1,535 matches
-
destinul celor doi autori, reliefând rolul decisiv pe care l-au avut în impunerea unei limbi literare, în desăvârșirea unor specii, în anticiparea mișcării înnoitoare a Renașterii. Cel de-al doilea capitol este destinat clarificării unor concepte operaționale, „angelic” și „demonic”, cu care ne propunem să operăm pe parcursul lucrării, insistând asupra accepțiilor noi pe care le-am acordat celor două tipologii umane, în care încercăm să încadrăm o diversitate uimitoare de personaje feminine din operele celor doi scriitori. Metoda comparativă, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în cultură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în cultură, căci ceea ce a surprins și a reliefat literatura, alături de celelalte arte, este tocmai această dramatică zbatere între bine și rău, între a opta pentru valorile pozitive
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rêves, le temps. Essais d’antropologie medievale, Editions Gallimard, 2001, p. 296. 139 așadar rol de analepsă, dar și de prolepsă. Credința în magie 516 sau în vrăjitorie este de asemenea prezentă în aceste universuri duale, oscilante între angelic și demonic. Există vrăjitori cu puteri aparte (VIII. 9), care pot face veritabile minuni atunci când sunt plătiți, dar pot fi și generoși (X. 5). În Povestirea răzeșului, din opera chauceriană, un cărturar, fost diac la Orléans, unde a studiat magia, apare în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am insistat în capitolul al doilea. 1047 Caleb Cushing, art. cit., p. 84. 1048 Walter Raleigh, Boccaccio, în „The English Review”, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-l aflăm din păcate. Câinii din mediul cazon al povestirilor lui G. Brăescu se cheamă Glonț, Cartuș, Foc etc. Ei nu pot fi dresați mulțumitor drept „câini de război” și se dau la generalul venit în inspecție, la fel de nevricos ca demonicul călător din Bubicó. Ei, ca și toți ceilalți ce mai apar prin cărți, nu sunt dresați, nici măcar elementar educați, și totuși, ca orice câini, sunt destul de capabili a-și câștiga bunăvoința cititorilor. La urma urmei, chiar Bubicó, pentru a reveni
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe care le-a inoculat în doze mici, cu perseverență, internaționalismul comunistă. Aberație a ultimei mode intelectuale, care o reiterează pe cea din anii 30 fixată de Mircea Eliade în eseul A nu mai fi român, antieminescianismul care se înfățișează demonic sub chipul reconsiderării, relecturării critice și despărțirii de un Eminescu denaturat de ideologiile oficiale, este, în esență, un antiromânism, stimulat, printre altele, de pornirile de «urinare pe bisericiă (Tudor Arghezi) și de complexele europenizării. Volens-nolens, acțiunile demolatoare ale dilematorilor (care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
e, nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În nenorocitul scenariu politic și refuză să se retragă, din spirit al onoarei, atunci când totul e realmente pierdut. Cu toate acestea, el nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nimic. „Mi-e imposibil să mă atașez vreunei femei, mi-e imposibil să mă abandonez ei. N-am găsit-o pe nici una suficient de frumoasă. Destul de frumoasă interior sau exterior. Am sacrificat totul unei idei nebunești despre frumusețe”. Un personaj demonic, așadar, un posedat, un damnat din familia marilor romantici. Nu lipsește din repertoriul său - ba chiar prisosește - terifianta problemă a morții. Anul 1940 Începe sub dublul semn al frustrării artistului și al spaimei individului prins În plasa fără ieșire a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anume loc de naștere în regiunea Bruges. Ficțiunea istorică deseori utilizează acest tip de detaliu. Memoriile lui Hadrian a pătruns în psihicul unui mare om; Piatra filozofală este în întregime mai întunecată și mai subversivă, urmărind să reprezinte simbolic latura demonică a condiției umane, demonstrând că oricine sfidează societatea va fi distrus de aceasta. Oameni influenți conduc această societate, dar simultan aceștia sunt prezentați ca fiind devorați de disputa religioasă a Reformei. Individualismul lor robust și opoziția înverșunată față de ipocrizia religioasă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la fel, cu dânsul dimpreună:/ sunt Angelica și-i sunt soră bună"). Intriga însăși nu mai este declanșată de motivații eroice, morale ori religioase, ci de urzirile celor doi frați, donna angelicata dovedindu-se a fi părtașă la un plan demonic: "De-aceea hotărât-a mândru-mi frate/ Să-ntreacă-aici a nobilimii floare,/ Puterea lui în luptă să-și arate/ Și-n giostră cu rivalul s-o măsoare". Se păstrează motivația faptelor de arme (orgoliul de a învinge), dar se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pipă care îi conferea, odinioară, lui Robinson însemnul superiorității sale pe insulă și provoacă, din cauza nepriceperii sale în domeniu, explozia materialelor de pe corabie destinate evadării. Rând pe rând, distruge amuzat toate elementele de civilizație, însoțindu-și actele de un râs demonic: "Reședința ardea ca o torță. Zidul crenelat al fortăreței se prăbușise-n șanțul de apărare. Casieria, Capela și Catargul- calendar, fiind mai ușoare, fuseseră azvârlite claie peste grămadă (...), o jerbă de pământ urcă spre cer la vreo sută de metri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
A. Rose, "Distinguishing parody from related forms", în Parody: ancient, modern, and post-modern, Cambridge University Press, Cambridge, 1993, p. 87. 6 Este vorba aici despre o tendință de sublimare a râsului, condamnat de teologia medievală ca semn de prezență a demonicului, în ceea ce Ernst Robert Curtius a numit "comicul serios" ("Glumă și gravitate în literatura medievală", în Literatura și Evul Mediu latin. Excursuri, Editura Paideia, colecția de studii și eseuri, București, 2000, traducere de Adolf Armbruster, pp. 19-53). 7 Jacques Le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iar simultan ca alternativă la război și la folosirea armelor propune activitatea blândă, indicând ca model pe cea a agricultorului. Conștientizarea profundei diversității dintre Dumnezeu și cezar, dintre religie și stat, a determinat autorul să considere societatea păgână ca fiind demonică. Refuzul structurii militare nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2.2.5. Hipolit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ca atare, înainte de a o iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii despre despărțirea inevitabilă (și despre "aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui Caragiale: "Femeie adorată, care, cu nimic demonic, mă turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care trăiește poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus adaugă la toate acestea ajutorul lui Dumnezeu, care este cu mult mai mare decât mulțimea acelora ce luptă împotriva noastră. În Convorbirea a VIII-a, Avva Serenus analizează stăpâniile sau puterile demonice și subliniază că Dumnezeu nu a creat nimic rău, prezentându-ne modul căderii îngerilor, care au devenit diavoli (cap. 6 - 8). Precum îngerilor buni li se dau nume după ranguri, slujbe, merite sau demnități, existând îngeri vestitori și arhangheli, la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-ale mari; e numai grozăvii și potoape domnul Sarsailă." Așadar, simplitate și armonie vs. dezlănțuirea forțelor, solar vs. demonic, idilism vs. zbucium. Prin atașamentul față de primele trăsături din seria de dihotomii, scriitorul se dovedește profund clasic. Este ceea ce atestă și concluzia moralizatoare care pune accentul pe rafinarea talentului prin studiu: "Copii, câți învățați carte, feriți-vă ca de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu aspirațiile ei, fiind înțeleși și apreciați mai tîrziu, dar aceasta nu pentru că au creat ciudățenii, ci pentru că au creat altfel decît era obișnuită și orientată conștiința filozofică sau artistică în momentul în care au creat. 343 Vechile teorii în legătură cu demonicul artistic (cf. și lucifericul, la Blaga) sînt, desigur, niște metafore. Ele au fost însă exploatate de unii critici, precum Titu Maiorescu, care, pentru a-și insinua un rol cultural, interzicea autorului emiterea unor opinii în legătură cu creația, ca și cum acesta ar acționa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce vor: / lovește-le cu-o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat încă în Orfeu și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul poeticienilor europeni; de citat în mod special eseurile Tragic și demonic, Poemul ca inițiativă a limbii și cel despre poezia lui Lucian Blaga (fostul său magistru); interesează, nici vorbă, revelațiile din experiența de traducător. Singur Philippide, dintr-o generație premergătoare, dedicase dezbaterilor estetice (nu numai din sfera poeziei) o atenție similară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tandră dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de altă parte, se schițează discret aprehensiuni, temeri difuze de context repede uitate. La Bolintineau făcuse impresie un fragment din Mihnea și baba, o cavalcadă nocturnă tenebroasă cu efecte de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
general-uman, o trăire a erosului în dimensiunea lui taumaturgică. Scepticul Schopenhauer invoca binomul geniu-femeie, văzând în femeie un principiu de propulsare a genialității; la Carolina Ilica, bărbatul e "urlet de lup", principiu focalizant, un pol al forței și partener oarecum demonic, declanșator al amorului devorant: Nu am putere să mă-mpotrivesc; / Chiar de-aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]