1,024 matches
-
perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste crime se executau sub deviza "munca eliberează", înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat - dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane. Trupele SS germane, efectuau aceste operații de triere într-
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
de fier forjat - dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane. Trupele SS germane, efectuau aceste operații de triere într-o manieră ce friza demența. Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă, pregătindu-se să facă ultimul drum al
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
germane, efectuau aceste operații de triere într-o manieră ce friza demența. Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă, pregătindu-se să facă ultimul drum al vieții lor, către camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri. Deportații apți de muncă au fost încartiruiți în așa-numitele spații de carantină. Batjocoriți și înfometați, își pierdeau încetul cu încetul personalitatea, la această contribuit și înfățișarea lor, după ce erau tunși. Urma înregistrarea și tatuarea respectivelor numere pe braț și drumul
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
pe braț și drumul spre cazarmament, pentru a-și ridica ținuta de lagăr. Cel care supraviețuia carantinei urma să se integreze într-o grupă de muncă, care-și avea sediul la Auschwitz III, lagăr situat în afara complexului, în localitatea Monovitz. Deportații munceau în industria de apărare, în condiții inimaginabile, în mod special pentru concernul IG-Farben, la care era asociată și firma Degesch. Această întreprindere producea gazul de luptă Ciclon B, care, după 1941 a fost intens folosit în lagărele de concentrare
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
în vederea gazării deținuților sub binecunoscută metodă. Efectul gazului se face simțit numai după 20 de minute și provoacă o moarte în chinuri groaznice. Odată cu anul 1941, la numărul existent al deținuților s-a adăugat și un număr din ce în ce mai mare de deportați provenind din rândul armatelor aliate. Numai în toamna acelui an intraseră prin această poartă a morții un număr de 12.000 de soldați ai Armatei Roșii, ca nouă luni mai târziu, la apel, să răspundă numai 150 de oameni înfometați
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
morți, i-au răspândit în diferite țări. În momentul deportării, turcii-meshetieni erau în număr de 96 000 de suflete, iar acum se consideră că această cifră a depășit 300 000. Președintele E. Șevardnadze a semnat, în 1993, un decret privind „deportații din anii 40”, prin care până în 2000 trebuiau să se întoarcă 5 000 de turci-meshetieni. Dar, după recensământul din 2002, în Georgia s-au înregistrat doar 53 reprezentanți ai acestei etniei, fiindcă autoritățile de la Tbilisi, ferindu-se de numărul lor
Turcii din Georgia () [Corola-website/Science/304346_a_305675]
-
un mod similar. Persoanele de seamă au fost sistematic arestate pe motivele unei presupuse conspirații împotriva guvernului, și în casele lor s-au căutat arme și probe în acest sens. Aceștia au fost apoi torturați pentru a se obține mărturisiri, deportați spre destinații necunoscute, și apoi masacrați în împrejurimi. A fost publicată o notificare de deportare conform căreia întreaga populație (persoane nepotrivite pentru mobilizarea generală) trebuie să fie evacuată în deșerturile din Siria și Mesopotamia în convoaie de femei, copii și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în deșerturile din Siria și Mesopotamia în convoaie de femei, copii și persoane în vârstă care părăseau orașul, la intervale regulate, pe jos, cu puține sau fără bagaje, însoțiți de polițiști călare. În total, au fost numărate 306 convoaie de deportați între aprilie și decembrie 1915, cu un total de 1 040 782 de persoane identificate în aceste convoaie. Bărbații rămași au fost în mod sistematic masacrați imediat după plecarea convoiului, cele mai frumoase femei și copiii au fost răpiți pentru
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
sub o entitate secretă militară numit „Organizația Specială”. Înființată în iulie 1914 de către comitetul central al Comitetului Uniunii și Progresului (CUP) , în colaborare cu Ministerele de Interne și de Justiție, „Organizația Specială” a fost specializată în exterminarea a convoaielor de deportați armeni. Ei au fost instruiți în centrul de la Çorum, înainte de a fi trimiși să masacreze armeni. Existența „Organizației Speciale” a fost descoperită în 1919 la procesul Partidului Uniuni și Progresului. În restul Imperiului, programul a luat forma unor deportări, efectuate
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
masacreze armeni. Existența „Organizației Speciale” a fost descoperită în 1919 la procesul Partidului Uniuni și Progresului. În restul Imperiului, programul a luat forma unor deportări, efectuate pe calea ferată pentru o parte a călătoriei, familiile rămânând uneori reunite. Convoaiele de deportați — aproximativ 870 000 de oameni — se îndreptau toate spre Alep, în Siria, unde o Direcție Generală de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea în funcție de două axe: pe partea de sud, către Siria, Liban și Palestina — o parte aveau să
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
forma unor deportări, efectuate pe calea ferată pentru o parte a călătoriei, familiile rămânând uneori reunite. Convoaiele de deportați — aproximativ 870 000 de oameni — se îndreptau toate spre Alep, în Siria, unde o Direcție Generală de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea în funcție de două axe: pe partea de sud, către Siria, Liban și Palestina — o parte aveau să supraviețuiască ; la est, de-a lungul Eufratului, unde au fost improvizate lagăre de concentrare, adevărate aziluri. Deportații au fost împinși treptat spre
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea în funcție de două axe: pe partea de sud, către Siria, Liban și Palestina — o parte aveau să supraviețuiască ; la est, de-a lungul Eufratului, unde au fost improvizate lagăre de concentrare, adevărate aziluri. Deportații au fost împinși treptat spre . Acolo, în iulie 1916, au fost trimiși în deșerturile din Siria și Mesopotamia, unde au fost uciși de grupuri mici sau au murit de sete. Ultimele regrupări ale deportaților de-a lungul la Ras-ul-Ain, la
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
improvizate lagăre de concentrare, adevărate aziluri. Deportații au fost împinși treptat spre . Acolo, în iulie 1916, au fost trimiși în deșerturile din Siria și Mesopotamia, unde au fost uciși de grupuri mici sau au murit de sete. Ultimele regrupări ale deportaților de-a lungul la Ras-ul-Ain, la Intilli au fost și ele exterminate în iulie 1916. Au supraviețuit numai o treime din armeni: cei care trăiau în Constantinopol și în Smyrna, cei care au fugit, armenii din , salvați de înaintarea armatei
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în Smyrna, cei care au fugit, armenii din , salvați de înaintarea armatei ruse, în total două sute nouăzeci de mii de supraviețuitori. Guvernul otoman s-a angajat într-o campanie de eliminare sistematică a tuturor dovezilor genocidului. Fotografii ale convoaielor de deportați au fost interzise, misionarii au fost împiedicați să le aducă supraviețuitorilor hrană, apă, îmbrăcăminte, cenzura oficială a interzis mass-media să menționeze masacrele. S-a stabilit un sistem dual de ordine: ordinele efective erau trimise criptat la autoritățile provinciale, în timp ce ordinele
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
au mutat reședința în localități aflate mai departe de linia frontului. Trupele rusești au intrat în sat la 23 august 1914, jefuind prăvăliile și dând foc la case, iar locuitorii satului (1.000 familii) au fost urcați în vagoane și deportați în Rusia, în regiunile Astrahan și Saratov. În anul 1936, a avut loc reînhumarea osemintelor din cimitirile militare și din mormintele soldățești izolate în cimitirul ortodox din Valea Cosminului, unde a fost amenajat un memorial al eroilor din primul război
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
a oferit cam 2.000 de grațieri prezidențiale evreilor creștinați. Începând din iunie 1942, guvernul slovac a devenit mai puțin cooperant în acțiunea de deportare a evreilor slovaci în Germania. În acel moment, peste 52.000 de evrei fuseseră deja deportați, dar mai rămăseseră încă 30 - 35.000 de evrei în țară. Schimbarea de atitudine a guvernului slovac poate fi explicată prin mai multe motive. Pe 29 august 1944, a avut loc revolta antinazistă din orașul Banská Bystrica. În octombrie 1944
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
grup de cetățeni evrei, conduși de Gisi Fleischmann și Michael Ber Weissmandl, au apelat la Curia Romană (Vaticanul). Printr-un amestec de negocieri și mită, procesul deportării a fost oprit. Cu toate acestea, aproximativ 58.000 de evrei fuseseră deja deportați, în special în lagărul de concentrare Auschwitz. Guvernanții slovaci au declarat că au crezut că evreii au fost forțați să lucreze în fabricile de armament germane și a depus o plângere oficială când a devenit clar că evreii au fost
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
pentru Stalin”, a fost ordonat de colonelul Modest Isopescu, pe 21 decembrie 1941, ziua de naștere a lui Stalin, pretextul folosit fiind apariția unei epidemii de tifos exantematic, ca rezultat al condițiilor de sanitație execrabile în care erau deținuți evreii deportați. Executanții au fost jandarmi și soldați români, polițiști civili ucraineni sub comanda lui Kazachievici, șeful de post din Golta, precum și un număr de civili germani locali ("Volksdeutsche"), principalul colaborator al lui Isopescu fiind Vasile Mănescu, pretorul raionului Domanevca din Transnistria
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
Printre victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi se numără: Dumitru Onea (n. 1887), (?) Onea, soția și (?) Onea, fiul.Deportați în 1940 în Siberia.Fiul a murit în tren în drum spre locul deportării. Ioa S. Onea (n. 1898), Nadejda H. Onea, soția, Ștefan F. Onea și Agripina A. Onea.Deportați în 1941, în regiunea Novosibirsk. Reabilitați în 1991. Constantin
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
Dumitru Onea (n. 1887), (?) Onea, soția și (?) Onea, fiul.Deportați în 1940 în Siberia.Fiul a murit în tren în drum spre locul deportării. Ioa S. Onea (n. 1898), Nadejda H. Onea, soția, Ștefan F. Onea și Agripina A. Onea.Deportați în 1941, în regiunea Novosibirsk. Reabilitați în 1991. Constantin P. Burlacu (n. 1882).Acuzat în 1945 de trădare de patrie (a URSS).Condamnat la 15 ani de detentive într-un lagăr de muncă și degradare civică pe 5 ani. Ion
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
Gulea(n. 1900), Anastasia, fiica (n.1920), Aurelia (n. 1941), fiica, Lilia, fiica (n. 1943), Anatol, fiul (1946).Depărtați în regiunea Kurgan (1949), ca fammilie de “chiaburi”.Reabilitați în 1991. Paraschiva V. Gugulan (n. 1918), Leonid I. Gugulan (n. 1944).Deportați in1949 în regiunea Kurgan, că membrii familiei unui “colaboraționist”.Reabilitați în 1989. Alerei A. Guzun (n.1893), Alexandra I. Guzun, soția (n. 1902), Vasile, fiul (n. 1929), Anatol, fiul (n. 1937).Supuși represiunii din 1949 că familie de “chiaburi”. Alexandru
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
Italia a declarat război Imperiului Otoman și a invadat Libia. Război s-a încheiat după un an, dar noii stăpâni ai Libiei au inițiat o politică discriminatorie față de localnici, precum deportatea libienilor în Insulele Tremiti. Până în 1912, o treime dintre deportați muriseră din cauza foamei și lipsei de adăpost. Anexarea Libiei a dat un nou avânt mișcării naționaliste italiene, care cerea acum dominația în Mediterana prin ocuparea Greciei și a coastei Adriatice a Dalmației. În 1892, Giovanni Giolitti a fost numit prim-
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
pentru a determina din punct de vedere administrativ pe cei care au dreptul să acceadă la pensiile la care erau îndreptățiți veteranii mișcării. O astfel de definiție era foarte importantă și pentru văduvele și orfanii celor aproximativ 60.000 de deportați politic care nu s-au mai întors din lagărele germane de concentrare, sau a văduvelor și orfanilor celor aproximativ 30.000 de luptători pentru libertatea Franței împușcați de ocupant între 1940 - 1944. Până la sfârșitul războiului, „Bureau central de renseignements et
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
persoane cu ocupații liberale. 13% erau veterani ai primului război mondial, 36% luptaseră și în al doilea război mondial, iar până la 40% nu își sadisfăcuseră serviciul militar.. Femeile au reprezentat aproximativ 15 - 20% dintre luptătorii Rezistenței și cam 15% dintre deportații politic în lagărele de concentrare. Ele nu au ocupat în general funcții de conducere. Lucie Aubrac, o figură emblematică a Rezistenței, nu a avut niciodată un rol important în ierarhia mișcării „Libération-Sud Helen Viannay, o luptătoare mult mai cultivată decât
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
de Nikita Sergheevici Hrușciov. În perioada 1940-1941, s-a declanșat o campanie de persecuții împotriva localnicilor - arestări arbitrare, torturi, execuții și deportări în gulagurile Siberiei. Au rezultat, conform unor estimări, aproximativ 57.000 de morți și peste 100.000 de deportați. Economia celor două regiuni a fost paralizată de exproprierea intreprinderilor particulare și de sistemul cotelor și rechizițiilor din agricultură. A fost stabilită o rată de schimb de 40 lei pentru o rublă, ceea ce a făcut ca soldații și oficialii sovietici
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]