2,354 matches
-
decît cu disperarea clientei. Mă tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să văd ce face și apoi, jenat, mi-am văzut mai departe de raport... ...dar nu există nici o dovadă că ar fi Întrebuințat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
folosite cu vreme-n urmă. Toate acestea demonstrează că nu putem nega faptul că dispariția persoanei căutate n-a fost neașteptată și există posibilitatea ca el să și-o fi plănuit și pregătit dinainte. Fata de lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ei, dintr-o casetă, un album de format mare, cu fotografii și decupaje din ziare și reviste, pe muchia căruia scria cu litere mari: SEMNIFICAȚIA AMINTIRILOR. CÎnd m-am uitat mai bine, am observat că literele nu fuseseră tipărite, ci decupate dintr-o revistă și lipite una lîngă alta. — Ciudat titlu, nu ? — Tipic lui.. Era atît de meticulos... Deci meticulozitatea ÎL caracteriza. — Nu mă Îndoiesc că fotografiile din interior au fost făcute cu tot atît de multă migală. — Hmm. Aruncîndu-mi privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
școlită), pe polițai nu-l vede, necum să-l reclame. În schimb, într-adevăr, el devine telepopor. Mircea, te-ai înfuriat că oamenii joacă întruna la Bingo și că alta decât să țină ochii pe concursuri nu fac, toată ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele, într-o duminică seara: „Maricica Acucului, Broșteni 5, Vaslui, a câștigat o sută de mi-li-oa-ne!”... În jurul lui, opt fătuci deghizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În lumea asta americană, cu rădăcini proaspete și oameni de peste tot, nu mă simt nici străină, nici intrusă. Și am mereu sentimentul că sunt o persoană, nu un trib. Că ceea ce sunt în ochii lor depinde de mine. Că mă decupează sau, dacă nu mă decupează, mă leagă de Evropa sau de estul ei. Am început ziua de azi aproape cu o prostie, cu relecturarea Sinegrafiei, adică, pe scurt, cu retrăirea subiectivă a anului 1997. Și am terminat-o cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rădăcini proaspete și oameni de peste tot, nu mă simt nici străină, nici intrusă. Și am mereu sentimentul că sunt o persoană, nu un trib. Că ceea ce sunt în ochii lor depinde de mine. Că mă decupează sau, dacă nu mă decupează, mă leagă de Evropa sau de estul ei. Am început ziua de azi aproape cu o prostie, cu relecturarea Sinegrafiei, adică, pe scurt, cu retrăirea subiectivă a anului 1997. Și am terminat-o cu o păcăleală. Am dat 16,5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
glasuri, apoi sutele de zgomote seci și impersonale ale unei chei care se răsucește și ale unei uși care se mișcă încet în balamalele ei ruginite. În picioare lângă pat, mă frecam la ochi, pândind siluetele care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-am recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște rafturi înalte, erau așezate numeroase suluri de pergament. Lumina schimbătoare a apusului se strecura prin micile ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în pax romana, cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei ce luptaseră și își dăduseră viața pentru idealurile vechilor tradiții. Privi în jur. Oamenii tăceau. Le văzu chipurile crispate, luminate de torțe. Printre soldații călare, ale căror siluete se decupau pe cerul înnorat, îl recunoscu pe Antonius și i se păru că simte focul privirii sale ațintite asupra lui. Își dădu repede seama că fratele său era rănit. Strânse sabia cu mai multă putere. Mulțimea aștepta într-o liniște greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
goale acum. Putem vorbi între patru ochi. M-a condus pe coridorul central și am trecut de lift, spre cealaltă parte a etajului. Aici, fără huruitul calculatoarelor și fără voci, liniștea era aproape sinistră. O serie de prize, cu forma decupată în covorul gri, se întindeau de-a lungul podelei la intervale egale; întreaga podea fusese ridicată artificial pentru a adăposti rețeaua electrică de dedesubt. De-a lungul peretelui, fuseseră construite mai multe birouri cu pereți de sticlă prin care golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. Silueta ei se profila pe un coridor țintuit În penumbră, decupată În lucirea lividă a unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască. M-am supus. Broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndepărtîndu-se. Am hotărît să nu mai aștept să se Întoarcă și am făcut drumul pe jos, În timp ce se lăsa noaptea. Îndată am zărit silueta „Îngerului de negură“. Am scos cheia pe care mi-o dăduse Bea și am deschis portița decupată În grilaj. Am pătruns pe proprietate și am lăsat ușa aproape Închisă, pregătită să-i Înlesnească trecerea Beei. Venisem mai devreme În mod deliberat. Știam că urma să sosească abia peste vreo treizeci-patruzeci și cinci de minute. Voiam să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
felul său, Încercând să descopere adevărul În fiecare literă din text. Cum adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai mici. De pildă, știind prea bine că după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că, În cursul inspecției de dimineață, profesorul și asistenții Îl găseau deja pansat și chiar conectat la tuburile de oxigen și la rețeaua de transfuzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe alta, Îi trasformase În șapte monștri, pe jumătate câini, pe jumătate șoareci, ce lătrând și chițcăind nu se puteau mișca din loc. Oliver mai bănuia că tot această creatură, apărută, așa, peste noapte În stabiliment, printr-un procedeu similar, decupând cu un foarfece oamenii ce se plimbau pe stradă, Îi aducea În stadiu de oameni-degete, oameni-unghii, oameni-picioare și oameni-mâini, aruncându-i, unul după altul, În salon. Oliver se jură să nu aibă de-a face nici cu omul-locomotivă, ce venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
această idee care-i venise bătrânului (sau, iarăși, poate cuiva mult mai puternic decât el) de a-și izola personajele. O altă calitate a lui, aveam s-o constatăm Încetul cu Încetul În cursul povestirii, era aceea de a nu decupa spațiul mai ales după clădiri, oameni sau drumuri, ci mai ales după animalele care-l populau. Așa cum la Început povestise despre peștii pe care-i prindea cu mâna și-i ținea apoi În dinți să nu-i scape, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el de multă vreme În subsolul penitenciarului așteaptă să pună În sfârșit capăt acestei cheltuieli administrate de către Aliați. Deținutul nu vorbește cu nimeni. Refuză să primească vizita soției și a fiului În spatele gratiilor de la Spandau. Primește ziarele (unele articole sunt decupate), le citește și tace. Bătrânul Fierbinte e un fel de conservă din altă lume. Ar fi interesant de aflat ce gândește el, după aproape 40 de ani de detenție, despre această lume pe care o vede doar prin ziarele decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu interes, dragoste și stăruință, devenind elevi buni și foarte buni. Micile sarcini pe care le primesc preșcolarii, cei din grupa pregătitoare, un fel de teme pentru acasă (să adune frunze de un anumit fel, castane, să plieze sau să decupeze diferite figuri), reprezintă un antrenament pentru îndeplinirea îndatoririlor școlare de mai târziu. Încadrarea efectuării temelor într-un program judicios stabilit și respectat, îndeplinirea unor cerințe de calitate tot mai înalte pe măsura dobândirii experienței în viața școlară au stat în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
indian, o singură dată egiptean și odată te-ai născut pe Mercur. Te rog să ai grijă să vii să mă iei la opt. — Da, Ambaji. Chandra-Robert dispare în camera sa, o mansardă mică, aproape în întregime acoperită cu portrete decupate din reviste. Actrițe americane de film, politicieni, soldați, jochei, scriitori și artiști renumiți, actrițe de cabaret, doamne din înalta societate, jucători de crichet, se află în același loc cu portretele religioase ale lui Ganpati, Vivekananda, Sfântul Francis Xavier, Buddha, Shiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu portretele religioase ale lui Ganpati, Vivekananda, Sfântul Francis Xavier, Buddha, Shiva Nataraj. Deasupra chiuvetei și-a lipit vederi colorate din Anglia: Hyde Park, lacul Windermere, o după-amiază în pădure, Balmoralul văzut de sus. Undeva, este o fotografie de grup, decupată dintr-un periodic numit The Harvest, care-i reprezintă pe misionari bând ceaiul la Hampstead Heath. Domnul și doamna Macfarlane abia se disting dintre celelalte chipuri pe jumătate conturate; stau undeva în spate, cu ceștile și farfurioarele în mână. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
societatea dramatică a universității este violentă și distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul Bridgeman din Africa, iubit și explorator“. Decupează caricatura și i-o trimite lui Star, care îi răspunde că i-au făcut nasul prea mare. Se apropie ziua când o va conduce la gara Victoria. Se sărută cuminte, cu castitate chiar, și el promite s-o vadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un șantier În marele oraș. De acolo fura cutii Întregi de capse arămii pentru Împușcat În betoane niște cuie cu filet. Le vindea copiilor și ei știau bine cum să le folosească. Cei care erau Îndemânatici Își Închipuiau singuri puști: decupau patul dintr-o scândură, fixau pe el o țeavă pe care știau exact din ce parte a combinelor s-o fure, fabricau din bucăți groase de tablă oțelită o opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
topit într-o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a ajuns prea repede la capătul lecturii. Deloc tentată de spectaculos, autoarea dă viață unor personaje viabile, greu de uitat.Văzute prin ochii copilului de altădată, ele par decupate din basme de mai restrânsă circulație, ceea ce nu le diminuează anvergura mitică. Cu un spirit de observație pe care mulți l-au decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]