5,739 matches
-
cu titlu de exemplu, există chiar o aplicare „pe loc” a tehnicii. Vrem să aflăm care este atitudinea sau structura imaginativă a unui grup; vrem să aflăm cum gândesc profesorii de la Universitatea „Babeș-Bolyai” reforma educațională. Se alege un grup, principalii decani, să zicem, sunt așezați la o masă rotundă, ei discută, totul se Înregistrează, se consemnează și se analizează ca o bază de date, pe teme, pe motive etc. Desigur, după aceea intră În acțiune mecanismele analizei de conținut, dar strict
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Filosofie a Universității din București (1946), activează ca cercetător la Institutul de Lingvistică din București și ca profesor de limbi clasice la Facultatea de Limbi Străine a Universității din capitală, unde va deține funcțiile de șef de catedră și de decan. Este președinte al Societății Române de Lingvistică și al Societății Române de Studii Clasice, membru în comitetul de redacție al revistelor „Revue roumaine de linguistique”, „Studii și cercetări lingvistice” și „Studii clasice”. Colaborează la lucrările colective Gramatica limbii române contemporane
FISCHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
Negruzzi (monografie), M. se implică și în activitatea didactică, îndeosebi după 1990, ca profesor la Liceul Sanitar din București (1993), lector (din 1994) și conferențiar la Facultatea de Teologie - Litere de la Institutul Teologic Romano-Catolic din București, ulterior funcționând și ca decan. Între 1983 și 1990 este redactor la „Revista de istorie și teorie literară”, iar în perioada 1991-2002, secretar general de redacție. De asemenea, este redactor-șef adjunct al „Caietelor Institutului Romano-Catolic” (din 2001) și redactor responsabil al revistei on-line „Dialog
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
și debutul său editorial, în 1974. A mai funcționat ca lector de limba și literatura română la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia (1972-1974). În 1993 a fost visiting professor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Din 1996 este decan al Facultății de Litere din București și din 2001 membru corespondent al Academiei Române. După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
1970). Între 1966 și 1970 este lector de limba și civilizația română, apoi conferențiar asociat la Universitatea din Montpellier. Întors în țară, este ales, în 1970 și în 1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii instituții până în 1986, anul unificării întregului învățământ superior filologic bucureștean sub emblema Facultății de Filologie, căreia îi este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
apoi conferențiar asociat la Universitatea din Montpellier. Întors în țară, este ales, în 1970 și în 1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii instituții până în 1986, anul unificării întregului învățământ superior filologic bucureștean sub emblema Facultății de Filologie, căreia îi este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba și civilizația română la Paris IV - Sorbona, din 1988 până în 1991 fiind
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba și civilizația română la Paris IV - Sorbona, din 1988 până în 1991 fiind profesor la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale din Paris. După reîntoarcerea în țară își asumă conducerea, ca decan (1994-1995) și ca rector (1995-1997), a Școlii Superioare de Jurnalism, rămânând profesor, apoi profesor consultant, al Facultății de Limbi Străine. Prin cursurile predate, între care se evidențiază cele de istoria limbii și literaturii franceze (mai cu seamă a celei moderne
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul lui Isus. Biserica episcopală din Efes, cu hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) cu această sarcină și își asumă plata cheltuielilor de înmormântare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormântări. Dispoziția lui Hipațiu este determinată probabil de edictul privitor la înmormântări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
ca lector de limba, literatura, istoria și civilizația poporului român în Franța, la Toulouse (1964-1966) și la Montpellier (1968-1969). În 1970 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Idei și forme literare la români (până la Titu Maiorescu). A fost decan al Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea din București. A debutat în revista „Tânărul scriitor” (1956), colaborând, în continuare, la „Amfiteatru”, „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
opta, din 1905, când începe să suplinească, la Facultatea de Drept din Iași, cursul de procedură civilă, pentru o carieră universitară. Nu renunță însă nici la avocatură, profesiune în care se impune, ajungând unul dintre fruntașii baroului ieșean, al cărui decan va fi între anii 1918 și 1928. Încearcă totodată și un contact cu viața politică. În 1912 este ales în Camera Deputaților, în 1923 e, pentru puțin timp, primar al Iașului. Titular, din 1 noiembrie 1923, al Catedrei de procedură
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
care-și permitea un act de „dogmatism” din alte vremuri a dat ocazia elitei literare să-și demonstreze solidaritatea: de la Hermann Kant, presedintele Uniuniii Scriitorilor, care deplângea contestarea de către Harich a „pozițiilor culturale câștigate cu atâta strădanie”, la Stephan Hermlin, decanul poeților, care-l acuză pe Harich că practica „o Întoarcere reacționara către trecut” și că ofensează victimele nazismului, această unitate a obținut susținerea câtorva filosofi de apărat, dintre care doar Manfred Buhr a Inteles să-și arate fidelitatea față de vechea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
semnificativ În construirea unei noi identități colective a intelectualilor. Transferulân mâinile intelectualilor opozanți a unei părți din patrimoniul cultural național fusese considerat legitim În contextul mai larg al epurărilor. Foștii conducători ai instituțiilor culturale, ai întreprinderilor economice, profesorii universitari sau decanii, până la patriarhul bisericii ortodoxe Își prezentaseră demisiile sau fuseseră revocați la cererea personalului din instituțiile lor (dar unii fuseseră menținuți În posturi sau rechemați după un timp de penitenta, cum a fost cazul patriarhului). Augustin Buzura, romancier critic, a devenit
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
École des Hautes Études din Paris (1938- 1939), căpătând între timp, în 1936, titlul de doctor. Între 1934 și 1973 predă la catedrele de limbi clasice și de istorie ale Universității din Cluj, unde în 1959 și 1960 activează ca decan și între 1962 și 1968 ca prorector. Debutează în 1923 la „Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»” din Alba Iulia. Colaborează la „Ausonia”, „Maia” (Florența), „Revista clasică”, „Studi ovidiani” (Roma), „Studii literare”, „Transilvania”, „Țara nouă”, semnând și cu pseudonimele N. Beniceanul și
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
Instrucțiunea publică” (1859), devine curând director al Bibliotecii Naționale și membru al Eforiei Școalelor (transformată în 1862 în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice). Din 1864, când ia ființă Universitatea din București, funcționează ca profesor de istoria literaturii clasice, fiind primul decan al Facultății de Litere (până în 1878). Funcțiile însemnate se succedă mereu și L. pune multă abnegație în îndeplinirea lor. În 1866, la înființarea Societății Literare Române, este ales secretar general, apoi președinte al Societății Academice Române (1870-1872, 1873-1876). Din însărcinarea
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
unei Case Române la Veneția, crearea publicațiilor „Buletinul Comisiei istorice a României”, „Buletinul Comisiei monumentelor istorice”. Deputat, președinte al Parlamentului în 1918, șef de partid, I. nu a refuzat să-și asume și răspunderi de natură administrativă, precum cele de decan (1928), rector al Universității din București (1929-1932) și chiar de consilier comunal la Vălenii de Munte. Ales în 1907 membru în comitetul Ligii Culturale, el a activat în această organizație toată viața, în calitate de secretar, apoi de președinte. A organizat reuniuni
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
șase ani în magistratură - portărel la Tribunalul Ilfov, substitut la Brăila, supleant la Constanța, procuror și judecător sindic la Ploiești. Din 1900 este, o perioadă de zece ani, membru în Consiliul de disciplină și prodecan al Baroului Ilfov, iar în1933-1934 decan. Participă la primul război mondial, înaintând până la gradul de căpitan, într-un regiment de artilerie călare, fiind și redactor la ziarul „România” din Iași al Marelui Cartier General. Debutează în revista ,,Duminica” (1890), cu versuri scrise la moartea bunicii sale
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
École Pratique des Hautes Études, iar în 1926 doctoratul în litere la Sorbona. În 1928 va fi promovat conferențiar, iar din 1938 profesor titular la Catedra de limba română de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ulterior fiind și decan (1945-1946), apoi rector (1946-1948). Funcționează și ca director al Editurii Cultura Națională (1930-1935) și al Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă (1934-1940, 1945-1947), precum și ca director al Centrului de Cercetări Fonetice și Dialectale din București (1963-1969). A fondat și
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul lui Isus. Biserica episcopală din Efes, cu hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) și își asumă plata cheltuielilor de înmormîntare; este etichetată drept „lăcomie iudaică” și sacrilegiu față de trupul Domnului orice tranzacție legată de înmormîntări. Dispoziția lui Ipatie este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
roumaine et l’Occident). La sărbătorirea a zece ani de la înființarea S.A.R., în 1967, ședința inaugurală are loc pe Capitoliu, în prezența președintelui Italiei, a primarului Romei, a rectorilor și președinților celor mai importante universități și instituții de cultură, a decanului Facultății de Litere de la Universitatea din Roma. Participă Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Mircea Popescu, Constantin Amăriuței, Horia Stamatu, Ionel Jianu, Sanda Stolojan, George Uscătescu, Mira Simian-Baciu, Angelo Morreta (Dan Petrașincu), Radu Enescu ș.a. Cu același prilej se deschide o expoziție
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
fi profesor de limba franceză la Hotar, iar din 1986 redactor la „Familia”. Este doctor în filologie, cu o teză despre Liviu Rebreanu. Lector (1993), conferențiar (1998) la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, din 2000 devine profesor și decan la aceeași instituție. Debutează la „Echinox”, în 1975, cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Colaborează cu recenzii, cronici literare și la „Steaua”, „Vatra”, „România literară”, „Cuvântul”, „Convorbiri literare”, „Apostrof” ș.a. Prima carte de critică literară, Diferența specifică, îi apare în
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Roman Negoi, Alexandru Stănescu, Lucian Dărămuș și apoi pe cercetătorii ce se apleacă asupra istoriei familiei (Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, Cluj-Napoca, Fundația Culturală Română, 1999), cu obligatorii priviri asupra femeii. Este o tendință sistematic supravegheată (decan al Facultății de Istorie și Filosofie este doar profesorul Toader Nicoară) și propusă și celor foarte tineri. Al VII-lea volum al Centrului de Studiere a Populației al Universității „Babeș-Bolay” din Cluj-Napoca, scos împreună cu Institutul Cultural Român și cu Centrul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost prodecan, apoi decan al Facultății de Filologie clujene, iar între 1976 și 1989 a condus Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”. Din februarie 1990 până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1 octombrie 1995 va fi profesor
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
Society of Ontario, ulterior la Northrop Frye Center, Victoria University. În fine, în 1996 va fi invitat al Centrului de Studii și Documentare al Românilor Americani „Valerian D. Trifa” de la Jackson, Michigan. Din 2000 este profesor, iar din 2002 și decan la Facultatea de Științe Umaniste a Universității „Avram Iancu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Tribuna” în 1968, colaborând ulterior și la „Steaua”, „Transilvania”, „Echinox”, „Familia”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Vatra” ș.a. Primul volum, Progresii, îi apare în 1972. Este
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Istorie Literară din Cluj al Academiei RPR (1953-1954), redactor la „Tribuna” (1957-1959), coordonator al revistei bilingve „Pro Didactica” (1980-1989). De asemenea, conduce Catedra de română și limbi străine de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (1959-1964), fiind și decan al Facultății de Filologie și șef al Catedrei de română de la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș (1960-1967). Beneficiază de câteva stagii în străinătate: lector de limba și literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München (1968-1970), profesor invitat la Universitatea
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]