alte dăți? Cum vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acolo. Și-ntr-acolo o apucă și Augusto. Dar imediat se și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă Margarita, să faci ca scrisoarea asta să ajungă chiar în dalbele mâini ale domnișoarei Eugenia? — Cu multă plăcere. — Dar chiar în dalbele-i mâini, nu-i așa? În mâinile ei ivorii precum clapele pianului mângâiate de ele. — Da, știu, ca și-n alte dăți. — Ca și-n alte dăți? Cum vine asta ca și-n alte dăți? — Păi cum, domnule, credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
{EminescuOpI 1} LA MORMÎNTUL LUI ARON PUMNUL Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți arătoasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]