33,112 matches
-
maternității. Protecția femeilor pe piața muncii, pentru perioadele când sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să devină transparente în plan public. Bărbații și femeile se confruntă cu probleme specifice și, de aici, interesul lor pentru mijloacele de soluționare a acestora este diferit. Tradițional, interesul bărbaților se orienta spre sfera muncii salariate și a drepturilor ce decurgeau din prestarea unei astfel de activități. Protecția socială era solicitată în caz de boală, accidente, șomaj, bătrânețe, adică toate acele situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și aveau nevoie de o formă de susținere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din populația României 69 și trăiesc în medie cu șapte ani mai mult decât concetățenii lor de sex masculin 70. Se poate anticipa existența unui grup format din femei în vârstă care se confruntă cu o serie de probleme specifice, decurgând pe de-o parte din contextul lor de viață, iar pe de alta, fiind consecințe ale vârstei înaintate. Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
făcute ocazional, în sensul practicilor creștine: „pomana”). Femeile singure în vârstă, în cele mai frecvente situații, și bărbații în vârstă, în cazuri mai rare, constituie împreună cu copiii lor adulți un tip aparte de familie monoparentală. Particularitățile unei astfel de familii decurg din necesitatea de îngrijire a părintelui singur. Acest tip de familie nu a constituit subiect al atenției în studiile de protecție socială întrucât, în general, sunt analizate aspectele care țin de protecția familiilor care au minori în întreținere și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trăiască cu soțul ei. Refuzul a fost prezentat ca un act discriminatoriu, în care unui tată natural i se refuza dreptul de a dovedi paternitatea, în timp ce unei mame naturale nu i se refuză recunoașterea maternității. Comisia a respins cazul ca decurgând din procesul biologic, iar nu din hotărârile de factură juridică (R. Weber școord.ț, 1998, p. 147). Așa cum am arătat, în România, Codul familiei prevede că un copil născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. În acest context
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
raporturilor de putere în familia tradițională (în sensul existenței unui dominator - bărbatul -, ca soț și tată al familiei, și un dominat - femeia -, ca soție și mamă) se opune paradigmei funcționaliste, în care fiecăruia dintre sexe îi erau atribute roluri specifice decurgând din rostul lor în cadrul grupului. Din această discuție, se poate deduce că feminismul poate fi o altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de tip funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dezvoltarea fiecăruia. Conform unei perspective larg acceptate în cadrul familiei, fiecare membru deține o serie de roluri și interacționează cu ceilalți într-o ordine bine stabilită 10. Așa este posibil ca familia să fie una funcțională și viața membrilor ei să decurgă în condiții optime, trebuințele lor putând fi satisfăcute. În modelul tradițional de familie, bărbatul apare ca soț și tată, are autoritate recunoscută față de ceilalți membri și își impune punctul de vedere la nivel decizional, este principalul furnizor de resurse, mediază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
biologică, măsura în care nelegitimitatea unui copil conduce la ignorarea legală a relațiilor părinte-copil. Viețile oamenilor sunt concordante cu modelele culturale. Drepturile nu mai sunt privite ca aparținând indivizilor și ca rezultat al autoconservării, ci, mai degrabă, ca revendicări fundamentale, decurgând din relațiile umane de diferite grade de privatitate. Drepturile și responsabilitățile relaționale ar remarca gama de responsabilități care decurg din relațiile umane, din interdependențe. Se pot evidenția influențele relațiilor față de viața personală a celor implicați, dimensiunea continuității relațiilor. Relațiile din cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modelele culturale. Drepturile nu mai sunt privite ca aparținând indivizilor și ca rezultat al autoconservării, ci, mai degrabă, ca revendicări fundamentale, decurgând din relațiile umane de diferite grade de privatitate. Drepturile și responsabilitățile relaționale ar remarca gama de responsabilități care decurg din relațiile umane, din interdependențe. Se pot evidenția influențele relațiilor față de viața personală a celor implicați, dimensiunea continuității relațiilor. Relațiile din cadrul familiei se înscriu în contextul celor de vecinătate, religioase, etnice etc., până la cercuri foarte largi de indivizi, incluzând chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
B. Friedan, The Feminine Mystique, 1963). Femeile care nu au o familie proprie își doresc să o poată avea. Odată ce au însă o familie, ajung într-un impas existențial: ce să-și mai dorească? Pornind de la o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncă). La nivel general, șomajul fusese eradicat. Intenția de a antrena deplin forța de muncă a dus, în timp, la plata unor salarii care nu aveau acoperire reală în producție, iar în cele din urmă, la ineficiență economică. Asigurările sociale decurgeau din strategia folosirii totale a forței de muncă. Ele erau obligatorii și priveau protejarea împotriva tuturor tipurilor de riscuri: bătrânețe, accidente de muncă, incapacitate temporară de muncă etc. Nu existau asigurări de șomaj, deoarece șomajul, oficial, nu exista. Centrul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
reflectare a modurilor de producție și a relațiilor interumane aferente din sfera economică. Soluția de tip marxist se baza pe presupunerea că, prin eliminarea proprietății private și dizolvarea modului de producție capitalist, se va ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie generală a populației, par să sugereze, ca în abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai decent. În deciziile de factură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin care suportul este conferit beneficiarului aflat în nevoie, este și un temei pentru culpabilizarea părintelui singur (acesta apare ca o persoană care nu-și gestionează bine resursele, declanșează obligații pe care nu le poate onora, cum sunt cele care decurg din situația de părinte). Conservatorismul recunoscut la nivelul instituțiilor statului se răsfrânge asupra modului în care se realizează politicile publice. Dacă, de pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
capacitare a părinților singuri are două fundamentări: una se referă la intenția de a crește copilul/copiii în condiții optime, de normalitate (se presupune inclusiv acoperirea deficitului provocat de absența celui de-al doilea părinte), iar cea de-a doua decurge din nevoia de dezvoltare personală. Aceste două tendințe se pot manifesta convergent sau pot provoca conflicte privind prioritatea unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur, responsabil, va fi să considere, în primul rând, de datoria sa realizarea unor condiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din perspectiva feminismului radical, statutul de mamă singură, neajutorată, ar putea fi demontat. În primul rând, oamenii nu ar trebui să fie tratați ca „buni” sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dimensiune, nu este proprie bărbaților. În cazul discuției noastre, tații singuri, chiar dacă ar dezvolta practici de tip matern, ar fi totuși limitați în comparație cu femeile aflate în aceeași situație. Mă delimitez față de această poziție, deoarece permite căderea în capcana atribuirilor care decurg din naturalitate, din biologic. Desigur, ceea ce ține de natură este diferit și de aceea permite experiențe diferite. Numai că experiențele femeilor conduc către asumări de roluri prioritare privind îngrijirea copiilor, iar experiențele bărbaților le-ar limita acestora implicarea privind copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Nimeni nu va mai fi umilit, înfricoșat sau marginalizat. Față de acest context, familia monoparentală se află într-o situație paralelă. Femeile părinți singuri sunt adesea hărțuite, agresate, marginalizate, tocmai pentru că în plan public s-a identificat o anume vulnerabilitate, care decurge din starea lor de singurătate. Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest tip în cadrul familiei (opresorul lipsește), dar sunt vânate în spațiul public, ca fiind disponibile, ușor de influențat, abordabile. Toate aceste aspecte sunt de fapt dimensiuni ale vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lor de singurătate. Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest tip în cadrul familiei (opresorul lipsește), dar sunt vânate în spațiul public, ca fiind disponibile, ușor de influențat, abordabile. Toate aceste aspecte sunt de fapt dimensiuni ale vieții private, care decurg dintr-un statut aparte: celibatul. Prin faptul că persoana care este celibatară dispune de o mare libertate de alegere privind relațiile în care potențial poate să intre, celibatul (al femeilor, mai ales) este o stare dezaprobată din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
complexă, care însă nu face obiectul lucrării de față.99 În tratarea educației de factură morală, Susan Moller Okin arăta că, în pofida afirmațiilor lui Kant100 - după care iubirea este de două tipuri: iubirea practică (sau „sentimentul moral al bunăvoinței, ce decurge din recunoașterea datoriei”) și iubirea patologică (iubire ce ține de afecte, pe care Kant o califică drept „simplă înclinație”) -, mai există un tip important de iubire: aceea dintre părinte și copil. Ea este de obicei alcătuită din elemente ale iubirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate de securitate, în alte tipuri de abordări se pune problema interesului public privind acordarea unui suport pentru anumite categorii de persoane. De pildă, pentru persoanele cu nevoi speciale se acreditase ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Naturalitatea este baza de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care rezultă prin derularea relației de îngrijire a copilului. Atunci când ceva este etichetat drept natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând din sfera lăuntrică profundă și în nici un caz nu poate fi altfel. În replică, socialul de tip contractual admite o anumită relativitate, ce decurge din contextele particulare, implică ideea de negociere și de refacere a înțelegerilor. Ipoteza pe care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este etichetat drept natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând din sfera lăuntrică profundă și în nici un caz nu poate fi altfel. În replică, socialul de tip contractual admite o anumită relativitate, ce decurge din contextele particulare, implică ideea de negociere și de refacere a înțelegerilor. Ipoteza pe care o analizez sugerează că relațiile în familie sunt de tip contractual, chiar dacă nu au loc între indivizi liberi și egali. Raporturile părinți/copii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
inegalități privind oportunitățile de dezvoltare personală. Inegalitățile deductibile pot fi accentuate de structura atipică a familiei monoparentale. Așa se face că raporturile părinte/copil sunt asimetrice, uneori de dominație brutală, chiar de impunere cu forța a voinței adultului. Inegalitățile care decurg din structura familiei vizează un aspect cantitativ (componența numerică și rețeaua de statusuri și roluri familiale) și unul calitativ (diviziunea rolurilor în cadrul familiei și modul de exercitare a autorității - Ioan Mihăilescu, 2003, p. 160). În cazul familiei monoparentale, numărul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]