1,251 matches
-
reproduce ediția apărută la Editura pentru literatură universală, București, 1967. 248 În Probleme de literatură și estetică, p. 412. 249 N.N. Condeescu, studiul citat, p. 14. 250 Idem, p. 13. 251 Erich Auerbach, op. cit., p. 246. 252 "Dacă-mpletind folos și desfătare,/ Un scriitor de toți e lăudat,/ Nu te-ndoi, vei fi la cinste mare,/ De-aceasta poți să fii încredințat (..) tu stăruie, și fi-vei răsplătit,/ De nu aici, în lumile cerești" ("Dizen", în Pantagruel, ed. cit., p. 152). 253
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
neliniștea de a o pierde. Mințile lor nu erau ocupate cu meschine interese de serviciu, cu intrigi, cu promovarea, umerii lor nu erau împovărați de preocupările pentru locuință, pentru combustibil, pâine sau îmbrăcăminte pentru copii. Dragostea, care este de când lumea desfătarea și suferința omenirii, nu le putea transmite fiorul sau agonia ei. Termenele de detenție erau atât de lungi, încât nimeni nu se gândea la anii de după eliberare. Oameni remarcabili prin inteligență, educație și experiență de viață, dar mereu prea devotați
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și t urcii, ca și pacea de la Congresul internațional de la Berlin, unde trimișii României - Brătianu și Kogălniceanu sunt „doar auziți nu și ascultațiʺ... Așa se ajunge la prietena noastră Rusia, cu stat major cantonat la Ploiești, ocupat cu petreceri și desfătări, nu pe câmpul de luptă, după ce i se recunoaște României independența și drepturile firești asupra Dobrogei-fiică, Rusia vrea tocmai Dobrogea! Dar cum Rusia era și at unci creștină, ba pravoslavnică „cedează României Dobrogea dar în s chimb îi ia (ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
poporului au ochi și urechi peste tot, văd și ascultă. Deci sunteți de acord, nu-i așa? Ia să vedem ce scrie: Domnule Emil Boc, Vă scriem noi, mai vechii dumneavoastră cunoscuți și tovarăși de trudă zilnică, întru liniștea și desfătarea iubitului nostru președinte, noi Radu Moraru, Andreea Pora, Mircea Marian, sperând că veți considera cum se cuvine demersul nostru și nu vă deranjăm prea mult, de la activitatea zilnică de pupat președintele în fund, activitate care se pare că-i dă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vidul gândirii și trăirii prin gesturi convenționale, prin agitație sterilă, prin imitație"267. Aceste comentarii nu trebuie privite cu rezervă sau considerate nefundamentate teoretic: Monica Lovinescu știe teatru. Știe pentru că îl studiază, îl joacă, îl urmărește. Cochetăria cu scena devine desfătare încă din adolescență și reprezintă una dintre puținele plăceri pe care și le acordă până la sfârșitul vieții: teatrul, filmul și muzica. Spațiul restrâns al emisiunilor obligă la adoptarea unui stil concis, clar, precis. Din păcate, timpul redus de emisie victimizează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al bunei înțelegeri între oameni. Biserica a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre și împietrite, ca pe o desfătare, cuvintele dumnezeiești. De obicei natura oamenilor fuge de cele aspre și le respinge, deși sunt sănătoase (folositoare), și cu greu le primește de afară de cazul când i se pare că prezintă farmec. Dumnezeu a pregătit prin robul său David această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sunt recitați în continuare în rugăciunea canonică”a ceasurilor; lecturile biblice sunt citite și ele mai departe la liturghie, iar meditația celorlalte texte biblice continuă.... Pe baza familiarizării totale cu unicul verset, monahul poate naviga pe restul oceanului scripturistic cu desfătare și ușurință tot mai mare. Metoda lui Cassian nu a devenit niciodată în Occident atât de importantă pe cât va fi rugăciunea lui Iisus în Răsărit. Cu toate acestea, cea mai mare influență a sa în teologia occidentală va fi în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
eshatologic, prin folosirea unor citate biblice: „Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, vânzători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu” . Ca și atunci, oamenii sunt „creștini numai cu numele, nu și cu faptele”, deoarece s-au lăsat subjugați de patimi. „Bărbatul fericit și slăvitul părinte al vostru, stăpânul meu, nu numai că a îndurat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Și s-au făcut aceste două ca să cunoști și desăvârșirea Celui născut, și părtășia Lui cu tine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Să nu dăm în vileag păcatele fraților noștri și să nu-i blestemăm pe dușmani, în vol. Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, p. 38) „... și S-a făcut om...” „... El (Fiul lui Dumnezeu - n.n.) a venit, născându-Se om prin Fecioara Maria și rămânând astfel de-a pururea”. (Sf. Iustin Martirul și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
arate și să te învețe să nu te temi de nici una dintre acestea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce s-au poticnit în fața împrejurărilor vitrege ale vieții și din pricina prigonirii și tulburării poporului..., 8, în vol. Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, p. 240) „El prin moartea Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o rușine și batjocură veșnice”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 260, IV, în PSB, vol. 12, p. 534) „Atunci când vom da răspuns de faptele săvârșite în viață, natura focului se va împărți, pe de o parte în lumină, spre desfătarea celor drepți, iar pe de altă parte în durere arzătoare, rânduită celor osândiți”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, III, în PSB, vol. 17, p. 134) „Cei care au întors spatele dumnezeieștii învățături, cei care
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
binefacerile Lui depășesc orice înțelegere? Că spune Pavel: La inima omului nu s-au suit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, II, în PSB, vol. 21, p. 334) „În asta stă împărăția cerurilor, în asta stă desfătarea bunătăților, în asta stau mii și mii de bunătăți, în a ajunge vrednici ca să-L iubim pe Dumnezeu în chipul în care trebuie iubit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, III, în PSB, vol. 22, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
față de o sută de ani, aceea este viața de aici față de viața viitoare. Dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult: cât este o picătură de apă față de nemărginitul ocean, atâta este o mie de ani față de slava și desfătarea vieții viitoare. Și ce poți spune mai mult decât că viața viitoare nu are capăt și nu cunoaște sfârșit și că, pe cât e de mare deosebirea dintre vis și realitate, tot pe atât de mare e și deosebirea dintre starea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, 373 pp. 41. „Întru lauda sfinților mucenici”, Traducere din limba greacă, studiu introductiv și note de Petka Grigoriu, Editura Ars Longa, Iași, 2007, 275 pp. 42. „Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2008, 375 pp. 43. „Scrisorile către persoane
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atunci munca întreagă a nației va fi paralizată și toate acestea pentru ce? Pentru ca un om sau doi să se îmbogățească din vânzarea aceasta de viață și de muncă omenească, pentru ca criminalii de rând să trăiască în lux și în desfătări, pe când soldații noștri mureau de goliciune și foame pe câmpiile ninse ale Bulgariei, pe când țăranii noștri lăsau care și boi întroienite în drum și-și luau lumea-n cap."137 În loc să declanșeze cercetarea vinovaților, pro curorul de la Turnu-Măgurele dă aviz
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ambiție afișată este de a elibera principiul plăcerii, de a smulge omul dintr-un întreg trecut de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și consumerist. Hedonism individualist care s-a concretizat în noi practici de consum, acesta devenind una dintre principalele preocupări ale individului. Creșterea însemnată a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând un imaginar de basm. În această grădină a desfătărilor, bunăstarea a devenit zeu, consumul e templul, iar trupul e cartea sfântă. Dacă acest tablou nu suscită probleme grave, nu la fel se întâmplă cu interpretarea lui. De o jumătate de secol, „revoluția nevoilor” a provocat cele mai contradictorii lecturi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de gândire descoperă în cultura contemporană prelungirea și accentuarea vechilor valori puritane ostile desfătării simțurilor. Hedonismul moravurilor este un șiretlic, lumea care ne impune regulile proprii ar fi în realitate activistă și performativă, lozincile ei fiind „competiție”, „excelență” și „urgență”. Adio voluptăților vagabonde, totul nu-i decât desfășurare de forțe, exploatare maximă a potențialelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decât o amintire, tematicile securității și ale sănătății invadează viața de zi cu zi: noul spirit al timpului nu împiedică nicidecum o sociologie a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în aceeași lume care presupune capacitatea de a întreține o relație inteligentă cu sine, plasată sub semnul pulsiunii de viață și radical ostilă oricărei pulsiuni de moarte. Plăcerea procură o senzație suficient de violentă pentru a scurtcircuita conștiința: în momentul desfătării nu mai există decât ea și niciun fel de loc pentru rațiune, inteligență sau efortul intelectual util pentru a ști că trăiești acel moment emoțional specific. Ființa ei spulberă capacitatea unei conștiințe de sine ca subiect emoționat. În schimb, fericirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar (sau mai ales) plăcerea... 9 Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar (sau mai ales) plăcerea... 9 Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, iar ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar că era vorba de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]