1,351 matches
-
evadare 25, motiv pentru care Tertulian, care nu era partizan al căsătoriei 26, va ajunge totuși să apere matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg 28. Aici se află, potrivit lui Tertulian, esența Însăși a doctrinei lui Marcion, expusă În lucrarea bine intitulată Antiteze, care Își propune „să arate nepotrivirea dintre Noul Testament și Vechiul Testament, discordia euangelii cum lege”29. Prin ce metode se realizează acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
laborioasă operație de logică și de filologie asupra textelor moștenite, străduindu-se să aplaneze toate contradicțiile În lumina principiului că Dumnezeul propăvăduit de Noul Testament era diferit de cel din Vechiul Testament. În consecință, nu numai Vechiul Testament a devenit produsul Înșelător al Demiurgului și al slujitorilor săi de pe parcursul istoriei, ci și cea mai mare parte din ceea ce numim Noul Testament 52. Antitezele lui Marcion, care făceau parte din canonul biblic marcionit, erau probabil destinate să furnizeze rațiunile pentru omiterea Întregului Vechi Testament și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fragmentele din) imaginea unui Dumnezeu bun, existența acestuia nu poate să fi fost În Întregime străină de lumea aceasta ori În Întregime ascunsă ei. Marcion este un Kafka al teologiei biblice. El se revoltă Împotriva tatălui real al lumii, Împotriva Demiurgului ei, reproșîndu-i amar vulgaritatea, egoismul și purtarea capricioasă. Ar părea rezonabil să-l discrediteze pe acest tată irațional. Invenția dublei paternități Îi Îngăduie lui Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
necunoscut mai Înainte. Tatăl divin, ireal iese pe neașteptate din anonimatul său etern prin vestea cea bună anunțată de Cristos. Actul cel mai infam al tragediei cosmice nu este În viziunea lui Marcion creația lumii, ci creația omului, plăsmuit de Demiurg după chipul său, din materiale de proastă calitate - acea „carne plină de excremente” care Îl face pe om sclavul procreației. În măsura În care Înmulțirea oamenilor perpetuează robia lor față de Demiurg, procreația nu-și poate găsi nici o scuză, fie ea practicată În afara sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este În viziunea lui Marcion creația lumii, ci creația omului, plăsmuit de Demiurg după chipul său, din materiale de proastă calitate - acea „carne plină de excremente” care Îl face pe om sclavul procreației. În măsura În care Înmulțirea oamenilor perpetuează robia lor față de Demiurg, procreația nu-și poate găsi nici o scuză, fie ea practicată În afara sau În cadrul acestui „comerț nerușinat” (negotium impudicitiae) care este căsătoria. Tragedia neamului omenesc, ale cărei condiții au fost stabilite de Demiurgul neîndemînatic și Înrăutățite de către Materie, ajunge la o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
procreației. În măsura În care Înmulțirea oamenilor perpetuează robia lor față de Demiurg, procreația nu-și poate găsi nici o scuză, fie ea practicată În afara sau În cadrul acestui „comerț nerușinat” (negotium impudicitiae) care este căsătoria. Tragedia neamului omenesc, ale cărei condiții au fost stabilite de Demiurgul neîndemînatic și Înrăutățite de către Materie, ajunge la o agravare neașteptată o dată cu căderea Diavolului, Îngerul Demiurgului care, alungat din ceruri, Își face loc În Materie și ademenește oamenii În robia lui. Ironia este că atunci cînd se Împlinește acest lucru, Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scuză, fie ea practicată În afara sau În cadrul acestui „comerț nerușinat” (negotium impudicitiae) care este căsătoria. Tragedia neamului omenesc, ale cărei condiții au fost stabilite de Demiurgul neîndemînatic și Înrăutățite de către Materie, ajunge la o agravare neașteptată o dată cu căderea Diavolului, Îngerul Demiurgului care, alungat din ceruri, Își face loc În Materie și ademenește oamenii În robia lui. Ironia este că atunci cînd se Împlinește acest lucru, Demiurgul inferior se Înfurie pe oameni și astfel toate cele trei principii ale acestei lumi - Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurgul neîndemînatic și Înrăutățite de către Materie, ajunge la o agravare neașteptată o dată cu căderea Diavolului, Îngerul Demiurgului care, alungat din ceruri, Își face loc În Materie și ademenește oamenii În robia lui. Ironia este că atunci cînd se Împlinește acest lucru, Demiurgul inferior se Înfurie pe oameni și astfel toate cele trei principii ale acestei lumi - Diavolul, Materia și Dumnezeul creator - se Întrec În a-i tortura pe oameni, fiecare În felul său. Pe această cale ocolită, Marcion ajunge să accepte necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe oameni și astfel toate cele trei principii ale acestei lumi - Diavolul, Materia și Dumnezeul creator - se Întrec În a-i tortura pe oameni, fiecare În felul său. Pe această cale ocolită, Marcion ajunge să accepte necesitatea Legii promulgate de către Demiurg Împotriva Diavolului și a intervenției acestuia În viața omenirii. Opus punctului de vedere gnostic, care susține că omenirea este superioară lumii și creatorilor ei, datorită consubstanțialității cu un Dumnezeu mai Înalt, omul lui Marcion este creatura cea mai de jos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se cuvine defel revelația Dumnezeului bun, aceasta nu e nici rezultatul unei relații și nici al vreunui merit al lor. Dumnezeul cel bun este total străin de lume și n-a mai fost vestit de nimeni pînă la Cristos. În vreme ce Demiurgul, divinitatea inferioară, Își are locul În primul cer, Dumnezeul cel bun, definit drept superior și sublimior, locuiește În cerul al treilea. El Își merită titlul de „Tată” nu pentru că este Tată al omenirii, ci pentru că este Tatăl (Creatorul) unei Lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În cerul al treilea. El Își merită titlul de „Tată” nu pentru că este Tată al omenirii, ci pentru că este Tatăl (Creatorul) unei Lumi imateriale și inaccesibile. O distanță infinită Îl separă pe acest Dumnezeu, care domnește În Înălțimile universului, de Demiurgul inferior, dumnezeu al acestei vremi, deus saeculi huius. Pe cînd Demiurgul este Înainte de toate drept, Dumnezeul mai Înalt este bun. El nu judecă. Doar mila l-a făcut să se arate prin Cristos și să pună capăt Înfricoșătoarei Legi. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru că este Tată al omenirii, ci pentru că este Tatăl (Creatorul) unei Lumi imateriale și inaccesibile. O distanță infinită Îl separă pe acest Dumnezeu, care domnește În Înălțimile universului, de Demiurgul inferior, dumnezeu al acestei vremi, deus saeculi huius. Pe cînd Demiurgul este Înainte de toate drept, Dumnezeul mai Înalt este bun. El nu judecă. Doar mila l-a făcut să se arate prin Cristos și să pună capăt Înfricoșătoarei Legi. Deși lipsit de un trup material, Cristos a pătimit și a murit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lipsit de un trup material, Cristos a pătimit și a murit pe cruce, după care a mers În iad, spațiu Împărțit Într-o zonă unde sînt chinuiți păcătoșii și un purgatoriu (refrigerium) destinat celor drepți, În conformitate cu ideea de justiție a Demiurgului. În primul compartiment a salvat mulți oameni care erau supuși unor pedepse crude ce nu erau necesare 54. Interpretarea marcionită a Bibliei adoptă principiului exegezei inverse pe care gnosticii Îl utilizau din plin. Astfel, drepții Vechiului Testament - Abel, Avraam și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
marcionită a Bibliei adoptă principiului exegezei inverse pe care gnosticii Îl utilizau din plin. Astfel, drepții Vechiului Testament - Abel, Avraam și Moise - n-au fost salvați de Cristos, fiindcă ei respectaseră nemiloasa lege a răzbunării („ochi pentru ochi”) dată de Demiurg. Cristos i-a salvat, În schimb, pe toți aceia care, după codul justiției Demiurgului, meritau chinuri cumplite. Datorită lui Cristos locul de caznă a fost golit de toți cei aflați acolo, În vreme ce refrigerium-ul a rămas Înțesat de cei cărora Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Astfel, drepții Vechiului Testament - Abel, Avraam și Moise - n-au fost salvați de Cristos, fiindcă ei respectaseră nemiloasa lege a răzbunării („ochi pentru ochi”) dată de Demiurg. Cristos i-a salvat, În schimb, pe toți aceia care, după codul justiției Demiurgului, meritau chinuri cumplite. Datorită lui Cristos locul de caznă a fost golit de toți cei aflați acolo, În vreme ce refrigerium-ul a rămas Înțesat de cei cărora Demiurgul le acordase după moarte aprobarea și bunăvoința sa: patriarhii, Moise, profeții și cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurg. Cristos i-a salvat, În schimb, pe toți aceia care, după codul justiției Demiurgului, meritau chinuri cumplite. Datorită lui Cristos locul de caznă a fost golit de toți cei aflați acolo, În vreme ce refrigerium-ul a rămas Înțesat de cei cărora Demiurgul le acordase după moarte aprobarea și bunăvoința sa: patriarhii, Moise, profeții și cei care Îi urmaseră 55. Mai mult chiar, moartea pe cruce a lui Cristos a eliberat neamul omenesc (liberavit genus humanum)56, care fusese pînă atunci ținta perenă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după moarte aprobarea și bunăvoința sa: patriarhii, Moise, profeții și cei care Îi urmaseră 55. Mai mult chiar, moartea pe cruce a lui Cristos a eliberat neamul omenesc (liberavit genus humanum)56, care fusese pînă atunci ținta perenă a persecuțiilor Demiurgului. Însă mesajul lui Cristos a avut un ecou prea slab În rîndul evreilor și al iudeo-creștinilor, aceștia rămînÎnd În majoritate excluși de la mîntuire (non omnes salvi fiunt, sed pauciores omnibus et Judaeis et Christianis creatoris)57. Antinomismul vădit al Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mesajul de mîntuire adus de Cristos nu se referă la prezent, ci la viitor: de futuro, non de praesenti 58. Prezentul comunității marcionite este sortit persecuțiilor și denigrării. Marcioniții Își află propria autenticitate Într-o atitudine lipsită de compromisuri față de Demiurg. Nu numai că acceptă martiriul, dar Îl și caută. Libertatea lor va fi definită abia o dată cu judecata ultimă a Demiurgului (a cărui lume se va sfîrși), după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Prezentul comunității marcionite este sortit persecuțiilor și denigrării. Marcioniții Își află propria autenticitate Într-o atitudine lipsită de compromisuri față de Demiurg. Nu numai că acceptă martiriul, dar Îl și caută. Libertatea lor va fi definită abia o dată cu judecata ultimă a Demiurgului (a cărui lume se va sfîrși), după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va fi definită abia o dată cu judecata ultimă a Demiurgului (a cărui lume se va sfîrși), după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În această conflagrație eschatologică Demiurgul se va autodistruge, căci existența sa nu e de conceput În afara lumii sale. Deasupra acestei neființe se va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se va sfîrși), după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În această conflagrație eschatologică Demiurgul se va autodistruge, căci existența sa nu e de conceput În afara lumii sale. Deasupra acestei neființe se va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica marcionită nu era defel o comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia lui Epicur În gîndirea lui Marcion 68. 5. Dualismul lui Marcion Sistemul lui Marcion se Întemeiază pe opoziția dintre Dumnezeul cel bun și Demiurgul inferior - drept, Însă nu și bun. O primă contradicție se vădește imediat ce intră În scenă Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurgul inferior - drept, Însă nu și bun. O primă contradicție se vădește imediat ce intră În scenă Materia. Această substanță de proastă calitate trebuie interpretată ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul nu este decît un intermediar. PÎnă aici Marcion nu se Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca un al treilea principiu. Dumnezeul cel bun și Materia sînt astfel Într-o opoziție radicală; Demiurgul nu este decît un intermediar. PÎnă aici Marcion nu se Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară, cel care Îl sfidează pe Demiurg și devine aliatul Materiei, conferindu-i acesteia primejdioasele Însușiri ale puterii sale malefice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îndepărtează de medio-platonism și de gnosticism, cu toate că neagă orice relație Între Tatăl și Demiurg. Pe de altă parte, Marcion aplică lumii de jos istoria perfect „ortodoxă” a căderii lui Lucifer - o a treia ipostază inferioară, cel care Îl sfidează pe Demiurg și devine aliatul Materiei, conferindu-i acesteia primejdioasele Însușiri ale puterii sale malefice. Pe cînd prăbușirea Diavolului a putut avea loc fără a se recurge la o Înmulțire a entităților, Materia avea un caracter primordial și nu avea nici o origine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]