1,480 matches
-
Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul decadent. Broșuri, Bijuterii rare. Paradoxe Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu ești
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
patra nici nu voiau să se gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajute la sănătatea dumneavoastră fizică. Pe parcurs vom vedea dacă nu putem îmbunătăți și starea dumneavoastră mentală printr-un tratament psihoterapeutic. — Ce anume este, mai exact, psihoterapia, domnule doctor? Iertați-mă, dar credeam că naziștii au catalogat-o ca fiind decadentă. — Vai, nu, nu. Psihoterapia nu e psihanaliză. Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite pentru evrei, dar nu au nici o relevanță pentru germani. Așa cum vă veți da seama și dumneavoastră, nici un tratament psihoterapeutic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu mediul ei înconjurător. Visele dumneavoastră mă interesează numai atât cât să știu dacă le aveți sau nu. Să vă tratez încercând să vă interpretez visele și să descopăr semnificația lor sexuală este, cinstit vorbind, lipsit de sens. Asta e decadent, chicoti el cu un aer plin de bunăvoință. Dar asta e o problemă pentru evrei, și nu pentru dumneavoastră, Herr Strauss. Acum, cel mai important lucru e să dormiți bine noaptea. Spunând asta, își luă trusa medicală și scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach în apartament și să-l conduc într-o călătorie sexuală undeva la sud de Ecuator. Apartamentul nostru era total decadent, în sensul bun al cuvântului. Sufrageria era imensă și avea două lungi sofale într-un capăt și pianul cu coadă în celălalt, o oglindă uriașă Art Deco și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de cafea italienească din anii ’50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
suprafața lucrurilor, cu conștiința castrată. Iar ei nu înțeleg nici acum lucrul ăsta și cred că dacă ne plătesc masa la restaurant din fondurile lor de protocol și ne poartă pe coridoarele de la Consiliul Europei cădem complet pe spate. Capitaliști decadenți, ce mai... 3 noiembrie 1999 Mihaela: Remote-control Da, cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora de cazare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile venerice. N-aveți capul decât la futai, estropiaților, nu vă pasă de poporul nostru blând și harnic. Mi-ați distrus personalitatea, asta ați făcut. Falocraților, decadenților! M-ați terfelit, m-ați înjosit, opt ani de zile. Voi informa Secretarul General al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre de partid și de stat. Să declare starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de originalitate și - cel mai important - a pasiunii grosolane pentru incultură. În timpurile noastre actuale și foarte decadente, a ști nu mai este nicidecum o valoare în sine, iar cultura generală nu mai este un motiv de mândrie pentru mai nimeni. Și acestea, din păcate, sunt niște lucruri cu care mult prea greu te poți lupta, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin ochelarii săi cu ramă fină, fără să aibă aerul că ne vede, cu un dispreț politicos. Facem și noi parte din Europa pe care el vrea s-o arunce în aer! Nici n-ai zice că sub distincția lui decadentă se ascunde un suflet de terorist. Dacă s-ar îmbrăca normal, l-ai putea crede profesor de greacă veche. De altfel, vorbește curent, aflu, șapte limbi, performanță cu care nu cred să se poată lăuda altcineva de pe "Lumea Renașterii". Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avea grijă. Chiar dacă deocamdată nu vrei. Sau te prefaci că nu vrei. Soluția ar fi restaurator de tablouri! Poți să fii sigur că n-ai să fii pus în situația să servești regimul. Obiectul muncii tale o să fie arta burgheză decadentă. Sau arta Evului Mediu îmbâcsit de misticism. N-o să-ți bage nimeni pe gât "Bădița cu tractorul" să-l restaurezi. Fiindcă bădița abia a ieșit la arat. Și încă n-a apucat să se ferfenițească. Mă refer la tablou. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
academistul Mihail Dragomirescu și, cum spuneam ceva mai sus, tot Dragomirescu va fi cel care va coordona prima teză de doctorat din România dedicată avangardismului poetic. Paradoxalul, donquijotescul Alexandru Macedonski a fost - împotriva naturii sale solare - un susținător al simbolismului decadent francofon, pozele sale „macabre” expunîndu-l adesea ridicolului. Simbolismul și decadentismul autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își lansează modelele eliberate de sub tutela autorității tradiționale, iar invențiile tehnice (cinematograful, aeroplanul, telegrafia fără fir) și comodificarea noilor medii de comunicare stimulează imaginația. Langoarea efeminată a simbolismului verlainian și morbidezza decadenților sînt concurate de energetismul și claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se accentuază către 1910, după o fază parnasiană. Un anume bucolism stilizat e de altfel prezent și într-o latură a simbolismului francofon (de la Paul Fort și Marcel Schwob pînă la Francis Jammes și Verhaeren)... Idilismul nostalgic caracterizează o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2004). Printre „recuperatorii” de ultimă oră ai personalității lui B.-P. se numără Angelo Mitchievici, autor al unui studiu despre decadentismul românesc (v. fragmentul „Portretul unui decadent - Alexandru Bogdan-Pitești“, în revista constănțeană Ex Ponto, nr. 3 (12), anul IV, iulie-septembrie 2006, pp. 108-119). S-a născut pe 13 iunie 1871, la Pitești, în familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie aventuroasă, și a unei fiice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă”, „arta pentru artă”, era privită ca o extravaganță morbidă de către „sănătosul” mainstream autohton(ist)... În fapt, aproape nimic nu a lipsit din meniul vizitei: conferințe la Ateneu, vizite la Mitropolie, la Biserica Domnița Bălașa și la Catedrala Sf. Iosif, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezii argheziene apărute mai întîi în Viața socială, nr. 1/1911, și republicată în... Absolutio (nr. 5-6/1914). Într-un articol cu valoare de program, „Curentul nou la noi“, I. Ludo face un istoric al estetismului european și al simbolismului decadent de la noi, recapitulează activitatea micilor publicații estetizante (Literatorul, Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Versuri și proză, Farul, Simbolul, Insula, Grădina Hesperidelor și Fronda) și, desigur, face elogiul lui Arghezi... Orientare simbolistă „sintetică”, fără accente polemice, recenzii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceze contimporane”, pornind de la articolul „Poezia epocei“ al lui Nicolas Beaudouin, „unul din reprezentanții curentului paroxist anunțat acum doi ani cu mare tămbălău de dl Jean de Thogorma”: „Poezia nouă e tocmai opusă sentimentalismului, scepticismului, diletantismului elegant și altor anchiloze decadente tour d’ivoire. (...) Artei pentru artă (...) ea opune arta pentru viață”. Este semnalată, cam confuz, influența democratismului whitmanian asupra lui Zola, Paul Adam, Verhaeren, Dehmel, Nicolas Beaudouin, Henry Guilbeaux, Canudo, Paul Friederich, Paul Zech, Stefan Zweig ș.a.: „Acești poeți (sic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]