1,726 matches
-
care două încă mai primeau pensie alimentară, să se arate sever cu cineva pentru o astfel de pricină. Comisarul nu fusese niciodată în guvern, avea titlul ăsta doar așa, de amorul artei. Era un chefliu bătrân, ce purta gulere de dantelă în stilul lui Buffalo Bill și umbla țanțoș, pleznind încă de sănătate, în costume albe, măsurând totul cu ochii lui mari, amuzați de sex. Toată lumea îl respecta pentru șiretenie, iar când deschidea gura aia bătrână și măreață ca să zică ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să aibă avantajul celui puternic. Nu era tânără - femeile îmi aleseseră persoana potrivită - și avea o față oarecum vulgară; dar m-a încurajat s-o tratez cu tandrețe. Când s-a dezbrăcat am văzut că avea niște volănașe zbârlite de dantelă pe lenjeria de corp - aceste fru-fru-uri care fac parte din impunătoarea realitate feminină, lucruri profunde, extraordinare. Mi-am dat și eu jos hainele și am așteptat. S-a apropiat și și-a pus mâinile pe mijlocul meu. M-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care venise să vorbească cu mine, cea de care-mi spusese doamna Renling să mă feresc. În rochia ei albă și pantofii care semănau cu conturul unor păsări ascuțite în albeața vagă a șanțului de lângă leagăn, cu brațele înfășurate în dantelă și caldă deschidere și închidere a frunzelor în spatele capului ei, a venit lângă mine și m-a privit. Ești dezamăgit că nu sunt Esther, nu-i așa, domnule March? Presupun că ești tare amărât. Erai alb ca o coală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era tot timpul deschisă - iar mirosul de la bucătărie acoperea toate celelalte mirosuri ale casei - unde eu, aflat la postul meu într-un balansoar de răchită câte două ore în fiecare seară, le contemplam siesta, stâlpii pătrați de nuc, mileurile de dantelă scrobită scăpată de sub control, obiectele de sticlă inspirate parcă de ochii de insectă, detaliile circumvolute ale ferigii ce părea să aibă un gât de vioară subțire dar și frunze înfoiate, picturile cu fructe, duritate deplină pe fundalul libertății, plus rotocoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
continuat să spere cu încăpățânare, și venea în vizită la mine, curat și proaspăt bărbierit, cu pantofi mari și negri strălucitori, purtându-se cu galanteria lui deprimată, pe care o exersa până și pe mine, nemailipsindu-i decât un guler de dantelă și o sabie ca să fie un demn urmaș al regilor exilați din familia Stuart - acea dramă greoaie a plictiselii sale. Dar blănița electrică și zbârlită a părului copilăros de pe ceafă și lucirea umedă a albului ochilor și acel hă-hă-hă! al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
picioare ca înainte, și nimic din ce făceau alții nu mi se mai părea imposibil de atins. Totuși, ne aștepta lumea jos și Simon tărăgăna lucrurile, trăgea de timp. Charlotte a venit personal, asemeni unui edificiu maiestuos în văluri și dantele de mireasă, ținând flori cu cozi lungi în mână. Ea era o femeie care n-avea nevoie să își păstreze secretele ascunse pentru a ține un bărbat legat în cătușele dragostei, așa cum ne sfătuiește Lucrețiu când ne spune să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din mână carne în loc să se ducă să o vâneze, se gândea și la mine poate, întrebându-se dacă voi reuși să împing dragostea noastră către următorul lucru necesar. Ne-am ridicat din pat și ne-am îmbrăcat. În bluza de dantelă pe care o purta arăta așa de dulce. Părul îi cădea lung pe spate. M-a luat de braț, nu pentru că ar fi avut nevoie să fie sprijinită, ca să nu alunece pe pietrele ascuțite, ci ca să îmi fie aproape, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uriașă pe care Oliver a plătit-o pe loc, cu o figură binevoitoare, chiar dacă încruntată, în același timp amuzată. Banii erau singurul lucru care părea că nu-i lipsește. Și Stella cum a reacționat la asta - în rochița ei de dantelă fără mâneci și cu pălăriuța pe cap? Mi-a aruncat o privire imploratoare din ochii ei mari, să văd și eu cu ce se confruntă ea. Cu toate lucrurile care se întâmplau în oraș e drept că nu-i acordasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aceeași impresie pe care mi-o făcuse prima dată când o zărisem pe veranda mică de deasupra berăriei Carta Blanca, cu holbatul de Oliver și cei doi amici ai lui. Apoi m-am gândit cum arăta îmbrăcată în rochița de dantelă pe care o purtase la tribunal când Oliver îl bumbăcise pe Louie Fu. Apoi la imaginea ei din vârful munților, când stătea sub foaia de cort, și când rochia și juponul ei fuseseră date jos cu atâta repeziciune. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie, ciorapi cu dantelă care mă scoteau din minți. M-am ridicat și eu și am început să o privesc posesiv în timp ce ea, încordată și conștientă de privirea mea, își aranja ciorapii țipători. Locuința lui Georgie, o încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate) grijă duioasă sau (poate) o blândă impertinență. Era slab și avea mâini subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se simte? Gabriel, care își văzuse cumnata chiar în acea dimineață, căzu pe gânduri. — Nu spune decât lucrurile care se cuvin. Nu știu ce simte, dar orice-ar simți, face eforturi uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lane Nr. 16, nu auzise încă soneria cu vechiul ei glas familiar (era un clopot electric care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi permis asemenea vulgaritate. Se încruntă ușor și își clătină capul dintr-o parte în alta. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se stabilească în străinătate, adoptase stilul bourgeois, de modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aristocrat francez pe fugă, zice Brandy. — Gwdcn aixa gklgfnv? — Ai crescut în Paris și-ai mers la o școală ținută de călugărițe, zice Brandy. Muncitoare, stilistă chibzuită cum este, Brandy Alexander scoate deja niște tul din poșetă, tul roz și dantelă și mileu, și mi le așază pe cap. Zice: — Nu trebuie să te machiezi. Nu trebuie nici măcar să te speli. Un văl bun e echivalentul ochelarilor de soare reflectorizanți, numai că pentru tot capul. Un văl bun e ca și când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa de singură, refugiată departe în naiba știe ce pădure tropicală unde nimeni nu-i acorda atenție. Sari la mine pe patul lui Evie, stând pe spate în acea primă noapte, dar neputând să dorm. Vântul ridică perdelele, perdelele de dantelă. Toate mobilele lui Evie sunt în genul ăla provincial franțuzesc, pline de fantasticării și vopsite în alb și auriu. Nu e nici urmă de lună, dar cerul e plin de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a mai rămas din hainele mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin efracție în vila lui Evie în miez de noapte. Ceea ce apare în fața ochilor lui Seth descinzând de pe marile scări circulare în holul lui Evie sunt eu, îmbrăcată în unul dintre compleurile peignoir ale lui Evie, roz-caisă, de satin și dantelă, cusut la comandă. Capotul lui Evie e-o chestie retro roz-caisă à la Zsa Zsa, care mă ascunde așa cum celofanul ascunde un curcan înghețat. La manșete și de-a lungul părții din față a capotului e-o negură roz-caisă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau frumoase. Sunt pur și simplu așa cum arăt. Adevărul. Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le las lui Shane să le găsească la picioarele sale. N-am nevoie de ele în momentul ăsta, sau în următorul, sau în următorul, niciodată. Sofonda completează machiajul cu pudră, și-apoi Shane a dispărut. Fratele meu, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de la periferia muncitorească a Londrei, pe care o frecventase cu pasiune. — Ce fel de muzică e la modă acum? — Hip hop, techno, raggae, house, spuse Aris. Ea Însă rămăsese la dark wave. Pe la sfârșitul anilor ’80 se Îmbrăcau toți cu dantele și broderii și purtau niște cruci mari la gât, cu părul ridicat măturoi, ca Brian Ferry. Ea străbătuse trei sute de kilometri În autocar pentru a participa la un concert al celor de la Dead Can Dance. Aveau niște piese lugubre, teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă n-ar fi avut unde să meargă, și nici un trup pe care să-l târască după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În marsupiul hanoracului său Înainte să citească MESAJ EXPEDIAT. — Nimic, răspunse dezinvolt. Se Înfioră, așa cum i se Întâmplase mai demult, când supraveghetorul o surprinsese Încercând să fure o pereche de chiloței de dantelă În magazinul Coin. — Nu-i așa că ai trimis un mesaj? spuse Antonio. Își Înfipse unghiile În palmă. Stai calm, stai calm. — Am făcut o Înțelegere, rosti el, forțându-se să nu-și piardă controlul. Telefoanele Închise până luni, ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de „umbrela de olandă brodată cu umbre și garofe a jour pe mătase verde“. În timpul zilei, era recomandată „o rochie mai serioasă, cu fusta aranjată pe poale cu bandă de olandă brodată, cu încrustații de irlanda“, un „corsaj de aceeași dantelă, aranjată cu benzi de olandă brodată, la fel ca aceea a fustei“, „centură lungă de mătase verde Empire și cu franjuri“ asortată cu umbrela, pălărie albă cu flori și acoperită cu tulle. Acestor repere estetice autorul articolului le adaugă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]