1,786 matches
-
supraevaluăm puterea cul turii universitare. Într-o societate cum este cea din Evul Mediu tîrziu, În care rolurile sociale se rigidizează tot mai mult, nu este suficient titlul de doctor pentru a garanta o carieră strălucită, care rămîne determinată de descendența familială. Pe de altă parte, nu trebuie să se creadă că aceste personaje, angajate În slujbe preponderent tehnice, Își pierdeau cu totul specificul lor de intelectuali. Harta difuziunii locașurilor universitare În Europa devine tot mai densă În cursul Evului Mediu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
al bibliotecii mănăstirii Văcă rești, Întocmit pe la jumătatea secolului al XIX-lea. 5 EDIȚII Primul rezultat al muncii editorului este alcătuirea unui stemma. Mărturia este strict limitată la erorile semnificative (vide infra), care ar putea indica anu mite linii de descendență (fiind evident că o citire corectă, autentică poate supraviețui În orice linie). Erorile care apar În cursul transcrierii au o semni ficație decisivă În studierea interrelațiilor dintre manu scrise. Investigarea erorilor se poate face În sine, cu scopul de a
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
relațiilor stemmatice. Paul Maas stabilește o formulă de analiză, pornind de la constatarea că erorile semnificative sînt separative sau conjunctive. Vorbim de erori separative dacă un manuscris atestă o eroare acolo unde un alt manuscris păstrează lecțiunea autentică: atunci are o descendență independentă de a acestuia (rămîne Însă incertitudinea generată de contrastul dintre lecțiunile autentice și posibilele emendări). Dependența unui martor de un altul nu poate fi demonstrată direct, ci numai prin excluderea posi bilității de a fi independent. Se demonstrează că
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Se identifică erori conjunctive dacă două sau mai multe manuscrise Împărtășesc o eroare proprie, și anume una care nu poate fi atribuită unei coincidențe În citirea greșită și care face ca manuscrisele să fie asociate Într-o anumită linie de descendență (și de data aceasta, există posibilitatea ca o emendare să fi anulat mărturia asocierii). Se poate dovedi că doi martori, B și C, sînt Îm preună Împotriva unui al treilea, A, prin identificarea faptului că o eroare comună lui B
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ele. Pe de altă parte, cînd tex tele erau intens citite, exista o tendință de contaminare: În momentul În care se produce contaminarea, metoda care stă la baza alcătuirii unui stemma devine impracticabilă. Recomandările stricte de alcătuire a schemei de descendență nu se aplică În cazurile În care tradiția manuscrisă a fost supusă emendării sau contaminării, iar faptul acesta impune limitări, pentru că este primejdios ca un text să fie editat pe baza unui stemma incert. Mai departe, stemma trebuie să acopere
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
se adauge și alte manuscrise eschiliene. Con cluziile se formulează doar după ce sînt examinate mărturiile din toate punctele de vedere. Un editor al lui Polibiu ori Titus Livius poate prezenta un stemma și o tradiție Închisă a principalei linii de descendență, dar numai după colaționarea tuturor manuscriselor cunoscute; Polibiu și Titus Livius erau totuși texte prea voluminoase pentru a se bucura de o popularitate neîntreruptă, iar un hiatus În transmitere poate avea efecte ascunse. Recensiunea manuscriselor, chiar dacă permite o mărturie adecvată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
necesare schimbări sociale și politice radicale pentru a rezolva aceste probleme. Analiza relevă că nu este posibilă o simplă adaptare a instituțiilor sociale existente pentru a face față problemelor ecologice este necesară crearea unora noi. Este vizibilă aici căutarea unei descendențe intelectuale din autorii ecologiști de la începutul anilor 1970, cum ar fi Schumacher. Ecocentrismul Un principiu de bază al ecologismului internațional este respingerea eticii antropocentrice în favoarea unei abordări ecocentrice. În viziunea lui Eckersley, ecocentrismul prezintă câteva trăsături esențiale. Din punct de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comun ieșirea "de sub incidența accidentalului și a evenimentului imediat și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o observație se impune: într-o perspectivă diacronică, spiritul satiric apare ca derivat etic al celui polemic, așadar situat în descendența acestuia și în ascendența celui pamfletar. Pe palierul sincronic vorbim de moduri operante în diferite tipuri textuale. Astfel, cele două forme sunt similare ca statut literar, în timp ce polemica aflată în raport de consangvinitate cu ele, dar dobândind în timp și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii explicite, iar dacă ar fi să-i găsim poetului un predecesor pe măsură, acela ar fi, fără îndoială, Paul Louis Courier care, într-o perioadă propice exploziei pamfletare, în descendența ilustră a lui Pascal, Diderot, La Bruyère și Voltaire, a făcut din scrisoare și jalbă forme canonice ale polemicii pamfletare. Angenot descrie astfel principiul de funcționare al scrisorii deschise: "Acest sub-gen transpune în ficțiune schimbul epistolar real ale cărui caracteristici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în repetate rânduri, să o exprime public. 6.2. Ridendo dicere verum. Caragiale și Arghezi. În demersul anterior am încercat să punem în ecuație două tipuri discursive afine în structura lor profundă, atât prin consangvinitatea culturală pe care o presupune descendența, cât și prin modul combativ de a se instala în lume, dar diferite în structura de manifestare, dată fiind complexitatea factorilor extradiscursivi ce țin de contextul istoric, de formația intelectuală și culturală a autorilor, de înțelegerea diferită a funcției actului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pontic de către geto-daci, daco-romani și români și totodată formarea poporului român În acest teritoriu Etnogeneză-procesul de formare a unui popor și a limbii vorbite de acesta (etnogeneza românească: substrat geto-dac; strat latin; adstrat slav) Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenței, a originii romane a românilor ideea stăruinței elementului dacic / romanic unitatea de neam unitatea și latinitatea limbii esența romană a unor obiceiuri și tradiții conștiința românilor despre originea romanică Etape ale romanizării: 1. faza preliminară - de la primele contacte cu lumea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
general, tradițiile culturale, prezintă un caracter conservator, în cazul în care civilizația-sursă reprezintă descendentul istoric al civilizației-subiect, există o probabilitate intrinsecă mai mare pentru existența unor similarități, decât în cazul în care nu există o astfel de legătură de antecedență/descendență. Seria de surse potențiale care să creeze modele de comparație cu setul de date subiect, trebuie să fie cât mai extinsă posibil pentru a obține un set de date cât mai reprezentativ posibil. Astfel, nu doar una, ci cât mai
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
târziu) să readucă oaia rătăcită în turmă și sub normă. Dacă "vechea manieră grecească", cu prea multă ușurință disprețuită de Vasari ca "neplăcută, grosolană și ordinară"*, ar fi dispărut, nici Cimabue, nici Giotto n-ar fi fost posibili. Or, fără descendența lor, Occidentul n-ar fi putut cuceri lumea. Interdicția din Scriptură YHWH își spune într-o zi: "Să facem pe om după chipul nostru și după asemănarea noastră" (selem în ebraică, de la acadianul salmu, care înseamnă statuie, efigie). Dar, o dată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că acesta nu este nici pe departe imun la ideologie nu este însă proprie exclusiv teoriei sociale. Dimpotrivă, depășindu-l pe Thomas Kuhn, alți filosofi ai științei au atacat "edificiul obiectiv" al științelor naturii, un edificiu care, cel puțin în descendență iluministă, părea inexpugnabil. Într-un astfel de context, ideologia își face din nou simțită prezența, mai cu seamă la nivelul manierei în care anumite teorii științifice se impun. Astfel, Paul Feyerabend este cel care merge mai departe în a sublinia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
împărtăși neapărat o asemenea viziune, care implică ea însăși o doză de "imaginație radicală", rețin totuși ideea importanței semnificațiilor asupra lumii care sunt "livrate" individului, în procesul de socializare, de către ceilalți, și care îi servesc în constituirea realității sociale, precum și descendența acestor semnificații în imaginarul social. Putem înțelege, astfel, de ce pretenția unui individ perfect detașat, în procesul cunoașterii realității, de datele unui spațiu social care precede existența sa este în mod deosebit una dificil de susținut, cel puțin în condițiile în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Occidentul medieval); influențe târzii. 2.Romanitatea românilor -Romanitatea este elementul esențial al identității lingvistice și culturale a poporului român. o a reținut atenția cronicarilor, istoricilor, filologilor, geografilor, etnografilor și a altor oameni de știință: o istoricii au încercat să demonstreze: descendența romană a românilor din coloniștii aduși de romani în Dacia Traiană; continuitatea romană în Dacia după retragerea aureliană și în perioada migrațiilor; originea latină a limbii române; formarea conștiinței de neam; o au folosit dovezi arheologice, lingvistice, etnografice, istorice, etc.
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
care s-a vorbit despre spațiul românesc și locuitorii lui: o Poggio Bracciolini (sec. XIV), a fost printre primii umaniști italieni care au afirmat originea romană a poporului român; a constatat existența la românii nord-dunăreni a unei tradiții referitoare la descendența lor dintr-o colonie fondată de Traian; o Flavio Biondo afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că „invocau cu mândrie originea lor romană”; o Enea Silvio Piccolomini (1405 1464), devenit papă sub numele de Pius al IIlea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cei din nordul Dunării și „vlahi” pe cei din sudul fluviului; a fost primul care, mergând pe vechea teorie greacă, a identificat limba cu neamul; o Filippo Buonaccorsi, (sec. XV), consilier la curtea iagellonă, călătorind în Moldova a aflat despre „descendența românilor din coloniști romani”; o Jan Laski (sec. XVI), episcop de Gnezno, vorbind despre Moldova în Conciliul de la Lateran (1514), spunea „căci ei spun că sunt oșteni de odinioară ai romanilor”; o Johannes Honterus, originar din Brașov, înscrie în harta
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
romanilor”; o Johannes Honterus, originar din Brașov, înscrie în harta sa din 1542, numele Dacia pe întreg teritoriul locuit de români; Anton Verancsics (1504-1573), de origine dalmată, în lucrarea „Descrierea Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești”, confirma existența unei conștiințe a descendenței latine a românilor. -În sec. XVI-XVIII, ideea descendenței românilor din „coloniile romane” ale lui Traian a prins și mai mult contur. o călătorii străini care au ajuns în Țările Române în sec. XV-XVII, notau că românii sunt urmași ai romanilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în harta sa din 1542, numele Dacia pe întreg teritoriul locuit de români; Anton Verancsics (1504-1573), de origine dalmată, în lucrarea „Descrierea Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești”, confirma existența unei conștiințe a descendenței latine a românilor. -În sec. XVI-XVIII, ideea descendenței românilor din „coloniile romane” ale lui Traian a prins și mai mult contur. o călătorii străini care au ajuns în Țările Române în sec. XV-XVII, notau că românii sunt urmași ai romanilor prin nume dar și prin asemănarea dintre limba
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cuvinte din limba latină); urmele lăsate de romani în fosta provincie Dacia (dovezi arheologice); o Stolnicul Constantin Cantacuzino în lucrarea „Istoria Țării Românești”, susținea că ei, românii, țin și cred că sunt urmași ai romanilor și se mândresc cu această descendență glorioasă; o Grigore Ureche în lucrarea „Letopisețul Țării Moldovei”, nota „rumânii, câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și toți de la Rim se trag”; o Dimitrie Cantermir în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
ziua de 24 mai 1892, la patru luni de la moartea fratelui său mai mare, și se mută la palatul St. James, dar își petrece din cînd în cînd timpul și la palatul Sandringham. Se pune problema căsătoriei și asigurării unei descendențe la tron, întrucît Victor Albert, logodit doar cu prințesa Maria de Teck, nu lăsase în urmă nici un moștenitor. George ar fi dorit să se însoare cu verișoara sa primară, prințesa Maria de Edinburgh (viitoarea regină Maria a României), mai mică
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu se confunda cu Royal Academy of Music din 1822. ** În memoria defunctului, Elgar va termina de scris și îi va dedica Simfonia nr. 2 în mi bemol major (1903-1911). *** Prin mama ei, Victoria fusese ea însăși o Coburg, dar descendența se stabilește pe linie bărbătească (în speță, de la Albert). **** Regina-văduvă Alexandra se va stinge din viață în 1925, Louise în 1931, Victoria în 1935, George în 1936 și Maud în 1938. ***** Acceptase să intre în masonerie cu ocazia unei vizite
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din numele maghiar al unei plante abruta, obruta nu a fost acceptată din cauză că apelativul respectiv este împrumutat tîrziu, pe cale cultă (din lat. abrotanum), chiar dacă într-o hartă din secolul al XVI-lea numele maghiar era „dublat“ în latinește ca Abrotania. Descendența dintr-o posibilă cetate *Abrudava sau *Abrudeva, propusă de Hasdeu, n-a putut fi susținută documentar și fonetic. Apropierea de apelativele sl. rud sau lat. aurum nu a fost suficientă pentru a explica forma integrală a numelui. Un apelativ de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]