1,560 matches
-
întreaga donație, constituind puncte de atracție pentru vizitatori. Secția de istorie-arheologie are în componență și Muzeul Țesutului și Postăvăritului Buhuși. Muzeul, înființat în 1977, este adăpostit în fostul conac al boierului Toader Buhuș, care se trage dintr-o familie care descinde din neamul marilor Stravici, amintită încă de la 22 decembrie 1422 de Alexandru cel Bun. Clădirea este construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea în stilul conacelor moldovenești din acea perioadă - îmbinând elemente de neoclasic
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
dincolo de colaborările oportuniste, antipatia reciprocă dintre țărăniști și legionari. Ascultându-le discursul public, te-ai fi așteptat la fenomene fuzionale sau măcar la potențări reciproce și alianțe durabile. Dar, cum spui, național-țărăniștii se puteau revendica de la creștinismul "standard", în vreme ce legionarii descindeau pe acest plan din ceea ce tu numești erezie, iar eu aș defini drept mutație modernistă a religiei. Cazul extrem este Germania hitleristă, unde se observă foarte clar că ezoterismul nazist și creștinismul sunt două lucruri diferite, astfel încât cel de-al
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând simbolis mului: Lacustră de George Bacovia INTRODUCERE: Simbolismul Simbolismul, curent artistic cristalizat în ultimele două decenii ale veacului al XIXlea (1886, manifestul lui Jean Moréas), sa manifestat ca o reacție antiparnasiană, descinzând din poetica lui Baudelaire, Verlaine și Rimbaud. Simbolismul românesc, al cărui teoretician a fost Alexandru Macedonski (autorul mai multor articole programatice pu blicate în revista Literatorul, precum „Poezia viitorului“, 1892), este o mișcare literară cu trăsături originale, pregnante. Reprezentat în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în războiul civil împotriva albgardiștilor. Lenin și Troțki vor cere ajutor grupării lui Kun, în iulie 1918. Acesta crease "grupul maghiar al Partidului Comunist Rus", primul de acest fel în cadrul bolșevismului. Apoi, sub pretextul unei misiuni a Crucii Roșii, Kun descinde în Ungaria, unde înființează Partidul Comunist Ungar, iar, paralel, "grupul comunist român", aripa transilvăneană. Au început acțiunile teroriste contra autorităților românești și a ardelenilor, după modelul gherilelor din Basarabia. Observatorii occidentali constatau furia propagandei antiromânești, la Budapesta, cu incitări la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
viitor coordonator al mobilizării forțelor Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, avea ca principală sarcină combaterea "propagandei" "de peste graniță", care schimbase axa abordării istoriei și care "ofensase" și Budapesta, ideologul șef István Szirmai, fost membru al PCR., reacționând concertat. Bodiul însuși descinde în arenă, polemizând, la 16 februarie 1967, în Sovetskaia Moldavia: "Este necesar să spunem că tăcerea și pasivitatea noastră sunt folosite de către falsificatorii burghezi ai istoriei care, în publicațiile lor, în mod conștient (...) suprimă faptele și evenimentele care au caracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și reeditat în 1972), uneori Sorescu încetează să parodieze, totuși dimensiunea parodică domină. Orice text literar e, în fapt, parodiabil. Voltaire scrisese povestiri-parodii, la rându-i Pierre Gaxotte (din Academia Franceză) parodiază L'Ingénu; în Le Nouvel Ingénu, un huron descinde la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Eu m-am desprins din munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine (...) / Pădurea care mi-i a doua mamă (...) / Fremătător mereu la ea mă cheamă". Regretul nostalgicului din Frământare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure, sora mea, la tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât mai ales din populațiile din paleolitic (Hg I2). Nu în Antichitate trebuie să ne oprim în a ne căuta strămoșii, privind plini de admirație spre Decebal și Traian. Este anapoda a crede că dacii au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de loc din Hotin și au trecut Prutul doi frați, din care unul s-a stabilit în Țara-de-Sus și altul în Țara-de-Jos"2. Aceasta a spus-o ca să credem și noi că toate persoanele din Moldova care poartă acest nume descind din acei doi presupuși frați, care s-au înrudit, prin urmași, cu cele mai mari familii de boieri moldoveni. Greșeala căpitanului Matei Eminescu era totală, pentru că pe vremea aceea Iurașcu era nume de botez, nu de familie, cu rădăcina în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu, dar nimeni nu purta numele lui Iurașcu. După anexarea Bucovinei de către austrieci, numai un număr restrîns de boieri au putut îndeplini condițiile pentru primirea titlurilor de nobilitate, de la Curtea din Viena. Ceilalți, care voiau să arate că și ei descind din boieri mari, nu mai posedau avere, ca strămoșii lor, și au trebuit să se resemneze. Printre aceștia, s-au ivit și cazuri care s-au mulțumit, pînă la urmă, cu numele strămoșului respectiv, pe care l-au luat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind, în egală măsură ca și sofiștii sau materialismul abderitan, din filosofia presocratică: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și de păzitorii templului ca fiind în regulă. În loc de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I la Psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alerga; alunecare; amețeală; a se apleca; apune; ascensor; atent; aval; avansa; avion; din avion; bea; bloc; bogăție; brațe; cal; cărare; căzînd; coborî; a coborî; a da jos; din deal; dealuri; decade; a decădea; decăzut; declin; dedesubt; degaja; des; descăleca; descentra; descinde; a descrește; descreștere; dezamăgire; dîndu-se; doboară; drumeție; efort; eșua; frică de înălțime; funie; gînduri; greutăți; groapă; a ieși; interior; intră; involua; involuție; începe; închinat; înger; înjosi; a se întoarce; întuneric; lăsa; lene; Luceafăr blînd; Luceafărul; luna; pe mal; mers lent
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Această scurtă expunere a istoriei samaritene, scrisă pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare istorică este destul de problematică 2. Tradiția rabinică iudaică oferă o cu totul altă versiune a istoriei samaritenilor: aceștia descind dintr-o populație mixtă pe care asirienii au deportat-o din Siria în teritoriul regatului Israel în anul 722, după distrugerea Samariei. Socotindu-i originari din orașul Cutha (Mesopotamia), rabinii i-au numit pe samariteni kutim. Rabinii și-au fundamentat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lor arhiereu ar fi moștenitorul legitim al preoției lui Aaron. În Cronica Samariteană II se spune că Eli, certându-se cu marele preot Uzzi, a părăsit Sichemul și a inițiat o linie preoțească rivală la Șilo, o preoție care nu descinde din Eleazar, fiul cel mare al lui Aaron, ci din Itamar, fiul cel mic; numai foarte puțini sunt aceia care nu s-au implicat în această schismă, rămânând fideli preoției legitime aaronite din Sichem, și anume strămoșii samaritenilor. Preoția sadochită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sadochită din Ierusalim reprezenta așadar o preoție nelegitimă, întrucât nu fusese inițiată de către Dumnezeu Însuși. Interesant este că textul masoretic ridică unele probleme legate de genealogia lui Sadoc, marele preot în timpul lui David și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34, Sadoc era un urmaș al lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nelegitimă, întrucât nu fusese inițiată de către Dumnezeu Însuși. Interesant este că textul masoretic ridică unele probleme legate de genealogia lui Sadoc, marele preot în timpul lui David și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34, Sadoc era un urmaș al lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17, potrivit căruia preoția sadochită deriva dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încă al compasiunii îndurerate. De altfel, se recunoaște în Eminescu. După ce mărturisise că viziunea nu i se datorează vreunei influențe, ci „unor infirmități, unor tulburări... înnăscute”, Cioran conchide: „Nu e mai puțin adevărat însă că într-un anume sens eu descind direct din Rugăciunea unui dac, al cărei ton violent, rostit ca un blestem și nu ca o iertare, mi-a plăcut întotdeauna” (24 III 1975 Ă 265). Într-un loc recunoaște că după apariția primei sale cărți în franceză (Précis
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
văzut deja, și alte cauze ale topirii sale în mulțime. Printre ele, teama: „Singurătatea e singurul lucru ce-mi place, dar când sunt singur Ă mi-e teamă” (I, 109). Face legământ cu singurătatea, cum spune într-un loc, dar descinde ades printre oameni. Dacă ar fi putut fi sincer cu oamenii... Da, „Dacă aș fi putut avea raporturi sincere cu oamenii, își spune, cu siguranță că m-aș fi lipsit de ideea de Dumnezeu” (I, 161). Așa, rămâne să se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este celula societății, moralitatea intangibilă a certificatului-contract de căsătorie etc. dobîndește în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mitic, unde funcția sa de a descoperi este, în sfârșit, eliberată".53 Pentru Lucian Blaga, "metafora s-a iscat deodată cu omul", "geneza metaforei coincide cu geneza omului și face parte dintre simptomele permanente ale fenomenului om"54. Anterioară istoriei, descinzând din a-temporal și înveșnicită de sorții creației, metafora este "a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman".55 Cele patru elemente apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale discursului poetic, au un dublu rol, la nivelul epistemei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ființa umană este urmărită mai puțin în dimensiunea sa interioară, producându-se, în conformitate cu o anumită logică a sistemului, o deplasare către sentimentele sociale, către ființa socială. Iubirea este o temă frecventă, conturând anumite filoane ale poeziei circumstanțiale și patriotice ce descinde încă din momentul pașoptist pe filiera Alecsandri, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc etc. Atracția este exercitată în special în direcția sentimentelor civice și a adeziunii politice 4. De asemenea, trebuie semnalate prima și a doua reconsiderare a poeziei interbelice, discuțiile în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe toate odată,/ să smulg din inșii mei câte un flaut pentru fiecare/ câte un flaut/ câte o fântâna." Parabola focului supune simbolului toate trăirile, cunoașterea, iubirea, moartea. Unele versuri aduc pe lângă stări de reverie și spaime, desene macabre, care descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghie subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele noduroase de lemn." Cu Ioan Alexandru descindem într-un univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un folclor dur, bolovănos, care ne trimite la Aron Cotruș: "Eram doar născut din foamea de pământ străin, ce-o nutrea Anton D. Gheorghe, însurat cu-o săteancă Filofteia D. Marin,/ căreia atâția ani de flori i-a scuturat". Alteori, descinde din Beniuc: "neamul meu, mândrie nevândută, puși pe harță și zurbă, răni fierbinți, prea iubiți". Străbunii poetului au venit din Ardeal sub umbra penelor de cocoș la clop: "neamul meu veni din praf stârnit de turmă/ să sfâșie bărăganul în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]