1,148 matches
-
Cine e Manetti ăsta? — Karla Manetti? Ei, o pustnică, rareori părăsește sediul poliției, nu se arată deloc În public - din motive bine Întemeiate, desigur... Karp nu-mi dezvălui nici unul. În schimb, se aplecă Înainte. Dar asta nu trebuie să vă deruteze: e perfect conștientă de tot ce se Întâmplă. O adevărată éminence grise. Mama lui Manetti a fost fiica unei Junker care se măritase cu un italian din nordul țării - din Lombardia, cred. Și-au crescut copilul ca pe un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a comportat cu mine ca și când aș fi fost sora ei, când am ajuns cu o oră mai devreme. Probabil că Dora și-a dat seama că aranjase două Întâlniri În același timp - poate că inițialele au fost cele care au derutat-o - și cea mai bună metodă de a scăpa de mine era să mă lase să-mi fac de cap cu capriciile mele. Dar asta numai dacă o plăteam cum trebuie, ca să-mi fie clar că relația de soră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care ai venit la aeroport, cea cu inelul În nas. Armanoush a chicotit, Însă s-a stăpânit imediat. Zeliha... e mama ta, nu-i așa? Însă nu-i spui mamă... așa-i? — Așa e. E puțin derutant. Și eu sunt derutată uneori, a spus Asya aprinzând prima țigară din ziua aia. Până În momentul ăla Își dăduse deja seama de aversiunea lui Armanoush pentru țigări. Deși lucra Încă la profilul noii sale prietene, Asya a clasificat-o pe Armanoush drept o „fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
către intrarea principală. SPAȚIU Șl TIMP Așezați pe canapeaua din DH-S, urmăreau munca scafandrilor de afară. Barnes se afla În cilindrul alăturat, vorbind cu cei de la suprafață. Levy pregătea prânzul sau cina, o masă În orice caz. Erau cu toții derutați din pricina a ceea ce oamenii de la Marina Militară numeau „timpul de suprafață“. — Timpul de suprafață nu are importanță aici, spuse Edmunds cu vocea ei exactă, de bibliotecară. Zi sau noapte, pur și simplu nu e nici o diferență. O să vă obișnuiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ani, publică o carte de versuri, Orient, pardon! în comparație cu care poezia celei mai tinere generații pare bătrânicioasă. Întrebarea definește, adică încheie, petrece laolaltă mai multe incertitudini, născând și oferind un răspuns. Răspunsul poate să mintă. Întrebarea, niciodată. Cel mult, ea derutează, umbrește, tulbură, chinuie și amețește. Sigur, un răspuns poate să lămurească, să lumineze, să liniștească, să aline ori să elibereze. Și totuși: de ce limbajul comun a impus expresia "ros de îndoieli", uitând că răspunsurile pot face, la fel de bine, același rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dramaturg, traducător, asta sunteți. Poate domnul Ovidiu Genaru să-i caracterizeze pe fiecare în parte, să le facă un portret? O.G.: Plătești unul, primești patru, după părerea ta. Ca la hypermarket. Uneori disponibilitățile mele mă risipesc și chiar mă derutează. Îmi pierd vremea cu fleacuri, însă nu le pot rezista. Sunt dibaci, migălos, deschis multor provocări. Vreau să pot ce pot și alții și nu odată îmi reușește chiar peste așteptări. Îndemânarea mea e mare, o spun serios, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zice, un stat artificial, creat printr-un ucaz al lui Stalin [...].Comunismul a transmis prezentei "independențe" moldovenești ștafeta unei cârmuiri de sine stătătoare, prielnice carierismului și "tunurilor" financiare. Regretabil, idealul unionist e încă palid în masa populației de dincolo de Prut, derutată de propaganda sovietică, timorată de sărăcie. Tot atât de regretabilă e și comportarea multor intelighenți din acel spațiu urgisit, care s-au manifestat inițial pe filiera demogogică a național-comunismului...[...]. De Goma ori de cel ce vă vorbește nici nu vor să audă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-l Înțelege pe Carlos Anglada e nevoie să-l iubești. Poate că tomurile scrise de maestru nu-s de nici un ajutor În cercetarea polițistă; vă aduc un exemplar al cărții mele Itinerarul lui Carlos Anglada. În ea, bărbatul care-i derutează pe critici și Încă ține treaz interesul poliției ni se devoalează drept un impulsiv, aproape un copil. A deschis la Întâmplare volumul și l-a depus În mâinile lui Parodi. Acesta a văzut, Într-adevăr, o fotografie a lui Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să vină) pe onoarea mea de, hm, de prinț, domnule Mihail." Directorul se simți pe neașteptate părăsit, în nesiguranță. Ca un adolescent rătăcit într-un oraș necunoscut, nimic nu-i era ostil, dar totul îi era străin, Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar ca un supus al lor. Cum s-ar spune, n-avea încotro, trebuia să îngenunche și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acuz, probabil acest fel de a fi și de a gîndi v-a ajutat să vă păstrați funcția, dar nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebi că dacă sînt luate sub control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvînt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când; discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton. de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde am fost repartizați, în jurul casei pădurarului, conform schiței. Subsemnatul, care conduceam acțiunea am somat cu glas tare cuvintele: ,, Marcovici, predăte! ’’ Neprimind nici un răspuns, am repetat de două, trei ori somația, dar răspunsul nu a venit și atunci am fost derutați, crezând că a plecat până la soșirea noastră. După ce a fost prins, ne-a declarat că avea o preșimțire rea deoarece și se zbătea mușchii de la picioare și se pregătea să se scoale să fugă în pădure. Am ordonat șefului de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai făcut fiecare, a intrat în birou și maiorul Irimia, însoțit de procurorul criminalist. Se fac prezentările de rigoare, cu strângeri călduroase de mâini, dar și cu brusca dispariție a jovialității pe care D.N. o manifestase până în acel moment. Seșizându-i deruta pșihologică, mr. Irimia a abandonat schema de interogare prestabilită și cu un gest scurt, îi oferă fotografia mărită a ,,Ciudatului’’ăîn postura unui cadavru) și , pe cel mai firesc ton poșibil, adăugă:nene, ai salutări de la Culică și m-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mulțime de năzdrăvenii, mi-a istorisit o sumedenie de lucruri hazlii despre tot felul de întâmplări ale unor oameni pe care acum îi știam și eu foarte bine, doar nădușisem să-i descriu și să le surprind gândurile. Am fost derutat. Nu-mi spunea nimic și n-aveam curajul să-l întreb, pentru că eu scrisesem, dar era cartea lui, ca și cum el însuși o scrisese și poate nu era bine sau nu trebuia sau n-aveam dreptul să aflu și să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
informație din care se hrănea imaginația sa, deși știa că Basie Înflorea rapoartele În beneficiul lui. Pe undeva, În lagăr, era ascuns un aparat de radio, care nu fusese descoperit niciodată, nu pentru că era bine ascuns, ci pentru că japonezii erau derutați informațiile false pe care le ofereau deținuții dornici să colaboreze. În ciuda tuturor eforturilor sale, Jim nu fusese În stare să descopere aparatul de radio, care era inactiv perioade Îndelungate. Apoi, Basie Îi furniza buletine de știri proprii care descriau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adînciți În gînduri. Acum, cu respirația Întretăiată, chinezul Își cînta sieși, În timp ce sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-șef la agenția Packard din Shanghai, o porni peste cîmpuri, cu gîndul să meargă pe jos pînă În oraș. Alții se adunară În jurul casei paznicilor, rîzÎnd de soldații japonezi care se uitau la ei pe fereastră. Toată ziua, Jim fu derutat de vizibila prăbușire a ordinii În lagăr. Nu voia să creadă că războiul se terminase. Se strecură prin gard și rămase cîteva minute lîngă cursele pentru fazani, apoi se Întoarse În lagăr și stătu singur În balconul sălii de Întrunire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adaugă și dificultatea de a cântări valoarea de adevăr a discursului lor. Macbeth nu știe dacă să se încreadă sau nu în spusele enigmatice ale vrăjitoarelor, cu atât mai de temut cu cât aceste spuse încep să fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unui mort necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
H. Bonciu are pagini excepționale: sunt paginile dedicate iubirii fizice. Mi-e greu să citez. Mă tem că izolate într-un articol de critică, aceste pasaje și-ar pierde forța lor de sumbră senzualitate. Mă tem că l-ar putea deruta pe lector, păcălindu-l cu o trivialitate ce în carte nu există. E de ajuns să spui că numai la Lawrence am găsit astfel de evocări ale actului amoros, păstrând parcă în cuvinte flăcările mitului. Sunt câteva femei în Bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcînd flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
suna intangibil de adecvat. Poseda un curaj infinit, o minte de inteligență medie, un simț al onoarei combinat cu șarm și noblesse oblige, care-l deosebea de ideea simplă de echitate. Putea face mai multe lucruri simultan fără să fie derutat și nici chiar cele mai boeme aventuri ale sale nu păreau să-l „excedeze“. Mulți studenți Îi copiau Îmbrăcămintea, Îi imitau stilul de vorbire... Amory a hotărât că, probabil, Humbird reprezenta o piedică pentru progres, dar n-ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]