1,286 matches
-
Ești curios să asiști la desfășurarea precisă a unui stil intelectual, să iei contact cu o disciplină exemplară a spiritului; nu te interesează persoana care, de altfel, se retrage reticent În alinierea spartană a falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fictive, sau mai curând din mințile acelora care o citesc - din ale voastre, cei care o citiți acum -, de ce să nu exist ca un suflet veșnic și veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub ochi îi defilau întinderile pustii ale Castiliei, ba stejărișuri, ba păduri de pini, contempla crestele ninse ale munților și, privind îndărăt, în spate, învăluite în neguri, figurile însoțitorilor și însoțitoarelor vieții sale, se simțea târât spre moarte. Ajunse acasă, sună la poartă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea treptat chiar pe moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În agonie, sus, pe terasă, oamenii se dedau din ce În ce mai mult șuetei și erau mereu mai vorbăreți. O singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și pe lingvist, pe omul rece, rațional și pe cel cu inimă mare. A arătat că În alte vremuri taurii erau animale sfinte, oarecum sacerdoți și regi; mai curând zei. Că soarele ce-și arunca lumina peste parada taurilor văzuse defilând, În galeriile din Creta, oameni condamnați la moarte pentru că huliseră taurul. A vorbit de bărbați care, cufundându-și trupul În arzătorul sânge al unui taur, ajunseseră nemuritori. Montenegro a dat să evoce o coridă sângeroasă, cu tauri ce aveau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea naturală a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi dâmineața l-am surprizuit cu totu pă nou pretenar, că am defilat pă peron c-un creon care avusesem grijă să-l ciupesc dân sucursala serioasă beton, ba bine că nu, a Dughenii dă terfeloage Europa. O lună juma, socotind cu ochi fantastic, a durat șmotru ăla pă șpalte, care ie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă câte-o halcă dă pejerrey, de nu șteai un s-arunci cu faru. Tot apusu iera un risotto, da la miazăzi se consolida d-acu cheftele, peltele dă dovleac și leche asada. În tribordu la niște empanadas cu funigei defila un matambre uruguayan, sub baldachinu la niște tortillas neghioabe. Cât n-o să-mi perd memoria d-amintiri, m-oi refugea În gându la râurile de se tretăia făr să s-amestice: unu dă supiță dă găină șucar desgresată și altu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care a adâncit Înțelepțește problema, numai pentru a recunoaște că, În pofida fățoaselor atracții ale celor trei variante, nici una nu-l satisfăcea Întru totul. După cum se vede, dosarul a fost Închis. A doua culegere de poeme, subintitulată Bouquet de stele parfumate, defilează prăfuită prin beciul anumitor „librării“ ale tagmei. Va rămâne definitiv pentru multă vreme articolul care i-a fost consacrat În paginile din Noi sub semnătura lui Carlos Alberto Prosciuto, chiar dacă, la fel ca alte multe pene, acest glosator de marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston cu remorca. Gaston bate În cinzeci dă ani și ceva, pare mai dăgrabă un măcelar morcoviu, da ie tot timpu În stare dă pază la remorcă și la bibilice. Dă otravă nu știu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
canotiera neagră a lu bucătaru, care ie un monden d-ăia dă trăiesc pentru figurație. O raită la tunderia dân colț m-a lăsat să abordez trancavaiu 38. M-am evacuat la răscrucea cu Rodríguez Peña și foarte natural am defilat prin față la șpițeria Achinelli și p-ormă am ancorat În fine În Quintana. Să găsesc grosso modo număru dă la casă a fost decât chestie de palpitat lovele. Nici una, nici alta, cu autoritatea care i-o da bronzu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dezbrăcată în chinurile cerului. Îmi repetam că nu am decât 34 de ani și am încercat să-mi abandonez zorile pentru a distruge mutrele vinovaților ce mi-au rănit spovedaniile din cele mai sincere umbre... Ca un regat al urletului defilau acești nenorociți ce mi-au strangulat trupul. Uitarea ar fi vrut să mă închidă-n zidurile unei cetăți milenare, dar foamea de cuvinte mă supraveghea cu atâta interes încât nu mai aveam nici o putere de-a încerca să evadez din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-un ziar că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am simțit adierea rafalelor de ceață ireal de frumoase în succesiuni de imagini marcate cu lumini de stronțiu camuflate... Încă mai am puterea
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
pentru un Crăciun magic, fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Împlinim șapte ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul lui Jack, conservă de ton, verificat nivelul de lichidități al fondurilor, suc de mere, chestii din cartofi Alphabeto (Întrebat Paula), calcule În Excel, cuvântul „sărut“ pronunțat cu accent american, castraveți, budincă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
uitat să vând marți. Trebuia să vând 5% din fond - politica de la Edwin Morgan Forster este să aibă mai multe lichidități, mai puține titluri acum că piețele se dizolvă. În timp ce ajungem În vârful dealului, nordul Franței și Întreaga carieră Îmi defilează prin fața ochilor. Deja EMF a Înghețat orice noi angajări. Persoanele redundante sunt la rând. Și cine va fi candidatul nr. 1? Să facă un pas Înainte administratorul de fonduri care a uitat să vândă acțiunile clienților pentru că era prea ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de film pe care mi-o aduceam eu aminte. Am lăsat sosul la minim, apoi m-am dus să mă cuibăresc cu Emily pe canapea. Și iat-o pe ecran, adorabila și țicnita Glynis Johns, Întorcându-se de la miting și defilând În sus și În jos prin casă, cântând: „Fiicele noastre, fiicele noastre ne vor adora/ Și vor cânta recunoscătoare În cor, Bine lucrat! Bine lucrat, Soră Sufragetă!“. —Ce-i o supra getă? (Știam că asta o să urmeze.) — Sufragetele erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Farurile mașinilor se ițesc printre fantele negre de camuflaj. "Cam mulți", gândește Karel in timp ce își plimbă binoclul de-a lungul șirului de autovehicule. Se așteptase la o coloană de aprovizionare, patrucinci mașini maximum. Spre surprinderea lui vede acum defilând o întreagă armată. "Probabil că situația este nasoală rău de trimit atâtea întăriri." Calm, înfige cele două picioare ale mitralierei MG 42 în zăpadă, verifică linia de ochire și corectează puțin înălțătorul. Așează lângă el trei cocteiluri Molotov. Leagă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când politicienii se plâng că-i criză, pentru noaptea de Revelion s-a cheltuit incredibila sumă de 600.000 de euro, în bună parte pentru artiști străini!) să fie instituit un concurs care să poarte numele autorului “Fanfarei militare”, care defila în fața copilului de altădată pe bulevardul orașului de la Dunăre... Ultima parte a vieții n-a fost din păcate tihnită pentru Temistocle Popa. În Ungaria sau Slovacia, de pildă, nu există această aberantă lege a restituirii în natură (la noi s-
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
de zisa lui Gothe: "ceea ce numiți spiritul vremilor nu este decât spiritul acelor domni în care vremile se oglindesc". Rea oglindă. Ceea ce ne-a înduioșat însă până la lacrimi este rara gratitudine cu care se pomenește de armată, făcîndu-o chiar să defileze în persoană, fără ca să se pomenească cu un cuvințel de creatorul ei, de acela a cărui viață pare consfințită acestei unice grije, de M[aiestatea] Sa Domnul. Se vorbește de vitejia armatei, nicăiri însă că cu aceeași vitejie Domnul însuși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unt, friptură rece, băui două pahare de vin, care mă amețiră imediat, și revenii în hol, unde din nou vrui să dorm, dar nu mai aveam somn. Fumai o țigare în tăcerea deplină a casei. Intrai în bibliotecă. Cărțile îmi defilară prin fața ochilor de la un raft la altul. Mă așezai la birou. "Cui mă adresez? mă întrebai. Ce fac studenții mei?" Făcui un gest de amânare... Ieșii din bibliotecă și intrai în dormitorul copilului. Nu aprinsei plafoniera, cea din hol lumina
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]