KorAP: Find »[drukola/base=deporta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...139 >

3,462 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

a vrut să-și apere ofițerul ostașii români au dat un fel de salvă de onoare... Unde ajunsesem? La 15 iunie 1941... Cum s-a efectuat deportarea? Intrau cei de la NKVD și În momentul acela le spuneau că vor fi deportați. Nu li s-a spus unde - intrau Într-o cameră și le spuneau: „Luați-vă de aici ce aveți de luat...”! Afară erau căruțe cu oameni, iar la fiecare casă de unde trebuiau deportați oameni, În momentul când li se spunea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că tata a reușit să meargă ca paznic pe undeva. Nu voiau să-i dea nimic de lucru, fiind burjui, dar practic a fost un an foarte greu, mai ales că eram În așteptarea deportării - se zvonea că vom fi deportați, În momentul când am primit acel 39 În pasport. Dar pe 22 iunie, după o săptămână, a Început războiul... Altfel ați fi plecat și dumneavoastră În Siberia... Da, sigur, trebuia să fim În următorul eșalon... Și peste două săptămâni a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ce s-a Întâmplat și cu evreii din satele din Împrejurimi... Din zvonuri... Da. Însă, din păcate, zvonurile s-au confirmat, că ei n-au mai apărut... După care ni s-a dat dispoziție să ne adunăm și am fost deportați În Transnistria... În acel interval de două-trei săptămâni ce v-ați gândit că se poate Întâmpla cu evreii? Nu știu ce mai gândeam atunci, dar, În orice caz, știam că numai lucruri bune nu se pot Întâmpla... N-ați avut planuri, În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ei, după ce am ieșit și din această chestiune, nu v-aș putea spune cum, ce au făcut părinții, dar s-a instituit ghetoul la Moghilev (nu v-aș putea spune exact la ce dată), și o dată cu instituirea ghetoului i-au deportat pe localnici din Moghilev - adică localnicii evrei au fost duși spre Bug, iar pe noi ne-au Încercuit În ghetou. Țin minte și acum: ne-au făcut o serie de străzi și am ajuns Într-o casă cu Încă o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dat și pâine pe drum - cred că Centrala Evreiască a avut grijă de ni s-a dat și pâine, ceea ce a fost fantastic... Am ajuns la Dorohoi și am fost cazați la evreii care au rămas, pentru că n-au fost deportați absolut toți evreii din Dorohoi. Cu casa dumneavoastră ce se Întâmplase? La Început am primit domiciliu obligatoriu la Dorohoi: nu ni s-a permis să ne Întoarcem la Herța. Ca atare, tata nu știu ce a Început să lucreze, a Închiriat de la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dar această Înțelegere... Sigur, urmele au rămas - sprijinul a existat, dar urmele au rămas, adică noi ani de zile am purtat ca o danga (un semn care se face cu fierul la cai) stigmatul deportării: se cunoștea că am fost deportați... Dar populația majoritară cum v-a primit? Foarte bine, cu multă Înțelegere... Eu, acolo unde am locuit, eram Într-o curte numai de români... Și pot să vă spun că și când Întârziam cu chiria ne spunea să nu ne

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai voiam să ne aducem aminte... De exemplu, mulți n-o să vă poată da un astfel de interviu din acest motiv, fiindcă se consumă foarte mult... Când te gândești că numai datorită faptului că te-ai născut evreu ai fost deportat și a trebuit să treci prin toate prin care am trecut... Așa cum au avut unii de suportat consecințele luptei de clasă, tot așa, numai din cauză că a fost fiu de om gospodar, așa-zisul chiabur sau, cum Îi spuneau rușii, culac

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
individ din Statele Unite (fiecare dintre noi avea un ecuson pe care era scris numele țării de origine). L-am Întrebat dacă știe germană, că eu nu știu engleză, și zice: „Știu” - „Tu, din Statele Unite, cum ai ajuns aici, ai fost deportat?” - „Nu, zice. Eu sunt dintre eliberatori; noi am eliberat Dachau și ne Întâlnim În fiecare an cu eliberatorii și cu câțiva care s-au dus În America, dintre cei eliberați aici, la Dachau, și facem totdeauna o masă comună. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
poartă, era acolo un SS-ist, un tânăr, și când m-a văzut a Început să râdă - și numai atât a spus: „Musulman”. „Musulman” erau femeile foarte slăbite, așa mi-a spus: „Musulman”. Și cu altă fetiță, care a fost deportată din Iugoslavia, care arăta tot ca mine, ne-a Întors Înapoi. Am adunat ce am putut și am așteptat să murim. Pentru că dacă ne-au Întors Înapoi și am auzit că au strâns tot și ei se vor duce, vom

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au pierit patru frați și două surori, iar din partea mamei două și copiii acelora care au pierit. Deci mă gândesc de multe ori... Am fotografii găsite ici și colo, mai ales din Alba Iulia, că de acolo n-au fost deportați și ei aveau fotografii de familie, știți, și când ne-am Întors de la ei am primit fotografii și de foarte multe ori mă uit la fotografiile acelea și de foarte multe ori mă gândesc la ei. Și astăzi simt că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
foarte cumsecade. Depinde. Tot așa, o altă femeie, foarte simplă, Emma, care cândva a fost servitoare la noi, ne-a adus de mâncare. Deci oamenii diferă. Cum v-a influențat viața, din punct de vedere social, faptul că ați fost deportată? Numai bolile ne-au adus aminte mereu de lagăr - În rest, m-am Încadrat În viață ca toată lumea. Am muncit și am iubit foarte mult elevii pe care i-am avut, m-am Împrietenit foarte bine cu colegele mele, cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au căutat locuri de muncă. Și noi, care am vrut să Învățăm, ne-am dus la Cluj - la Cluj am Învățat, dar nu mai aveam bunici, pentru că și ei au fost... Când vă Întâlneați cu oamenii Împreună cu care ați fost deportați...? Totdeauna discutam despre deportare. Și acum. Unde ai fost? - Ce-ai muncit? - Ce-ai făcut acolo? - Cu cine ai fost? - Când ai fost eliberat? - Cine te-au eliberat? - Când ai ajuns acasă? Discutăm toate astea. Și nu se uită... Vedeți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
știați că se formează ghetouri, nu Încerca nimeni să se salveze? În România? Din orașul meu - nu, dar din Cluj - da. Au trecut În Turda. Și foarte interesant e că În orașul nostru nu a rămas nimeni: toți au fost deportați. În Târgu-Mureș se pare că au rămas două familii, pentru că erau veterani din primul război. N-aveam unde să fugim. Cred că dacă cineva ar fi Încercat să fugă, la Reghin, și ar fi făcut doi pași, ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ai o batistă, și ceva, o bluză, nimic pe tine, numai o rochie murdară... Era groaznic. Iarna, frigul era groaznic, foametea, simțeai dureri din cauza asta, pentru că ce mâncai era o nimica toată. În fiecare zi... Și soțul meu a fost deportat. De multe ori discutăm despre deportare - el a făcut mai mult decât mine: a fost doi ani de zile În Ucraina și a avut noroc că s-a Întoars, că foarte mulți au Înghețat acolo. S-a Întors chiar atunci când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au venit din Anglia și i-au dus acasă; apoi francezii, belgienii, chiar și cehii, și slovacii, toți au fost luați acasă, fiecare, dar de noi au uitat. Și degeaba i-am spus noi rusului ăluia: „Uite, noi am fost deportați din Ungaria, dar suntem cetățeni români și vrem să mergem acasă În România”, căci am tot rămas. Ultimii care au plecat au fost italienii. Cu unu’ soră-mea s-a Întâlnit după război. A vrut s-o ia de nevastă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la Dej. Și am poposit la prima casă, a surorii mele: era luminița cea mai aproape de gară - am venit cu o căruță. Acolo am mai găsit tot ce mai era din familie. Toți erau acolo - bărbați care n-au fost deportați, fiind la muncă silnică, pe front... Pe urmă ne-am dus pe la case să vedem ce se poate face. Noi am locuit foarte aproape... Acolo nu s-a putut merge, deoarece casa era devastată, nu era nimic... Acolo fuseseră repartizați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
clase liceale, am dat bacalaureatul... Timpurile Începeau să fie tot mai urâte, Începea perioada aceea cu legionari, adică nu chiar prielnică pentru copiii evrei. Deci n-am terminat liceul, am Început să Învăț ceva meserie și În ’44 am fost deportată. Am stat la Reghin... Tatăl meu a fost mutat acolo, la Reghin, la o bancă, dar după ce ne-au comasat la unguri, tata a fost dat afară din serviciu, deci trăiam foarte greu. În ’44, când au intrat nemții În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dus și el a rămas singur În tot orașul Târgu-Mureș - și nu uitați că a fost război la Turda și au adus soldați și tot orașul, toți bolnavii pentru un medic tânăr. Și atunci a venit vestea că o să fim deportați, că nu știu ce - dar n-am crezut, n-a crezut nimeni. Am auzit că cei de la Satu Mare au fost luați și duși la exterminare - iarăși n-am crezut și, mai ales, cum să facă cu noi așa ceva? Nu există. Atunci s-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
așa Încât am trăit din puținele rezerve pe care le-am avut aici. Eu m-am angajat ca muncitor. Ce vârstă aveați? 18 ani. Adică atunci aveam 16 nu, 15 ani. În ’44 aveam 18 spre 19 ani, când am fost deportați de-aici. Mai ales din cauză că tatăl meu era președintele Comunității Evreiești de acolo -că până atunci nu mai expulzaseră pe nimeni, doar pe unu’ l-au luat odată... Din Târgu-Mureș ați fost deportați? De aici, din Târgu-Mureș. Cum ați aflat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
18 spre 19 ani, când am fost deportați de-aici. Mai ales din cauză că tatăl meu era președintele Comunității Evreiești de acolo -că până atunci nu mai expulzaseră pe nimeni, doar pe unu’ l-au luat odată... Din Târgu-Mureș ați fost deportați? De aici, din Târgu-Mureș. Cum ați aflat de aceste evenimente? Să știți că nu credeam acest lucru. Noi ascultam radioul. Nici un post de radio, nici BBC-ul, nimeni nu vorbea de deportare. Au venit niște polonezi pe aici și au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să fii pedepseasit. De exemplu, la noi În lagăr, la Melk, s-a Întâmplat așa: doi oameni de la muncă s-au băgat sub tren și au evadat. Au fost prinși, aduși În lagăr, biciuiți... Erau niște spanioli care au fost deportați și ei, ăia biciuiau, erau Într-o stare bună. Pe urmă i-au suit Într-o căruță i-au pus să strige: „Ura, iar sunt aici!”. Pe urmă i-au spânzurat - ne-au strâns pe toți acolo și i-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-i mama, cine-i sora... Acolo au scris la meserie „ucenic lăcătuș”. Deci și asta au știut. De unde, habar n-am. Când ați primit documentele acestea? Acum vreo patru-cinci ani. Cu ce ocazie? Ne trebuia adeverință, ceva, că am fost deportați și am cerut de la Crucea Roșie. Și ne-au trimis. E foarte interesant, vă pot arăta cum arată. Nu v-a arătat nimeni? Nu cred. Hai că vă arăt eu. Nu știți de unde aveau datele acestea? De la nemți. Ungurii le-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am Întâlnit cu unu’ cu care n-am știut că am fost În același lagăr și eram prieteni. El a plecat În Israel și anul trecut a fost aici. Stând de vorbă, l-am Întrebat: „Măi, tu unde ai fost deportat?”. Exact unde am fost și eu - și nici nu știam unul de altul. Eram și cu soțul doamnei Antal -, ați fost la ea. Și tatăl doamnei mi-a salvat viața - tatăl ei era medic și el mi-a salvat viața

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
72 de kilograme. Așa s-a produs eliberarea mea din lagărele morții. Cum ați ajuns acasă? După vreo trei luni de zile am cutreierat Germania, căutând-o pe sora mea și pe cei doi frați, să văd dacă au fost deportați și dacă trăiesc. Mergeam cu trenul, cu autostopul, cu ce se putea. În zonele aliate primăriile ne dădeau bonuri pentru mâncare gratis, era lege. Aveam deja 72 de kilograme, eram bine hrănit... Eram om. Nu eram câine. Am mers pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
putut să umblu. Cum ați hotărât că nu mai are rost să-i căutați prin Germania? Păi am fost În toate lagărele și am Întrebat de ei: nimeni nu știa nimic - și am dedus că frații mei nu au fost deportați. Altfel trebuia să-i fi văzut cineva sau să fi auzit de ei. Sora mea s-a eliberat În zona sovietică. Acolo nu puteam să intru, tot era un hotar - deși Germania era Împărțită În patru zone, sovieticii te lăsau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]