2,277 matches
-
român, Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1924, Mitologie românescă III. Pământul după credințele poporului român, Cultura națională, București Pamfile, Tudor, 1997, Sărbătorile la români, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 1999, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În John Middleton (coord.), Magic, Witchcraft and Curing
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Florea Cioroianu. A urmat Liceul „Frații Buzești”din Craiova și a absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. Va fi ziarist, după ce apăruse deja ca poet în „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Reporter”, „Excelsior”, „Herald” și „Datina”, semnând Ilariu Dobridor (dar și Ilie Constantin, N.D. Tomcea). Colaborează la „Curentul”, „Facla”, „Gândirea”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Conștiința națională”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Gând românesc”, „Gazeta”, „Familia”, „Universul literar”, „Porunca vremii”, „Tribuna” ș.a. A
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
din București, de unde se va pensiona în 1975. Între 1967 și 1973 este și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Debutează în 1922 la „Universul literar” cu un articol despre simbolism. Face parte din conducerea periodicelor „Datina” din Turnu Severin (seria 1924-1932), „Provincia literară” din Sibiu (1932-1934) - aici a îndrumat Gruparea intelectuală „Thesis” -, „Transilvania” (1934-1940), „Iașul literar”, „Cronica” și „Revista de istorie și teorie literară” (1965-1973). A fost membru corespondent al Academiei (din 1964) și, de la fondare
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
tradiționale românești, București, 2001; Folclorul și etnografia sub protecția Academiei Române, București, 2002. Ediții: Mihail Canianu, Studii și culegeri de folclor românesc, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1999 (în colaborare cu Mihai M. Robea); Sal Segall, Din folclorul poporului evreu. Credințe, datini și superstiții, cu o scrisoare de Gala Galaction, pref. Dan Horia Mazilu, București, 2000; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor. Din datinile și credințele poporului român, pref. Dan Horia Mazilu, introd. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Teodor Vârgolici
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
Mazilu, București, 1999 (în colaborare cu Mihai M. Robea); Sal Segall, Din folclorul poporului evreu. Credințe, datini și superstiții, cu o scrisoare de Gala Galaction, pref. Dan Horia Mazilu, București, 2000; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor. Din datinile și credințele poporului român, pref. Dan Horia Mazilu, introd. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Teodor Vârgolici, Academia Română și unitatea națională, RL, 1989, 1; Ion Dodu Bălan, Lucrări dedicate Unirii, FLC, 1989, 9; Ilie Moise, Idealul unității naționale și Academia Română, T
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
geți și, chiar atunci când s-au raliat la noua credință, acum (secolul IV) sprijinită pe îndemnul, ordinul împărătesc, în vremea lui Constantin și a urmașilor lui, acestea au deversat în noua lege cea mai mare parte din vechile eresuri și datini. Iorga insistă asupra acestui aspect: "Nu este greu să se arate larga parte de păgânism, care este și acum în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, iar Audius (adept al său) în Sciția, soboarele ariene sunt convocate la Serdica și Sirmium. Fierberea produsă de arianism a contribuit și ea să imprime o viață latină, fiindcă era o credință populară a acestor regiuni. Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei fiind separați de împăratul eretic, Valens (364-378). Astfel, la Tomis, avem o serie întreagă de episcopi, fideli ortodoxiei niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împărtășea încă din preistorie credințe proprii, ca toate popoarele europene înainte de creștinism istoricul vrea să sugereze că mulțimile din Dacia nu împărtășeau învățătura lui Zalmoxe. Aceste credințe nu alcătuiau un sistem filosofic sau o mitologie închegată, ci tradiții, obiceiuri și datini în legătură cu calendarul agricol și păstoresc, care țin și de folclor și magie, nu doar de religie. Aceste credințe s-au menținut în popor și sub aristocrația (regalitatea) dacică și sub stăpânirea romană. După retragerea legiunilor (275) și până la începuturile creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, pentru a fi și mai departe stăpân peste Dunăre. Situată pe malul drept este asemenea cu aceea care, fără "putere împărătească" (Iorga), n-a putut decât să continue pe malul stâng aici, unde într-adevăr ea apare ca o datină milenară a cărei întrerupere, fie și un singur moment, nu se putea admite. 26 În sudul Dunării, vlahii formează clienți privilegiați ai Imperiului având autonomia lor. Dar, efectiv, Imperiul n-a mai putut controla zona Dunării, iar raporturile autohtonilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
determinat pe locuitorii din Munții Haemus, "care mai înainte se numeau misieni (locuitori ai Moesiei), iar acum își zic vlahi" să riposteze. Iorga remarca faptul că mișcarea (revolta) era îndreptată împotriva Imperiului abuziv, care încălca vechile drepturi locale, împietând asupra datinei lor (a vlahilor). În fruntea revoltei se aflau frații Petru și Asan, care aparțineau unei familii puternice și influente de români (vlahi) sud-dunăreni (cf. Nicetas Choniates, p. 482, în Fontes, p. 255). Înainte de izbucnirea revoltei, cei doi frați au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a crezut pentru localități precum Comana, Comănești ori Comarnic, ce ar proveni de la numele întemeietorilor lor, oricare ar fi originea acestora, ce poate fi foarte veche, ci se află mai adânc, în obiceiuri, deși ele par a fi o datină curat românească. Astfel, caii iuți, meșteșugul tragerii cu arcul vin de la cumani, înainte de o altă inițiere a autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plus, prezența unor "vlahi" între mongolii coborâți în Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat, numit Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (1945), arată cum s-a ajuns la "un îndoit proces de confuzie între povestire (legendă) și realitate": de o parte, un "Negru Vodă" al datinei populare, învingător al tătarilor, pe care împrejurările istorice îl identifică cu Basarab, cel dintâi mare voievod și domn al Țării Românești, menționat în documentele istorice contemporane; iar pe de altă parte, forma literară, "o invenție pur cărturărească", întemeiată pe vagi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
când ?), voievodul cel mai puternic și mai vechi, urmaș al lui Seneslav, și-a luat titlul de "mare voievod", a unificat în jurul său alte voievodate, devenind domn. El a fost desemnat de stâpânii pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta a dăinuit mult timp. Putem presupune că unii voievozi și cnezi, care s-au opus, au fost constrânși să se supună. Primul domn (întemeietor) al țării a fost ales de ceilalți voievozi și boieri, cu toată împotrivirea unora dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Thocomer-Negru Vodă), iar la urmă, și un eliberator".16 În autoritatea domnului român de la Argeș, înconjurată de un mare prestigiu intern, sunt întrunite mai multe elemente (Iorga): mai întâi, este calitatea unui conducător al acestor țărani liberi, în a căror datină trăiește el, făcând dintr-însa fundamentul puterii sale. Nu mai este nevoie să se arate, spune el, din ce concepție a populației autohtone provine acest nume de "Țara Românească"-este amintirea împăratului din miezul legendelor, a "domnului", care "domnește" și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Călugării catolici erau sprijiniți de fiica lui Lațcu, doamna Mușata, cunoscută în "catolicism", ca Margareta. La sfârșitul acestei scurte domnii, avem înaintea ochilor, nu o îngustă provincie ungurească, "strâns și fricos legată de munte", ci o țară, cu locuitorii și datinele lor, în forme deosebite de cele muntene, forme impuse de cuceritorii din același neam (Iorga). Pe de altă parte, sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale lui M. Gaster sau cele pedagogice ale lui B. Constantinescu stau alături de numeroasele scrieri științifice ale lui Hasdeu. La 7 martie 1872 se tipărește articolul Misiunea preotului la sate, semnat „preot I. Creangă”. Cu un text de G. Missail, Datinile, obiceiurile și tradițiunile poporului român, din păcate fără valoare științifică, se inaugurează rubrica de folclor a revistei, în care, alături de prețioase studii și comentarii datorate lui Hasdeu, se face loc unui bogat material folcloric, din toate regiunile românești, cules de
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
, revistă lunară de folclor apărută la Blaj între ianuarie 1923 și octombrie 1927. Director-editor: Traian German. Urmărind să adune folclor românesc, revista publică în mod constant culegeri de literatură populară, cântece lirice și epice, datini și credințe, ghicitori, proverbe, meteorologie populară, descântece, bocete, jocuri de copii, cimilituri etc. Multe articole au caracter de informare și comentare (T. Murășanu, Cum vorbește poporul nostru, P. Hossu-Longin, Datini și credințe, Simeon Russu, Medicina populară, T. German, Norii în
COMOARA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286347_a_287676]
-
mod constant culegeri de literatură populară, cântece lirice și epice, datini și credințe, ghicitori, proverbe, meteorologie populară, descântece, bocete, jocuri de copii, cimilituri etc. Multe articole au caracter de informare și comentare (T. Murășanu, Cum vorbește poporul nostru, P. Hossu-Longin, Datini și credințe, Simeon Russu, Medicina populară, T. German, Norii în credințele poporului, A. Lupeanu, Datinile noastre de Crăciun, Folcloriștii Blajului, Ion Pop-Câmpeanu, Plantele în poezia populară). Revista dă indicații cum să se culeagă folclorul și își informează cititorii despre înființarea
COMOARA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286347_a_287676]
-
meteorologie populară, descântece, bocete, jocuri de copii, cimilituri etc. Multe articole au caracter de informare și comentare (T. Murășanu, Cum vorbește poporul nostru, P. Hossu-Longin, Datini și credințe, Simeon Russu, Medicina populară, T. German, Norii în credințele poporului, A. Lupeanu, Datinile noastre de Crăciun, Folcloriștii Blajului, Ion Pop-Câmpeanu, Plantele în poezia populară). Revista dă indicații cum să se culeagă folclorul și își informează cititorii despre înființarea la Cluj a Societății Etnografice, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, sau despre activitatea Astrei. Mai
COMOARA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286347_a_287676]
-
colegiului redacțional al foii „Apărarea ceferiștilor” (Craiova, 1934), condeierul oltean își nutrește din învrăjbirea de clasă spiritul de frondă. A debutat cu un sonet în „Acțiunea română” (Iași, 1917). A mai colaborat la „Ramuri”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
versurile poetei italiene Ada Negri și cu diverse recenzii în revista „Căminul” (Focșani, 1925). Va continua să traducă și să publice în periodice literare din toată țara (aproape o sută), între care „Freamătul” (Focșani), „Făt-Frumos” (Cernăuți), „Junimea literară” (Cernăuți), „Câmpina”, „Datina” (Turnu Severin), „Hyperion” (Cluj; aici dă tălmăcirea a patruzeci și patru de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
lector la Catedra de folclor a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în litere cu lucrarea Ethosul folcloric, sistem deschis (1978). A condus cercul și arhiva de folclor a Universității din Timișoara, a îndrumat ansamblurile folclorice „Timișul”, „Doina Timișului”, „Datina” și a realizat numeroase filme etnologice. Debutează cu volumul Ethosul folcloric, sistem deschis (1980; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Ca și în cursul universitar Folclor și etnologie. Conexiuni (1987) sau în volumul Existența ca întemeiere (1989), autorul dovedește interes
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
umbre amenințătoare, case cu răceli de pivniță, ploi mohorâte (Neguri). Aureolate de o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Wilde, De Profundis, București, [1915]. Repere bibliografice: M. Iorgulescu, Marcu Beza, „O viață”, SBR, 1921, 3; O. B. [Octav Botez], „Din Anglia”, VR, 1922, 8; Dragoș Protopopescu, Un roman românesc în Anglia, UVR, 1926, 24; Em. Bucuța, O carte cu datini, G, 1928, 6-7; Em. Bucuța, Doi junimiști: Duiliu Zamfirescu și Marcu Beza, G, 1929, 4; Dragoș Protopopescu, Shakespeare în România, RP, 1931, 4076; Adrian Maniu, Nuvele macedonene, U, 1934, 250; Izabela Sadoveanu, Marcu Beza, ALA, 1934, 730; Perpessicius, Opere, VII
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]