144,535 matches
-
lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima sănătoasă a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată totuși de o necântată glorie Un Dumnezeu în scaun cu rotile ? să nu vă spălați 24 de ore apoi puteți face baie punctele astea negre vă rămân tatuate pe corp toată viața am coborât de pe
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila e o lume și lumea asta e dincolo de lume când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu știu dacă eu fac parte din lume sau lumea face parte din mine dar o copleșitoare stare mă face să uit de toate când o îmbrățișez pe Aila o nouă lume se deschide în fața lumii * un tren cu niște aripi mari mă îndepărtează de Aila e un fel de aer cu iz de mare în această încăpere suspendată desupra lumii și-n gustul mării Aila și-a făcut un culcuș numai al ei
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
fel de aer cu iz de mare în această încăpere suspendată desupra lumii și-n gustul mării Aila și-a făcut un culcuș numai al ei totul în jurul meu miroase a mare e ca și cum Aila și-ar fi pulverizat epiderma deschid fereastra și o respirație nouă pătrunde prin mine Aila a devenit o bossa nova un gilberto un jobim și un moraes din chega de sudade
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
putut ascunde sub ea o pereche de coarne bourești. În mână ducea un felinar, plantat în vârful unei prăjini, pe care o înfipse în zăpadă, aproape de ușa prăvăliei. Între pereții de sticlă ai felinarului ardea o lacrimă de foc. Omul deschise ușa perucheriei și intră legănându-se pe picioarele lui scurte. Gândul la peruca pe care avea să și-o cumpere piticul îi dădu lui Nane un fior de dispreț, tipărit în colțul gurii. Printre perucile colorate nu se vedea decât
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l întrebe. Cei doi băieți se înveseliră ca la comandă și chiuiră într-un
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
în ceva groaznic, într-un câine de exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în viteză prin antreu, iar când deschise ușa prăvăliei era așa de fericit, că uitase
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în viteză prin antreu, iar când deschise ușa prăvăliei era așa de fericit, că uitase cu totul de existența meglenitului. Pe Strada Mare se auzea muzica din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni atât de fericiți, încât bucuria lor îl făcu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama Ilenei, în mână cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i s-a stins când și-a dat seama că nu știam nimic despre fiica și nepoțica ei (nici telefoanele nu mai mergeau), că abia după aceea
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Andrei Cornea 1. Singurătate Cînd, trezindu-se după un somn greu, deschise ochii, nu mai văzu pe nimeni alături. Știuse că așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Emil Brumaru Îngerii merg înainte de-a bușile Ca să-ți deschidă larg ușile În fața sînilor cu care treci mîndră, Printre balaurii veșnic la pîndă, Din scorburi, peste cleștare și praguri De mușchi înverzind și mustind în huceaguri, Pe unde sînt porcii mistreți cu belciuge De aur în rît, scormonind hălăciuge, Și
Îngerii merg înainte de-a bușile... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7334_a_8659]
-
intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Mereu mai lenevește-un vechi iaz cald Ce-și poartă lin pe nuferi cîte-o broască Avînd coroană mică de smarald, Și zînele se duc să-și ieie dresuri Din prăvăliile deschise-n scorburi mari Sau în adînc de peșteri cu mușchi moi De zmeii cei zgîrciți și cîrciogari
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7313_a_8638]
-
Emil Brumaru Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra. Fă cu mine semn spre bine Să-ți fiu oaspăt Ca o miere de albine Prelingîndu-se-n rășine. Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra....
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7382_a_8707]
-
ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra. Fă cu mine semn spre bine Să-ți fiu oaspăt Ca o miere de albine Prelingîndu-se-n rășine. Dă-ne, Doamne, ajutor Să ieșim din lumea asta Cum parfumu-mbătător Cînd deschizi în vînt fereastra....
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7382_a_8707]
-
și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
luna Prea tare, să-i ferească de blesteme Din moși strămoși purtate ca povoară, Căci au tînjit să fure-odinioară, Dintr-un castel cu steaguri și cu steme, Chiar pe prințesa goală din crivatul În care dînsa-și aștepta bărbatul, Cu coapsele deschise de cu vreme. Și-apar pitici cu găuri în scufie Ce fac doar tărăboi și gălăgie, Vrînd lanțuri din tulpini de păpădie... Și cer în cor ciubote cît mai roșii, Să-nfurie curcanii și cocoșii...
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
avionului. Am văzut niște bărbați în costume negre și gri, români. Purtau ochelari de soare, sub cerul ploios. Erau vreo șase, șapte, poate erau delegați la un congres al securităților din țările comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
București. O citisem și la îmbarcare și la debarcare. Te pomenești c-o să-nceapă să-și pună portretul și-n tramvaie, poate și-n closetele publice! Mă duc spre locurile din mijloc, în avionul gol. Aleg un loc la fereastră. Deschid compartimentul de bagaje, arunc valiza în el. Mă așez. Intră și ea în avion - zăresc, printre costumele gri, balansarea mâinii cu care ține discul. Pornește înăuntru, însoțită de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că se
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
e fiindcă e înconjurat de material uman inferior și corupt. Deși, orice se face bine și deștept, dacă nu e de la el e cu aprobarea lui... Chiar cartea ta despre care se spune că-i așa de îndrăzneață, dacă nu deschidea el ușa la îndrăzneală, cum ai fi putut-o publica? Nici măcar n-ai fi scris-o. (Aici, mă încrunt de furie - și ea, cu părul înfoiat de electricitatea din avion, pare mulțumită că mi-a dat o replică). Mă aud
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]