1,919 matches
-
secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
cotidianului. Fascinat mereu de forța, dar și de precaritatea cuvintelor, poetul explorează, de asemenea, capacitatea acestora de a exprima dimensiunea esențială a existenței și în versurile din Arhipelogos (1997) și din Pantaloni și cămașă (2000), consacrate condiției dramatice și totodată derizorii a scrisului ca intermediar și substituit al trăirii. SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Nouă poeți (volum colectiv), București, 1984; Manualul autorului, București, 1989; Poemul cu latura de un metru, București, 1993; Arta consumului, București, 1996; Arhipelogos
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
Îl condamnase cu ani În urmă. În noua interpretare a lui Buhr, Lukács devenise precursorul și inspiratorul mai multor filosofi importanți, foarte diferiți, din veacul XX - Adorno și Marcuse, Karl Mannheim și Heidegger. Această nouă formă de apologie, oricât de derizorie ar părea, indică mai puțin căutarea unei legitimități ce se sprijină pe „partid” și n-are nevoie să facă dovada continuității de gandire. Dimpotrivă, tocmai eterogenitatea surselor, Înrudirea cu filosofii „burghezi” atestau acum noblețea academică. Astfel, dintr-un filosof incomod
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
printre științele sociale În general. Cei mai tineri cercetători călătoresc mai puțin decât cei din anii ’90, stagiile de cercetare sunt mai scurte decât Înainte. Se observă o Închidere progresivă a posibilităților oferite. Finanțarea națională a cercetării științifice a devenit derizorie și numeroase centre de cercetare dinainte de 1989, atașate diferitelor ministere, au fost Închise, finanțările fiindu-le suprimate. Un alt indicator al unei deprofesionalizări ar fi absența de receptare internă a publicațiilor locale: absența cronicilor În revistele științifice sau În presă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a exilaților care vor cu orice preț să facă să triumfe cauza lor politică făcând cunoscută dramă cărora le-au fost victime pentru a putea beneficia de solidaritatea internațională. În cazul scriitorului, voința de demistificare, de desacralizare a acestei categorii derizorii este exprimată prin construirea de situații, de personaje marcate de oportunism și de impostura. (...) Lupta literară În acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
apendice. Estetismului, într-adevăr excesiv, al lui Paul Zarifopol, R. îi răspunde cu un psihologism la fel de excesiv. Din fericire, nu va fi totdeauna consecvent cu metoda sa și nu va transforma cel puțin unele dintre comentariile sale în simple și derizorii „analize tehnice”. În alte privințe, criticul se dovedește mai judicios și chiar de-a dreptul modern, bunăoară când face constatarea că o operă literară ascunde semnificații mai adânci, de care nu a fost conștient nici cel care a realizat-o
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic din frumusețe”. Aceeași trudă umilă a creatorului face să se nască un „mit al spălătoresei”. În Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este invocată lumea brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
pagini programatice, puse în fruntea celui de-al doilea roman, Săptămâni de dragoste (1975), dar care ar putea prefața oricare dintre cărțile sale, S. simțea nevoia unor delimitări menite să îi configureze o poziție aparte în cadrul genului. Excedat de agitația derizorie a unor colegi de generație, ce se lăsaseră - după opinia sa - într-atât acaparați de o insignifiantă „mărturisire de sine”, încât nu mai aveau „ochi pentru prezent”, tânărul romancier ținea să se smulgă din acest climat de „apatie” printr-o
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
Sunt, de asemenea, surprinse cu aplomb figuri caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
pe mâna unor ființe care nu au ce să comunice”. Aceasta este fața infernală a lumii din romanele lui S., produse ale unui „realism apocaliptic” (Dan C. Mihăilescu). Trebuie subliniat însă că autorul nu se cantonează într-o literatură a derizoriului realității contingente și a „mizerabilismului”. În a doua instanță, evocarea acestui strat al imediatului de maximă concretețe este dublată mai întâi de un palier eseistic al narațiunii, de comentariul disertativ și colocvial-teoretic - pe o latură a lor romanele pot fi
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
splendoarea. [...] lumea brusc se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate universul întreg se oprește într-o fotografie adâncă și temerară" (p. 11). (s.m.). Antologia pune în evidență o poetică a superficialului, a exteriorului, secundarului, abundenței, pitorescului, considerate derizorii sau neluate în seamă în sine de moderniști, ci doar în măsura în care erau încărcate cu o semnificație în schimb intens cultivate și sincer respectate de postmoderniști. În cazul ultimilor sosiți, tumultul existențial îi acaparează cu o rapacitate ieșită din comun, făcându
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
propriile sale forme și cu implicitele ei energii. Maria Rus Bojan regizează cu multă subtilitate acest spectacol ambiguu și reinstalează tacit un nou echilibru: între natură și cultură, între amorf și geometrie, între meditație și joacă, între cutie ca obiect derizoriu și cutie ca metaforă a captivității și a speranței. Vlad Ciobanu sau aspirația spre clasicism Înainte de a fi cunoscut cu adevărat ca artist, Vlad Ciobanu este cunoscut ca personaj pur și simplu și ca personaj cultural în egală măsură. Vocea
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
calcare prafuri lucioase / cretă algocalmin piramidon cretă îți privești / ridul de pe frunte în oglinda / compartimentului. Parcă un robinet îți / strânge ușor încet creierul în fiecare dimineață”. B. recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor și gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund până la a nu se mai putea disocia. În afara relației literaturii cu viața, îl interesează creativitatea, natura ei, funcționarea
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
scriitori, și anume ca, însuflețit de religia literaturii, să îi așeze într-o lumină transcendentă, de infailibilitate, de supremă înțelegere a vieții, până la a stârni o reacție de respingere. La Gogol descoperă mai mult decât la oricine fuziunea dintre sentimentul derizoriului și imboldul creator, adică strania fertilitate a stării de gol. Gogol apare ca un scriitor care își confruntă genialitatea cu propria mediocritate: el este un Cicikov înstrăinat de sine. Pornind de la acest nucleu, care face ca totul să ajungă posibil
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea de a integra fapte și de a „aproxima cu scepticism”. Ceea ce și face în antologia de texte însoțitoare
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
se sfiește să se lupte și cu șabloanele, demontând clișeele „epocii de aur”: „vă ordon, predați polenul la/ centrul de colectare/ [...] avem de realizat un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor). Fronda este ingenios jucată, între nevrotic și derizoriu, disimulându-se în poeme „de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri mereu, inexplicabil, la granița dintre poezia minoră
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
va ascunde”, îngăduind Răului să se manifeste până la epuizarea energiei sale. Regele Anticrist, cu cele șapte regate supuse, va cuceri, va distruge prin foc „cetatea Babilonului” (Roma incendiată de Nero?) și va persecuta Biserica. Unitatea noului imperiu va fi totuși derizorie și artificială. La capătul acestor trei ani și jumătate, coaliția va fi sfărâmată de Isus, potrivit previziunii lui Daniel: degetele de argilă ale statuii văzute în vis de Nabucodonosor vor fi lovite deodată de o piatră căzută „de nicăieri” (Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu rămâne, totul este trecător, totul se degradează și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai întinsă, aceea din romane [...], indiscutabil superioare estetic. Aici talentul prozatorului se vede mai bine și stilul, asemănător în unele privințe cu acela al lui Nicolae Breban (interesul pentru psihologia senectuții sau pentru naturile energice care se consumă în întreprinderi derizorii, utopice), se desfășoară mai liber și capătă mai mare relevanță estetică. [...] Mihai Sin face, cu liniște epică, un studiu al alienării morale și, iarăși, fără mari variații de accent, o proză de observație a mentalității sociale. EUGEN SIMION SCRIERI: Așteptând
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
alte revoluții (1996), autorul, deja familiarizat cu teoriile postmoderniste, se mișcă firesc și discret printre noile formule, evoluând spre „o poezie a spectacolului cotidian, cu implicații social-existențiale, cu viziuni oniric-expresioniste în care simbolurile mari poartă măștile groteși ale absurdului și derizoriului” (Arcadie Suceveanu). Noile nuclee tematice, care vor domina textele de acum înainte (golul, rugina, dezamăgirea, ratarea, tristețea, inutilitatea), se impun într-un univers saturat de „frig/ tăceri terifiante / lucruri ieftine / fețe bătrâne / case de nebuni cu porțile vraiște / gesturi fluctuante
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
nu beneficiază de asistență medicală, precum și călătorilor care sunt cu mult mai expuși influențelor nocive, neavând poate nici un medic alături. Cu ajutoul acestei lucrări și cu o trusă medicală (ce poate fi bine Înzestrată cu cele necesare, la un preț derizoriu, de la orice farmacist, de care depinde evident puritatea substanțelor și acuratețea cu care sunt preparate), sfaturile mele pot fi urmate la fel de ușor și de sigur, ca și cum aș fi consultat personal. Orice ființă rațională ar trebui să posede măcar o brumă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta speciei și netrebnicia spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
creației în general și al creației artistice în special” (Ce-ai cu mine, vântule?) definesc arta argheziană a poemului în proză, în vreme ce romanul poate avea ceva de „basm modern” (Ochii Maicii Domnului), alteori devenind receptare-interpretare a imaginii lumii „din unghiul derizoriului” (Cimitirul Buna-Vestire). Sunt scoase în evidență valențe complementare sau convergente cu cele din lirică. Pamfletarul, satiricul, moralistul e prețuit nu numai pentru arta prozastică, dar și pentru nu puținele rezonanțe contemporane - el vorbește despre versatilitatea politicianistă, ipocrizii și „demagogii succesive
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]