4,078 matches
-
adune cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie mai bine. (Se depărtează măturând strada.) Cortina cade. Referință Bibliografică: Mocirla - volumul „În colivie“ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
al omului abia născut cu Duhul lui Dumnezeu se face prin apa sfințită în ziua întâi; ca o preînchipuire și pregătire pentru nașterea din nou, din apă și din Duh. Pentru ca să nu fie ispitit, precum Eva de șarpe, să se depărteze de Duhul lui Dumnezeu, creștinul, prin Agheasma folosită în atâtea împrejurări ale vieții pământești, caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape; pentru curățenia sufletului, dar și a trupului. Chiar și după ce sufletul se întoarce la Dumnezeu, de unde ființă și-
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
lângă A-Ma. Se încleșta bine în spatele angarului, alungând sentimentul de recunoștință care îl invadase la un moment dat și, odată cu el, gândurile legate de mulțumirea pentru salvarea vieții lui, comunicându-i sec creaturii coordonatele cuibului. Nu apucară să se depărteze prea mult de far în momentul în care alarmă izbucni din nou, cu urlete prelungi. Angarul dădu mai puternic din aripi, îngreunat de corpul cercetașului, efortul făcând să-i iasă cei patru ochi din orbitele lor. Cercetașul alunga vină, îmboldind
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
misterioasă de capitalist? Uite că ți se oferă visul pe tavă! Nu uita nici vorba aia: un șut în fund, un pas mare înainte. I-a spus și nevesti-si, Dora, că, de data asta s-a hotărât. Orice amânare îl depărtează tot mai mult de visul său. Nevastă-sa a rămas năucă: --Ai fost deștept până acum și, așa, deodată, te-ai prostit? Destul că m-au scuipat pe mine de la Șantier și acum sunt aruncată din S.R.L.în S.R.L. Ține
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
mai bună decât cea a soției sale, Criști deschise repede portiera din spate și o scoase pe brațe pe Maria care între timp leșinase. În amețeala generală, mașina se puse în mișcare singură. Porni pe drum cu viteză din ce in ce mai mare, depărtându-se de familia care rămăsese în mijlocul șoselei. Un tunet urma apoi și o mană puternică zdruncina umărul drept al Ioanei. Speriată, cu o sudoare rece prelingându-se pe șină spinării, Ioana izbucni în plâns și țipă cât putu. - Iubito, ce
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
ai scos Doamne, ajută-mă să cresc în putere Din copilărie te-am simțit tumultos Cum mă -nsoțești prin lume, mângâiere. Traversând jungla lumii prin deșertăciuni La poienile înțelepciunii Tale m-ai dus Lipsuri, umilințe, nemiloase furtuni, Mi le-ai depărtat cu porunca Ta de sus! Aplecat cu smerenie seara peste psaltire Inima-ți cântă prin șoapte vii, davidian Nimeni nu știe Părinte cu câtă tainică iubire Îmi sporești seninul când mai trece un an! Gura mea Doamne, plină fie mereu
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
vor și dezamăgi uneori. Însă Dumnezeu, niciodată! Pentru că El ne-a iubit și ne iubește chiar dacă suntem credincioși. Revenind la dragostea dintre oameni, vreau să precizez că mai mult decât oricând, oamenii confundă dragostea agape cu erosul- atracția fizică și depărtați de spiritualitate gândesc și acționează conduși de nevoile primare. De aceea sunt atâtea neînțelegeri care se transformă în devianță și chiar în infracționalitate. În relațiile de zi cu zi, oamenii se ghidează după imaginații și concluzii pripite. Rostesc cuvinte mari
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368190_a_369519]
-
salvării se auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
așa pe un soare. și morții de trei zile erau calzi se plângeau morții de căldură. s-a ridicat unul viu să ducă soarele la locul lui că de ținea la morți viul acela și-a pus el umărul să depărteze soarele și morții tot se plângeau. e prea depărtat. e cât o stea. s-a întunecat. și viul a tras de soare puțin mai aproape de pământ că se fac toate cu lumină bună. a studiat cerul, a calculat unghiurile soarelui
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi zise fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său, întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica îl privea cu nostalgie. Ce băiat frumos. Cine se va bucura oare de tandrețea brațelor sale puternice și de sărutările pătimașe ale buzelor lui groase și senzuale? Se trezi din visarea
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
sluji și - posibilitatea nu se excludea niciodată în marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legături tracice - atât de sânge cât și spirituale -, convertit la Ortodoxie dar păstrând în permanență o linie diplomatică necesară, totuși fără a se depărta de Dumnezeu, sinteză a geniului diplomatic și organizatoric roman și a entuziasmului și misticismului traco-ilir, Sfântul Constantin Cel Mare rămâne o pildă de neegalat în toată istoria Imperiului Roman și a celui Bizantin de limba greacă. El s-a născut
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
ochii mei de peruzea, Cum zorii se revarsă peste noi Ca altădat`, cu soare sau cu ploi. Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng, Cu al tău zâmbet de copil nătâng, Când pașii tăi cu sunet cristalin Se depărtau sau iar păreau că vin. Eu te-am zidit pe veci în al meu gând, Dar nu-mi doresc să te păstrez plângând, Ci-n geana unui vis neterminat, Cu un final, probabil, demodat. Îmi amintesc ce multe ne-am
VIAȚĂ DE BOEM de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353438_a_354767]
-
e târziu și noaptea-i rece Tu hoinărești în visul meu Dar eu tot cred...la primăvară Vom fi aici...și tu și eu... Vom trece peste tot și toate Și dacă pașii tăi vreodată De pașii mei s-or depărta Voi căuta cumva o cale Să mă aducă-n preajma ta... Și-am să te leg cu lanțuri grele De dragoste...de dor și-alint Să nu mai rătăcești în lume Purtat de gânduri ce te mint... Și dacă ochii
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai târziu! Pe 28 septembrie 2013, când stolurile călătoare se depărtaseră pe rând, spre neștiute pământuri îndepărtate, America, o a doua, sau a treia țară a sopranei (după România și Italia) a omagiat-o cum o face, nu pe atât de rar nici pe atât de timid, precum românii, de decenii
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile, Dacă i le-aș citi. Nici n-am un loc potrivit unde să mă retrag. Paznicii de la zid Și poarta închisă depărtează pe dușmănoșii geți. Adesea întreb despre vreo vorbă, de un nume sau loc, Dar nu-i nimeni care să mă poată lămuri. Când încerc să spun ceva, deseori îmi lipsesc cuvintele; Mi-e rușine s-o mărturisesc - m-am dezvățat
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
Baltazar este Păuna, nevasta mea, i-am luat-o și m-am însurat cu ea că era frumoasă, mândră și plină de zestre...> Se lăsase seara, uitasem să plec acasă cu vitele, am luat boii și vaca și m-am depărtat de Nebun, l-am lăsat plângând pe malul apei. Când am ajuns acasă, i-am povestit mamei această întâmplare și m-a rugat să nu mai spun la nimeni...< Nica Stancu , zice,este unchiul tău, i-a luat Dumnezeu mințile
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
în momentul în care pune miridele pentru vii și adormiți în Sfântul Potir, preotul rostește: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”); dacă are o viață păcătoasă și nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăință), atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă. Așadar, este nevoie de atenție atât din partea celui care face și aduce pomelnicul, cât și din partea preotului. Este bine să știm și faptul că
ACATISTULUI ÎN SLUJBELE BISERICII ŞI ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352836_a_354165]
-
de la tăticu și să plecăm împreună la Cluj unde-ți pot arăta pe viu ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
crispate, le rupse în două...în patru...ciocăniturile erau mai puternice...în opt...în zeci de bucățele...ciocăniturile se intensificau...tremurând, rupea bucățile în altele și mai mici...tot mai mici...ciocăniturile în ușă încetară...se auziră pași ce se depărtau de ușă. Ce fac acum cu hârtiuțele? Unde să mă duc? Simțea cum îl arde-n ceafă și cum îi vâjâie tâmplele. I se părea că aude vocea primarului ca de tunet: de ce te-ai încuiat în birou, nenorocitule! Cine
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
iad, între fericire și nefericire), este o distanță mare. Aici doar ne pregătim locul din lumea cealaltă. Cuvintele acestea: „între noi și voi mare prăpastie este", se potrivesc și pentru viața pe care o trăim noi. Toți oamenii buni sunt depărtați de oamenii răi. Toți oamenii cumsecade sunt depărtați de oamenii care nu sunt cumsecade, chiar dacă trăiesc împreună. Sunt de multe ori în aceiași familie. Nu se potrivește soțul cu soția, nu se potrivesc părinții cu copiii, nu se potrivesc frații
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
mare. Aici doar ne pregătim locul din lumea cealaltă. Cuvintele acestea: „între noi și voi mare prăpastie este", se potrivesc și pentru viața pe care o trăim noi. Toți oamenii buni sunt depărtați de oamenii răi. Toți oamenii cumsecade sunt depărtați de oamenii care nu sunt cumsecade, chiar dacă trăiesc împreună. Sunt de multe ori în aceiași familie. Nu se potrivește soțul cu soția, nu se potrivesc părinții cu copiii, nu se potrivesc frații între ei. De ce? Pentru că între unii și alții
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
clopot Ca un dangăt de clopot Ce se revarsă și acoperă o lume? Privește și povestește lumii întregi Despre războaiele invizibile Despre săbiile de aer Și cuvintele înjunghiate de cuvinte Despre cercurile doncentrice În jurul punctului care ești Cercuri ce se depărtează, se apropie Și-ți aduc miresme de sunete Și culori dau cuvitelor neatinse Ca un flux și reflux Ce acoperă și descoperă desnadejdea țărmului Ce ascund întrebări Și semne pun împlinirilor trecătoare Ce dezgolesc cuvântul magic- răspunsul Și-l acoperă
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
balans, dar mai rece, întunecat și zgomot de la motoare. La cabinele de sus: balans mare, dar mai luminos și liniștit. * Ghidul, Milton Ulloa (ecuadorian), ne instruiește: să nu ne apropiem de animale, fiindcă... vin ele la noi; să nu ne depărtăm de grup; să nu schimbi obiceiurile naturale ale animalelor; fii prieten cu animalele, ca și ele să fie prietene cu tine; să nu mângâiem animalele; să fim optimiști și entuziaști. * Multe foci: tolănite pe faleză, printre roci negre, vulcanice. Nu
O CĂLĂTORIE ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354455_a_355784]
-
Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi plutirea prin înalturi a acvilei. Eu te-aș chema să te ridici în zbor, să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru, să ne-aruncăm, vijelios, pe-un nor mai depărtat de toți ceilalți, sihastru, iar apoi, ca și zeii din Olimp, să ne-mplinim iubirea în tăcere, prin trupurile noastre, în alt timp, îmbrățișați în clipe de plăcere. Să intru-n visul tău, să te trezesc? În somnul liniștit, pari
VEGHE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354492_a_355821]