1,794 matches
-
Castelului Azuchi nu fusese ordonată de Nobuo. Cu siguranță, oamenii lui puseseră focurile, dar părea plauzibil ca acesta să fi fost rezultatul unei neînțelegeri sau poate al zvonurilor false răspândite de inamic. Hideyoshi și Nobutaka merseseră împreună până la Azuchi și deplângeau, din toată inima, distrugerile. Totuși, după ce-și dădură seama că incendiile nu fuseseră declanșate din porunca lui Nobuo, indignarea lor păru să mai scadă, întrucâtva. Nu rămaseră în Azuchi decât două zile. Convoiul corăbiilor ridică, din nou, pânzele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți tăia singur pântecele, îi propuse lui Genba călăul. Îi fu oferită o sabie scurtă, dar Genemon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu bani pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții decât mitei. * * * Un om care aparține unei familii ilustre în declin tinde să atragă un grup complicat de personaje. Vizionarii, frivolii, oamenii care deplâng actualele nenorociri dar nu sunt capabili să spună ce au pe suflet sau să dea sfaturi bine intenționate - toți aceștia ies repede dinscenă. Iar cei ce sunt sensibili la mersul timpurilor, dar nu au nici puterea, și nici talentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
agitat din patul de suferință, visându-se în încleștarea de la Mărășești din 1917. 1 aprilie 2007. Pot uita coșmarul retragerii dramatice de pe front? (iar obsesiv). Mă gândesc la bieții mei colegi de clasă dispăruți în diverse faze ale războiului și deplâng dispariția multora din foștii mei ostași, cei care mi-au fost martorii zbuciumului și ai grijii mele de a-i ocroti, de a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mănăstire era închinată uneia din lavrele de la Sfântul Munte sau de la Ierusalim, și cea a lui Aron Vodă a ajuns metoh mănăstirii grecești Halchi de lângă Constantinopol. Și acum începe povestea știută... Așa că la 21 ianuarie 1744 (7252) Ion Nicolae (Mavrocordat) deplânge sărăcia mănăstirii de la Halchi, iar despre mănăstirea Aron Vodă spune că: „fiindu și această mănăstire la multă lipsă și slăbiciune din tâmplările vremilor... am iertat-o, ca nici odată dajde să nu dea”. Ca urmare, scutește de dări stupi, oi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
domnescu, între Dealul Șorogarilor și între Groapă”. Sunt sigur că pe lângă cele danii despre care am vorbit au mai fost încă multe altele... Ce nu m-a supărat până acum este faptul că n-am întâlnit încă vorbe care să deplângă mănăstirea că s-ar afla în mari nevoi și sărăcie. Stai că sita-i încă nouă. Dar bucură-te că la 15 noiembrie 1733 (7242) David croitorul și Grigorie croitorul dăruiesc mănăstirii „Golăi” un pogon de vie, dar părăsită, „cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Nu știu de ce, dar eu, una, nu credeam că Nancy o să apară în vreuna din broșurile Cloisters ca un exemplu de poveste de succes. Mike a plecat și el, dar nu înainte ca Josephine să reușească să-l facă să deplângă moartea tatălui lui. Expresia de pe fața lui Josephine a fost de neuitat - a zâmbit exact ca tipul din O Echipă A-ntâia, la sfârșitul filmului. într-o altă dimensiune, am auzit-o spunând triumfătoare „îmi place la nebunie când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de penitență, o modalitate de a deplânge spulberarea celor mai dragi ambiții. Nu ceruse niciodată prea mult de la viață, dar puținul pe care îl așteptase se dovedise a fi mai presus de puterile lui: încheierea doctoratului, un post la catedra de engleză a unei universități, apoi următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dacă n-ar fi intervenit poliția. Sună de parc-am fi în Iugoslavia. Mda, știu. Orice idiot își apără parcela și vai de amărâtul de străin care nu face parte din trib. Al junior mai turuie un minut sau două, deplângând starea în care a ajuns statul pe un ton văicăreț și mirat, și mi-l închipui clătinând din cap în timp ce vorbele îi ies din gură. În cele din urmă, reluăm subiectul mașinii mele verzi, sabotate, și mi se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l instalasem de curând. M-am liniștit de Îndată ce m-am lămurit cine era. — Vin imediat! aproape că am cântat eu de bucurie. Era polițistul-secretar, Înțolit Într-o geacă de piele strâmtă, de culoare maro și nemaipomenit de urâtă. Am oftat, deplângând risipa de material excelent. Ochii lui erau la fel de albaștri ca Întotdeauna. — Sunt sergentul Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție pentru niște Întrebări suplimentare. — Câtuși de puțin, am răspuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei. În clipa aceea, mi-am dat seama că am mai trăit asemenea senzații. Gândindu-mă mai bine, am realizat că exact la fel mă simțeam și când mă plimbam cu Naoko pe străzile orașului Tokyo. Atunci, eu și Naoko deplângeam moartea lui Kizuki. Acum, eu și Reiko o regretam pe Naoko. Dându-mi seama de lucrul acesta, n-am mai putut scoate nici un cuvânt. Reiko a mai continuat o vreme să povestească câte ceva, dar când și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui conu’ Iancu”, pamfletist genial la Gambrinus. Și cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul !” - se plîngea, pe bună dreptate, Dan C. Mihăilescu în urmă cu trei ani în paginile acestei reviste. Cu mult timp în urmă, Monica Lovinescu deplîngea același lucru, doar că în alți termeni : pe Caragiale îl omoară caragialismul. Caragiale a fost însă un excelent „sociolog”, în sensul de cunoscător analitic al realităților sociale contemporane lui, iar „metoda” lui de „observație participativă” poate fi predată și astăzi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
patruzeci de ani de domnie fericită în scaunul voievozilor, la cea dintâi probă a sorții, s-a arătat a fi rămas ceea ce a fost și când a sosit din Sigmaringen : un obedient, un mediocru ofițer prusac. Sau dimpotrivă : să îl deplângă pe nefericitul rege, care, ajuns la o venerabilă vârstă, când s-ar fi cuvenit să cunoască pacea sufletească, s-a văzut dintr-odată silit să aleagă între a vărsa sângele strămoșilor sau pe al supușilor, guvernați aproape o jumătate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de martiră și de imparțială. Iarăși și iarăși, aceleași lucruri... V-am spus că dacă există cineva pentru care vilegiatura, plecarea la aer curat ar fi iminentă și salvatoare, acela aș fi eu, fără îndoială... Eu sunt primul care să deplângă că s-a închis străinătatea, iar în rest unde voiți a pleca cu această proastă aprovizionare de acum ? Când peste tot domnește nesiguranța zilei de mâine, unde voiți a mai risca plecând încărcați cu geamantane, doică, pălării, țucălașe... — ...știi bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș cadranul, au și ei o mică tresărire. Fețele lor nu se întorc spre el însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre noi destui care deplâng această irosire românească : finețurile de observație, umorul, formulările memorabile pe care le înghite uitarea... Dar nimeni nu îmi pare a se neliniști îndeajuns că din atâtea vorbe rele il en restera toujours quelque chose... Noi nu am creat un asemenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unei întregi țări), plutește ca o fericire peste acest salon și peste această grădină, cu atât mai ciudată cu cât știm - noi, cititorii de acum - că era menită propriei ei pierderi... Deocamdată suntem însă în 1916 și, în timp ce profesorul Mironescu deplânge firea ușuratică a românului sau dramele pe care istoria le tot varsă asupra lui, fericirea ne face parcă semne din toate colțurile salonului, din perdelele grele care opresc soarele dogoritor să intre în casă, din conversația și tăcerile celor prezenți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se trezește. Toate acele mirosuri care, după cîțiva ani de la momentul În care a fost făcută fotografia, au dispărut... Complet. Toate au dispărut, una cîte una. Au fost Înlocuite de cozi... Memoria poate fi un animal subiectiv... Poate că tu deplîngi o pierdere clasică, copilăria. Se Întîmplă, se spune că e a doua cădere din paradis. Cădere din paradis, spui... De ce vorbești așa urît? E clar că e subiectivă memoria... poate că ai uitat cozile. La prima oră a dimineții... toți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai pese acum că-i ciufulea părul. Pășea vioaie, cu mâinile în buzunare, zâmbindu-și, apoi râzând înfundat. „Dumnezeule Atotputernic, creator a tot ce există, judecător al oamenilor, recunoaștem și deplângem numeroasele noastre greșeli și păcate pe care le-am săvârșit prin gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosit recent în localitate ca să predea mecanica la Școala de Politehnică, Hector Gaines, cărturarul, om cucernic căruia îi plăcea să poarte conversații cărturărești cu părintele Bernard, și domnișoara Dunbury, pensionara din Blanch Cottages. Domnișoara Dunbury era foarte preocupată să-și deplângă numeroasele păcate, printre care nu figura, însă, și lectura romanelor polițiste (părintele Bernard o asigurase că acesta nu era un păcat), dar figura, în schimb, aviditatea cu care citea ziarele pentru a descoperi crime și dezamăgirea ei când nu găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai intens? Adeptul care „preferă cunoașterea și nu virtutea“ este fie un magician vulgar, fie un fel de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică de admirat, în timp ce-i deplângem neglijarea unor îndatoriri mai imediate! Parcă aud și acum ecoul glasului dumitale! (Nu ne-ai vorbit ceva mai târziu - parcă-mi amintesc fraza - de o posibilă, „disoluție conceptuală a moralei“? Poate că aceasta face parte din doctrina secretă!) Dar, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o poveste pornind de la niște insinuări, dintre care unele absolut inedite, și reproduse și o fotografie a lui Hattie, de care cine știe cum făcuseră rost. (Un „binevoitor“ îi trimise lui John Robert un exemplar din revistă, împreună cu o scrisoare în care deplângea publicarea unor lucruri atât de calomnioase.) Din fericire pentru filozof, ignoranța lui în ce privea lumea mondenă îl împiedică să-și imagineze măcar ce versiuni fanteziste și malițioase circulau în Ennistone pe seama evenimentelor. Nu pentru că cineva i-ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contrarii, ca în cazul victimei inocente din experimentul lui Lerner și Simmons, oamenii se vor angaja într-o varietate de comportamente care îi ajută să mențină impresia de dreptate. Aceste comportamente pot fi de la a ajuta victima și a-i deplânge situația, până la a-i raționaliza destinul, gândind de exemplu că și-a meritat nenorocul, situația devenind astfel mai puțin nedreaptă având în vedere caracterul nedemn al persoanei (Hafer & Begue, 2005). În cazul victimelor traumelor sau a profesioniștilor ce lucrează cu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în spate neîncetat; căderea în sine e interminabilă; într-o desfășurare perpetuă, solzi galbeni de frunze / unduiesc la fereastră etc. Tot aici, poeta e ușor paseistă, nostalgică, față de trecutul cu viața lui autentică, se lasă cuprinsă de sentimentul dezrădăcinării și deplânge rătăcirea contemporană: Priveghiul vieții s-a rărit în urbe / străinii stau singuri casă lângă casă / a dispărut căldura focului din urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Și anii ce urmară îi fură de prisos dar a rămas statornic și foarte credincios. Acum se plimbă singur atent la orice pas, când își pierdu ochelarii îi regăsi pe nas. L-au copleșit cu timpul modești milionari care-și deplâng statutul de revoluționari. Gală de box Primul părea îmbrăcat în lumină La margine de timp mult așteptat. Era foarte sigur de izbândă - Succesul nu mai putea fi scăpat. În spate avea mulți susținători, Oameni de calitate, nu circari - Onești și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
dusă, de revolte antiguvernamentale postdecembriste. Cartea sa este un cânt al durerii și revoltei, cu vizibile transparențe biografice. Măcinat de dorul țării, ca orice emigrant, Gh.T. devine un cronicar al vieții politice, un combatant acerb al racilelor de tot felul, deplângând spolierea țării: „N-au mai rămas prea multe de vânzare/ Nici pe pământ și nici în subteran/ Doar la Buzău mai este un vulcan și orizontul ce se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]