2,176 matches
-
sfârșitul istoriei”. Așa cum la mijlocul anilor ’90 politica externă a fost ghidată de convingerea că democrația cel puțin diminuează, dacă nu elimină complet condițiile de inițiere a războiului, la începutul mileniului trei politica internațională pare a fi dominată de prezentarea aceleiași democrații ca principal antidot al amenințării teroriste. Consensul clasei politice americane corespunde - nu îndrăznesc să spun „derivă” din - proeminenței dobândite de „teoria” pacifismului democratic în relațiile internaționale, complex conceptual prin care se afimă că democrațiile (în special democrațiile liberale) nu inițiază
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nivelul politic, cultural și economic (Rasler și Thompson, 2005). Teoreticienii păcii democratice au stârnit o dezbatere fructuoasă în primul rând cu reprezentanți ai (neo)realismului, atacându-i acestuia din urmă elementele centrale. Posibilitatea existenței unei păci separate și permanente între democrații așa cum este ea susținută de teoreticieni ai pacifismului democratic subminează fundamentul viziunii tragice a realismului în relațiile internaționale, și anume iminența războiului interstatal ca urmare a condiției anarhice a sistemului internațional. Din această perspectivă, punctul forte al pacifismului democratic îl
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ale evitării confruntării militare - prudența în afacerile externe - este o constantă a realismului clasic reprezentat, de exemplu, de Hans Morgenthau. Bipolarismul „războiului rece” de exemplu, poate fi considerat unul dintre factorii sistemici cu o influență covârșitoare asupra absenței războiului între democrații în ultima jumătate a secolului XX. Conform acestei linii argumentative, democrațiile occidentale au cooperat și s-au abținut de la atacul reciproc într-un efort colectiv de a îngrădi și, eventual, reduce pericolul reprezentat de comunism (Thompson, 1996, pp. 141-174). Din moment ce
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Michael Williams, care atrage atenția asupra rolului percepției subiective și al proceselor de construire a identității în funcționarea logicii pacifismului democratic: Teoria conform căreia democrațiile nu inițiază război împotriva altor democrații este fundamentată în pretenția recunoașterii reciproce a democrațiilor ca democrații și, dincolo de aceasta, este condiționată de acțiunea ambelor părți în conformitate cu această recunoaștere (Williams, 2001, pp. 525-553). Concluzii Prima concluzie cu care am putea încheia se referă la cauzele războiului. Dacă într-adevăr natura regimului politic intern are consecințe în direcția
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
coupled pluralistic security communities. NATO a solicitat un studiu privind lărgirea, aprobat în 1995, în care sunt expuse condițiile pe care viitorii membri trebuiau să le îndeplinească pentru a se alătura Alianței. Statele candidate urmau să dovedească: 1) că sunt democrații cu economie de piață; 2) că minoritățile de pe teritoriul lor sunt tratate conform recomandărilor OSCE; 3) că și-au rezolvat disputele cu vecinii și că și-au asumat poziția privind rezolvarea pașnică a conflictelor; 4) că au abilitățile și voința
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în domeniul politicii externe; (2) compatibilitatea normativă, care se traduce prin respect între regimuri politice împărtășind aceleași valori democratice; și, în sfârșit, (3) principiul „spiritului comercial”, care la rândul său constrânge democrațiile la promovarea păcii și evitarea războiului cu alte democrații (Doyle, 2005). Dar într-o democrație, anumite categorii de populație pot câștiga în urma războiului, așa cum arată literatura așa-numitei economii a războiului. Mai mult decât atât, teza conform căreia războiul conduce la întreruperea fluxului comercial este contestată și contestabilă - vezi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
uu.se/research/UCDP/UCDP toplevel.htm" http://www.pcr.uu.se/research/UCDP/UCDP toplevel.htm). De asemenea, pe situl Universității din Hawaii există date statistice folositoare: tabele de frecvențe, distribuția democrației pe națiuni, criteriile folosite, regresiile și covariațiile stabilite între democrații etc. ( HYPERLINK "http://www.hawaii.edu/powerkills/MIRACLE.HTM" http://www.hawaii.edu/powerkills/MIRACLE.HTM). O dată în plus, spațiul restrâns nu permite o abordare completă a diferitelor semnificații ale celor două concepte. Este suficient să notăm că în viziunea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din anumite perspective teoretice). Prin urmare, am preferat să denumim acest tip de votant „votant pragmatic”, preluând denumirea propusă de Andrei Gheorghiță în cadrul unei discuții pe marginea acestui material. Ponderea partizanilor este relativ mai apropiată de cea înregistrată în alte democrații foste comuniste, deși inferioară (doar Polonia are o pondere similară), însă la aproape jumătate din media celorlalte țări europene (53% conform ESS 1, 2003; 51% conform ESS 2, 2005). Ponderea partizanilor puternici este, de asemenea, ceva mai mică. Fiecare model
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
decât oricare altul al democrației, și e inutil s-o repet. Însă primul lucru pe care aș dori să-l spun e acesta: când vine vorba despre avort, este singura dată când radicalii și cei mai puri și mai riguroși democrați favorabili acestei practici fac apel la Realpolitik, recurgând implicit la ignorarea „cinică” a stării de fapt și a bunului-simț. Dacă ei și-au pus mereu, înainte de orice și poate la nivel ideal (așa cum e normal), întrebarea care sunt „principiile reale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu a fost nici pe departe un fenomen unic, minorități etnice din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia avînd aceeași soartă. Deși aceste politici inumane erau impuse guvernelor acestor țări de către URSS, În anumite cazuri ele erau inițiate de oamenii politici - fie ei democrați, fie comuniști - din respectivele țări, fără nici un Îndemn din partea sovieticilor. Cazul Cehoslovaciei de după război este ilustrativ În acest sens. În timp ce majoritatea etnicilor germani și maghiari din această regiune scăpaseră de deportare și de muncă forțată În URSS, la sfîrșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avea atîtea În comun Încît nu ne surprinde să aflăm că cineva a putut fi ales președinte al Partidului Democrat după ce subiectul tezei sale de licență fusese GÎndirea tovarășului Enver Hoxha despre estetică. O importantă contribuție la Îmbogățirea esteticii noastre. Democrații n-au obținut decît 30% din voturi pe cînd Partidul Muncii a avut peste 67%. Al treilea partid În ordinea rezultatelor, care s-au limitat pentru el la cca 10%, a fost cel Republican, care a adoptat o poziție moderată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central În tranziția de la imperiul sovietic la noua stare de fapt. Statele postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție Între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sînt În căutarea istoriei pierdute În era pre-imperială pentru a putea confirma În prezent legitimitatea existenței lor. Ca și În alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Încă din primul capitol, Aurora Liiceanu dorește să „găsească” prin această carte „indivizii” (p. 24). Urmăriți În condiții-limită, ei ne oferă prilejul unui veritabil experiment psihologic. Autoarea alege cinci dintre ei cu profiluri psihologice diferite: colonelul Arsenescu (liderul), Toma Arnăuțoiu (democratul), Maria Plop (femeia), Ion Chirca (nonconformistul), Ion Marinescu (violentul). Prin ei, Aurora Liiceanu intenționează să reconstituie tipurile de socializare, precum și raporturile de putere și prestigiu din cadrul grupului. Profilurile psihologice sînt refăcute după declarațiile de la anchetă, după mărturiile celor care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care a fost Convenția Democratică nu se poate Încheia decît optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, Încheiem cu o pastișă după același Sorel, În care n-am făcut decît Înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut În Convenția Democratică: „Acum, cînd mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, Încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Sorel, În care n-am făcut decît Înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut În Convenția Democratică: „Acum, cînd mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, Încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă Împotriva reformei, Întrucît aceasta a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de treabă cu mai mult curaj, cu mai multă insistență și Încredere decît dățile trecute; practica i-a Învățat pe democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à Daniel Halévy). Dacă Încrederea adepților Convenției a fost zdruncinată Într-o măsură atît de copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1930 cu versuri în revista „Licăriri” și întemeia revista „Cristalul” (Găești, București, 1930-1932), al cărei director este. Tot acum frecventează cenaclul „Sburătorul”. Colaborează cu eseuri și cronici literare la „XY. Literatură și artă”, „Luceafărul literar”, „Păianjenul”, la „Păreri studențești”, la „Democratul Basarabiei” (Chișinău), „bobi”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața literară”, „România literară”, „Brazda literară”, „Graiul tineretului” (Turnu Măgurele), „Adevărul”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Munca” (1941) ș.a. Este redactor al revistelor „Litere” (1933-1935
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
contrafactuale, spre exemplu, ar trebui formulate în termenii urm)tori: persoană b se înscrie în categoria de venit care s-ar potrivi Republicanilor; dac) venitul lui b s-ar reduce pan) la un anumit nivel, el ar deveni probabil un Democrat. Mai precis, din propoziția cu statut de lege sunt derivate aceste aștept)ri: dac) b este un R cu o probabilitate x, si dac) a este un D cu o probabilitate y, atunci, dac) b devine a, prin consecinț), devine
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
1944. • Ioan Scurtu, op. cit., p. 502. • Nicușor Graur, op. cit., p. 169. mijlocie, doctori, ingineri, oameni de afaceri, care priveau folosirea continuă de către Ion Mihalache a costumului național cu ușor amuzament, ca pe ceva destul de ciudat. Cu toate că mulți dintre ei erau democrați din punct de vedere politic • deși unii nu -, oricine avea sentimentul că ei vedeau „bunul țăran“ ca pe ceva în mod esențial diferit 102. Moșierii din rândurile Partidului Național-Țărănesc erau numericește puțini în raport cu cei înregimentați în Partidul Național Liberal, având
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înțeles că, deși nu voiam a da impresiunea că ne amestecăm în afacerile lăuntrice ale Ungariei, totuși trebuia să căutăm ca să întărim în Ungaria acele partide sau personalități care puteau înlesni raporturile cu Ungaria pe care le doream noi. Socialiștii, democrații și în general partidele înaintate [progresiste] erau acelea cărora le dădeam sprijinul nostru; preocupate de chestiuni interne și sociale, ele ne prezentau garanții mai mari de bună vecinătate [...] acțiunea Arhiducelui se explică prin faptul că el s-a folosit de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
loc alegeri pentru Dietă, conform unei noi legi electorale, adoptate prin așa-numitul compromis de la 1909-1910, ce împărțea alegătorii provinciei în colegii naționale. Au fost aleși 63 de deputați în noua Dietă, dintre care 23 de români (13 naționali, 6 democrați, 3 conservatori și mitropolitul), 17 ucraineni, 10 evrei, 7 germani (inclusiv rectorul Universității) și 6 polonezi. Astfel, pentru prima dată după 1861, românii au pierdut majoritatea politică în Dietă. Și în Parlamentul de la Viena cei mai mulți deputați din partea Bucovinei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
voturi, cele ucrainene - 41.370 (34,6%), cele germane - 14.205 și cele evreiești 7.301 voturi 24. În anul 1907, în cele cinci curii românești au fost aleși deputați conservatorii Alexandru Hurmuzaki și Teofil Simionovici, naționalul Constantin Isopescu Grecul, democratul Aurel Onciul și contele Bellegarde. De asemenea, la Cernăuți a reușit să câștige alegerile social-democratul român Gheorghe Grigorovici. La alegerile repetate din 1911, în locul contelui Bellegarde a fost ales conservatorul Gheorghe Sârbu. În Parlament, deputații români din Bucovina, împreună cu cei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a elitelor care promulgau modele Între cele două războaie mondiale, modul de producție al noutății ideologice se sprijinea pe critica și acceptarea În același timp a unui model romantic (vezi variantele europene ale sale, fascistul ori comunistul, mai puțin Însă democratul), În postmodernitate, odată cu destructurarea avangardei ideologice, și atacul asupra oricărui fundamentalism cultural, printre care și cel al eurocentrismului, asistăm la o revenire a unor teze ale românului transcendent, citite Însă altfel. Proiecțiile despre un român generic ori transcendent nu au
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Săptămâna ilustrată”, „Lumea nouă”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Adevărul”, „Evenimentul literar”, „Almanahul social-democrat”, „Gazeta săteanului”. În critica și estetica românească, D.-G. aduce, pentru prima dată, o perspectivă socială asupra artei, desprinsă din determinismul lui H. Taine, din ideologia democraților revoluționari ruși și din cea marxistă, încercând să fundamenteze o nouă viziune asupra artei și literaturii. Deși a adoptat de la început o atitudine polemică față de Titu Maiorescu și orientarea junimistă, criticul a avut în vedere, pe lângă perspectiva sociologică asupra artei
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]